Se afișează postările cu eticheta Biblia. Afișați toate postările

30 iunie 2026

FILOSOFIA MEA RELIGIOASĂ

( concluziile la care am ajuns după ani de lectură și reflecție, cu mențiunea că ar mai putea suferi unele schimbări pe parcurs )

Această filosofie religioasă nu s-a născut din dorința de a întemeia o religie și nici din acceptarea necondiționată a unor doctrine existente. Ea este rezultatul propriului meu drum de cunoaștere, al studiului istoriei, istoriei religiilor, Bibliei și al reflecțiilor pe care le-am făcut de-a lungul vieții.

Am încercat să citesc textele religioase fără a porni de la concluziile altora, căutând coerența mesajului și comparând diferite tradiții spirituale. Unele concluzii la care am ajuns coincid cu idei deja exprimate de alți autori, altele sunt interpretările mele personale.

Nu pretind că această filosofie reprezintă adevărul absolut și nici nu doresc să conving pe cineva să o adopte. O public pentru cei care sunt interesați de un mod diferit de a privi relația dintre Dumnezeu, om și Univers și pentru a încuraja reflecția și dialogul liber.

Fiecare cititor este liber să fie de acord, să respingă sau să completeze aceste idei. Căutarea adevărului este, în opinia mea, un proces continuu, iar libertatea de gândire este una dintre cele mai importante condiții ale acestei căutări.

Creația din punct de vedere spiritual e formată din două realități: una e terestră, cea în care acum trăim, și cealalt e celestă, lumea în care aspirăm să ajungem alături de divinitate după ce încheiem viața pe pământ. Cum orice în acest univers se bazează pe doi piloni, un Ying și un Yang, un pol pozitiv și unul negativ, alte entități antagonice, tot așa și cele două realități au fiecare pilonul pe care se sprijină: lumea terestră pe YHWH ( Satan) și cea celestă pe Iisus Hristos, peste ambele domnind și menținând echilibrul însuși Dumnezeu.

Pe Diavol (Satan) l-au făcut preoții și oamenii rău, malefic, caricaturizându-l, dar nu scrie nicăieri în Biblie că ar fi rău. Din contră, personajele din Vechiul Testament erau rele, malefice și criminale iar pentru corectarea lor era necesar un ”zeu” mai energic, cu reguli mai rigide și pedepse mai aspre. Sunt descrise crime făcute cu sânge rece de Moise, Ilie, și alții. Despre Satan aflăm că el deține toată împărăția, adică este stăpânul lumii materiale.

El poate fi identificat și cu YHWH din Vechiul Testament. Vedem că YHWH i-a oferit lui Moise ”toată împărăția” dacă va face ce-i spune el. Similar, Satan i-a oferit lui Iisus, după cum e scris în Noul Testament, ”toată împărăția”, dacă îl va urma pe el. Inițial, Iisus l-a refuzat, spunând: ”piei Satano că nu ai nimic în mine”. El se considera fiul lui Dumnezeu în spirit iar Dumnezeu este un duh, Duhul Universal. Se poate înțelege și ca Sufletul Universului sau Suflet Universal. Iisus nu dorea să aibă atașamente legate de lumea materială, terestră și să fie legat în vreun fel de pământ, unde energiile sunt de nivel mai jos și perturbatoare.

Dar ce putem înțelege din faptul că, mai târziu, Iisus ne spune că ”numai prin el se poate ajunge la Dumnezeu”, că el e ”calea, adevărul și viața” și că i s-a dat lui toată puterea în Cer și pe Pământ?” Puterea pe pământ era inițial a lui Satan (YHWH), numit de gnostici Demiurg. Deci, într-un final, el a făcut pact și cu Satan, adică i-a acceptat oferta?!?

Deși inițial Iisus respingea bunurile pământești, averea ca proprietate și scop în viață, se pare că ulterior și-a schimbat convingerile. A înțeles că pe pământ ai nevoie și de bunuri materiale, nu doar de curățenie sufletească. Duhul hrănește doar spiritul, nu și trupul. Dar așa cum tot în Biblie scrie, nu poți să-i slujești și lui Mamona și lui Dumnezeu în același timp!

Tot în Biblie sunt condamnați cei prea lacomi. Trebuie să te oprești la un anumit nivel de acumulare de bunuri și bani peste care ai uita și de tine, și de sufletul tău, și de viața ta spirituală, de care nu ai mai avea timp să te ocupi. În același timp, sărăcia slăbește spiritul.

Este important să trăim într-un echilibru, nici săraci, dar nici excesiv de bogați. Iar pe Mamona (Satan) să nu ni-l facem dușman.

Între viața materială, dedicată lui Satan, și viața spirituală, dedicată lui Iisus, trebuie să aibă prioritate viața spirituală, pentru că nu vei obține nimic dacă nu-l vei iubi pe Dumnezeu mai mult decât pe tine însuți. Aici trebuie înțeles că trebuie să-ți iubești mai mult sufletul decât trupul, sufletul fiind parte din sufletul universal (Dumnezeu), pentru că atunci când se va încheia viața ta în lumea materială și ”îți vei da duhul”, duhul tău, ieșit din trup, se va alipi marelui Duh universal, mergând înapoi la sursă (Dumnezeu). Trupul va deveni țărână, dar duhul tău, sau sufletul tău, va rămâne veșnic în eter, unde va fi reintegrat.

”Dă-i Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!”.

La sfârșitul vieții pământești, fiecare își ia înapoi ce e al lui: stăpânul lumii materiale își ia înapoi trupul - care a fost creat din țărână, hrănit cu resursele pământului și aparține pământului; Stăpânul lumii spirituale își ia înapoi duhul - pe care l-a împrumutat trupului pentru perioada cât omul a trăit pe pământ.

Spiritul e dincolo de convingerile minții. El nu poate fi redus la o ideologie. El aparține Duhului Universal și se reîntoarce acolo, indiferent de ce a crezut persoana în timpul vieții.

Există un dublu plan al existenței:

trupul = materie (Demiurg);

sufletul = lumină (Duh Universal sau Dumnezeu).

Moartea nu e un sfârșit, ci o reîntoarcere: trupul la pământ, iar Duhul se contopește cu izvorul său.

Versetele din Geneza 6:3 și Ecleziastul 12:7 ne arată direct că Duhul din noi e doar împrumutat și nu aparține materiei.

Duhul poate circula atât în trup, cât și în afara trupului, așa cum preciza și Apostolul Pavel (în 2 Corinteni 12:2). La moarte, ”duhul se întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.” (Ecleziastul, 12:7).

Scânteia divină se reîntoarce la sursa ei.

Iisus este cel care a venit, nu ca să confirme puterea Demiurgului, ci ca să ne arate drumul către adevăratul Dumnezeu, cel al Luminii și al Duhului.

YHWH (Satan) este creatorul lumii materiale, inclusiv al corpului omului - Adam, și ulterior al Evei. Dumnezeu a fost cel care a trimis suflul de viață. În toată lucrarea au colaborat doi: YHWH (Satan/Demiurgul) și Dumnezeu (Duhul Universal), așa cum toată Creația se bazează mereu pe doi piloni sau pe două principii contrare. Din lupta contrariilor se creează acest echilibru, care este destul de fragil.

Acest lucru e transmis de Biblie, care nu întâmplător are două părți mari, cu principii și învățături diferite, ba chiar opuse. Primul - Vechiul Testament - proclamă justiția oarbă și aplicarea de pedepse aspre pentru încălcarea regulilor stabilite de Zeul suprem, obținerea prin lupte crâncene a dreptului asupra unor teritorii sau bunuri, aplicarea legii talionului; al doilea - Noul Testament - promovează iubirea necondiționată, iertarea, toleranța și acceptarea celuilalt, respingerea acumulării de averi și bunuri exagerate și ajutorarea celor nevoiași, care, datorită neputinței lor, nu se pot descurca în viață.

În Vechiul Testament suntem învățați cum să avem grijă de trup - cum să ne hrănim, cum să ne îmbrăcăm, cum să purtăm părul, ce relații trebuie să existe între rude, precum și între oamenii din diferite straturi sociale. În Noul Testament suntem învățați cum să avem grijă de suflet, de curățenia lui, cum să eliminăm din minte răutatea, invidia, lăcomia, ura și să păstrăm în noi lumina, rămânând pe calea adevărului.

Că tot vorbeam de gnosticism, să vedem acum un mic portret al gnosticului din Antichitate (și, de fapt, și din zilele noastre, pentru cei care gândesc ca mine):

Portretul gnosticului

1. Viziunea asupra lumii
Lumea materială nu e „răul absolut”, dar e imperfectă, plină de durere și moarte → deci nu poate fi creația Dumnezeului suprem.
Este lucrarea unui Demiurg (un zeu inferior, YHWH pentru unii gnostici), stăpân al materiei.

2. Viziunea asupra omului
Omul are două părți:

trupul – legat de materie, supus legilor lumii și Demiurgului.
sufletul – o scânteie divină venită din Lumea de Lumină.

Scopul vieții este ca scânteia să se trezească și să-și amintească originea.

3. Viziunea asupra lui Iisus
Iisus nu a venit doar să „plătească pentru păcate” → aceasta e interpretarea Bisericii.
Pentru gnostici, El este Mesagerul Luminii, cel care ne arată că suntem mai mult decât trup și lege.
Predicile Lui („Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, „Voi sunteți dumnezei”) sunt coduri inițiatice.

4. Calea gnostică
Nu ritualurile externe contează (posturi, jertfe, temple), ci cunoașterea interioară (gnosis).

Aceasta se obține prin:

introspecție și rugăciune interioară,
trezirea conștiinței,
detașarea de materie și de patimi,
iubire și compasiune pentru ceilalți (toți au scânteia divină).

5. Diferența față de creștinul dogmatic
Creștinul dogmatic: crede în Biserică, ritualuri, autoritate, respectarea regulilor.
Gnosticul: caută adevărul în interior, nu în dogme; vede în Biblie simboluri, nu litera legii.
Pentru creștinul dogmatic → Dumnezeu e în cer și se arată prin preoți.
Pentru gnostic → Dumnezeu e înăuntrul fiecăruia, ca Duh Universal.

Concluzie:
Gnosticul este căutătorul de lumină interioară. El știe că trupul e trecător, dar sufletul e din veșnicie.
Iisus e modelul și Mesagerul care ne amintește de originea noastră divină.

Iată câteva fragmente gnostice autentice (din Evanghelia lui Toma, Evanghelia Mariei Magdalena, Evanghelia după Filip) care exprimă exact această viziune.

Exact aici începe să se distingă o viziune dublă: cine stăpânește materia și cine stăpânește spiritul.
---

1. „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer”
Luca 10:18: „Iisus le-a zis: Am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger.”

Aici Iisus arată că Satan a fost izgonit din ordinea divină, deci nu mai are loc în planul ceresc.
---

2. „Toată puterea pe pământ e a mea” (Satana la ispitire)
Luca 4:6: „Ție îți voi da toată stăpânirea și slava acestui pământ; căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui voiesc.”

Satana se prezintă ca stăpân al lumii materiale.
---

3. Două domenii de stăpânire
Dumnezeu / Duhul Universal → suflarea de viață, sufletul, partea eternă și luminoasă.
Satana / Demiurgul → bogății, putere politică, împărățiile lumii, materia trecătoare.

Acest lucru seamănă izbitor cu viziunea gnostică:
Demiurgul = stăpân peste materie (asociat uneori cu YHWH).
Dumnezeul Adevărat = Duhul Universal, sursa sufletului.
---

4. Iisus între cele două lumi
Refuză oferta lui Satan → arată că adevărata putere nu e în materie.
Spune „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36).
Dar în același timp recunoaște că în lumea aceasta există un „stăpân al lumii” (Ioan 12:31).
---

Concluzie:
Dumnezeu/Duhul Universal dă viața și sufletul, dar nu administrează bunurile materiale.

Materia, puterea politică și bogățiile lumii sunt sub influența altui principiu – pe care Biblia îl numește Satan, iar gnosticii îl identificau cu Demiurgul/YHWH.

Concluzie finală:

Învață să trăiești în echilibru cu toate ce ți-au fost date,

atât în Cer, cât și pe Pământ !