Translate

08 octombrie 2013

DESPRE GÂNDIREA BUDISTĂ ȘI CUM NE POATE AJUTA LA VINDECARE ȘI TRANSFORMAREA VIEȚII

Sănătatea este cel mai preţios cadou al vieţii.

A fi sănătos nu e doar o stare, ci şi o datorie. Aptitudinea pentru sănătate nu e doar o capacitate de supravieţuire, ci şi o condiţie a fericirii. 

Fericirea este total străină de boală. Viaţa este minunată şi e păcat să nu o trăim perfect sănătoşi până la capăt. Medicina există pentru a oferi tratamente sau intervenţii radicale precum cele chirurgicale. Vindecarea însă aparţine bolnavului.

Rolul medicinei de astăzi este mai degrabă să atace boala decât să încerce să o înţeleagă. Dacă se acţionează mai rapid prin procedeele medicinei actuale, nu înseamnă că şi mai eficace. Scopul noii medicini este să distrugă fizic celulele maladiei, dar întregul corp suferă prejudicii din cauza produselor chimice utilizate. În contextul psihologic, unde starea de panică domină gândirea conştientă a bolnavului, medicina de astăzi preferă mai degrabă să rişte cu tratamente pe bază de produse chimice nefaste decât să înfrunte maladia. 

În lumea medicală există o criză importantă privind medicina corp-spirit. Dacă medicul ar avea de ales între o idee nouă şi un compus chimic cunoscut deja, ar prefera produsul chimic, care nu-i cere nicio reflecţie. 

Dacă se întâmplă ca produsele recomandate să fie ineficiente, medicul şi pacientul se confruntă cu situaţia de readucere în discuţie a cazului sau chiar cu găsirea unei alte soluţii de vindecare. Având în vedere latura sa materialistă, o bună parte a corpului medical va fi foarte fericită să poată arăta că agenţii chimici sunt adevăraţii factori ai vindecării. Bineînţeles că pentru un bilanţ pertinent al sănătăţii, întotdeauna trebuie consultat mai întâi un medic. După aceasta însă, eu cred că procesul de autovindecare poate fi demarat de fiecare. 

Dacă ar fi diagnosticat la timp, spiritul conştient l-ar vindeca pe orice bolnav. Dacă pacientul şi-ar asculta mai mult organismul sau dacă ar respecta regulile de prevenţie prin alimentaţie, alegerea activităţilor, controlul tuturor abuzurilor, etc., ar rămâne sănătos până la capăt. Dacă persoanele şi-ar controla gândurile conform regulilor artei, boala ar fi inexistentă. Încă din primele zile ale existenţei noastre pe Pământ intrăm în procesul de îmbătrânire, proces care este condus de propria conştiinţă. Nimeni nu-i scapă. Dacă acceptăm gândirea socială şi colectivă existentă, care influenţează întreaga societate, este evident că boala ne va învinge.  

Deci atenţie mare la felul în care gîndiţi! 

Pentru a fi şi a rămâne sănătoşi, trebuie înainte de toate să ne educăm mecanismul de gândire zilnic pentru a-i pregăti cu înţelepciune viitorul, evoluând în acelaşi timp într-o viaţă împlinită şi înflorită. 

Cel mai eficient remediu este confirmat: gândirea vindecă! Nu uitaţi, aveţi o gândire personalizată. Nimeni nu e obligat să moară bolnav, putem muri cu toţii perfect sănătoşi atunci când ne vine ceasul. Asta înseamnă să mori de bătrâneţe, când se epuizează energia din chakre şi ai trecut într-un minut, două sau cinci, în alt plan. 

Prin gestionarea propriei gândiri, îmbătrânirea poate fi programată. Acest tip de programare nu se bazează doar pe gândire sau credinţă, ci şi pe o atitudine pozitivă, o vivacitate mentală, o voinţă de a trăi şi alte trăsături psihologice care pot prelungi bătrâneţea, dar nu neapărat în forma ei actuală. În acest fel, persoanele în vârstă pot rupe condiţionarea socială la care le constrâng autorităţile sociale. Schimbarea procesului de îmbătrânire este posibilă, depinzând de intenţia şi mai ales de hotărârea personală. Dumnezeu nu ne-a impus o existenţă în care să fim jumătate din viaţă bolnavi, distruşi de vârsta înaintată. Ba din contră! Dumnezeul Creator, Tatăl atotputernic, ne-a înzestrat cu gândirea conştientă. El a creat gândirea pentru ca, prin ea, să descoperim forţa divină care sălăsluieşte în noi în stare latentă, înţelegând în acelaşi timp că doar prin ea putem evolua şi ne putem chiar autovindeca. De două mii de ani se vorbeşte despre forţa gândirii. Hipocrate a fost primul care a constatat acest lucru. Iniţiaţii au realizat ei înşişi experienţe pe care le împărtăşesc, adică şi-au urmat calea interioară care i-a condus în direcţia unei lumi infinite a conştiinţei universale. De asemenea, ei îşi împărtăşesc trăirile lor personale, nu ce au trăit alţii. Din acel moment, persoana care a părăsit stadiul credinţei îl atinge pe cel al cunoaşterii. 

Totuşi, ne putem întreba pe bună dreptate dacă este posibilă, în mijlocul agitaţiei generate de punerea diagnosticului unei boli de către un medic, punerea în practică a unei adevărate discipline a propriei gândiri conştiente. Răspunsul iniţiaţilor e categoric afirmativ. 

Marcus Aurelius spunea: "În orice moment, te poţi retrage în tine. Nu există o retragere mai liniştită, mai calmă şi mai puţin agitată pentru om ca aceea pe care o găseşte în interiorul său."

Această lume este teatrul intelectului în care ştiinţa a făcut multe cuceriri şi vor urma şi altele. Cei mai mulţi oameni însă simt o dificultate mare în a crede în alt mod, în a trece la un alt sistem de gândire. Ceea ce pare ciudat în materie de dezvoltare personală este discreditat, în timp ce trecutul este slăvit. Ar fi mai indicat să căutăm calea înţelepciunii în vremurile prezente în loc să depindem doar de noţiunile vechi, doar de ceea ce a fost spus sau scris în trecut.

Toate fiinţele umane au aceeaşi structură fizică şi aceeaşi compoziţie mentală şi spirituală. Semnul distinctiv al adevăratului geniu constă în deschiderea gândirii. 
Astfel, cel care nu e mulţumit de propunerile medicului său şi care conştientizează existenţa unei multitudini de căi posibile, se va simţi atras de studierea unei metode de dezvoltare personală. Niciun psiholog independent nu va putea spune cu certitudine ce este gândirea. Cele mai multe dintre reacţiile psihice sunt la fel de necunoscute ca şi reacţiile fizice pentru alţi savanţi. Pentru a înţelege fiinţa umană trebuie să cunoşti sufletul, mentalul şi tot organismul, care e doar un accesoriu ce ne permite să intrăm în contact cu materia fizică.  



Sufletul provine de la Dumnezeu, fiindu-i identic în substanţă. Indiferent de nivelul la care se află, un suflet rămâne mereu egal sieşi. 

Deşi unele fiinţe au un mental şi un corp mai bune decât altele, nu există o foarte mare diferenţă între unele şi altele. Sufletul reprezintă a cincea parte din structura omului. Omul este format din cinci părţi, printre care se află şi sufletul. Sufletul, Atman sau Purush, cum îl numesc alţii, este scânteia lumii infinite, o picătură în oceanul divin. 

El formează un tot unitar cu unitatea divină. În el se află orice conştiinţă şi orice forţă. Tot ce se află sub suflet funcţionează mecanic, automat, dar de fapt tot ce există depinde de el. Cea mai mică dintre plante trăieşte doar în virtutea spiritului. Toată materia umană dispare sau e respinsă în timpul ascensiunii sale. Cum natura îi interzice sufletului orice contact direct la niveluri inferioare, este forţat să îmbrace un soi de înveliş protector care îi foloseşte ca intermediar. Dacă sufletul nu ar trebui să intervină în materie, nu ar avea nevoie de aceste instrumente reprezentate de diferitele corpuri şi de mental. Atât timp cât omul trăieşte, ne interesăm de el din anumite puncte de vedere până ce moare. Din acel moment, în faţa acestei mase inerte de carne, ne întrebăm ce s-a întâmplat cu el şi ne e teamă să ne punem întrebări în legătură cu mentalul sau spiritul său, şi chiar nici nu o facem.



Mentalul este ca focul, deopotrivă atât necesar, cât şi periculos. Astfel, el este un puternic instrument pus la dispoziţia sufletului atunci când este controlat în mod convenabil. Practic, nu există limite pentru forţa mentalului când acesta este trezit şi antrenat. Orice agitaţie, stimulare sau excitare a mentalului într-una din funcţiile sale creează gânduri care iau formă. Mentalul este incapabil să acţioneze altfel şi să emită gânduri independente.

Toţi cei care aplică gestionarea gândirii folosindu-se de toate regulile, se bucură de numeroase succese.

Odată ce mentalul s-a obişnuit să urmeze o anumită rutină de gândire, îi este foarte greu să admită că pot exista şi alte puncte de vedere. Este foarte important de ştiut că toate părţile mentalului funcţionează automat. Fiecare dintre ele acceptă ce i se transmite şi reacţionează fără să gândească. Niciuna dintre ele nu atribuie conţinut moral propriului demers şi nu îi calculează consecinţele. Nicio parte a mentalului nu se reglează după adevăratele interese ale individului. Ea îşi urmează doar chemarea. Altfel spus, mentalul nu este o entitate raţională, iar dacă o reflecţie intervine în procesul acţiunii sale, putem fi siguri că se datorează influenţei unei raze de lumină a spiritului.

Suferinţele îi umilesc pe bărbaţi şi femei aducându-i la nivelul animalelor. Cu cât gândirea lor se impregnează mai mult cu un lucru, cu atât ei seamănă mai mult cu acestea. Cu alte cuvinte, vechiul dicton: spune-mi ce gândeşti, ca să-ţi spun cine eşti, este perfect valabil.

Gestionarea gândirii poate folosi deopotrivă la bine şi la rău. După ce este luată, obişnuinţa de a gestiona bine propria gândire se strecoară şi se fixează în străfundul fiinţei. Este ca un drog la care nu mai putem renunţa.

Această metodă riguroasă şi exactă necesită doar disciplină şi mai ales respect de sine. Simplă şi directă, ea poate fi înţeleasă de cea mai obişnuită inteligenţă, fiind accesibilă tuturor claselor sociale şi tuturor naţiilor. 

Actualmente, printre oameni, se naşte o reînnoire a spiritualităţii şi o nouă deschidere mentală. Chiar în timp ce aceştia se luptă pentru supravieţuire, metoda de "Gestionare a Gândirii" devine forţa motrice a efortului lor. Reuşita pe acest drum depinde doar de experienţele personale. 

Schimbând gândurile, schimbaţi omul !

Metoda pe care o folosim pentru a lucra cu corpul nostru, pentru a-l menţine, pentru a-l îmbunătăţi şi pentru a-l păstra sănătos, depinde în mod exclusiv de starea de conştiinţă în care ne aflăm. 




TRATAMENTUL DEPINDE DE NIVELUL DE CONŞTIINŢĂ,

pentru că trupul nostru reprezintă un instrument al conştiinţei noastre, iar această conştiinţă poate acţiona asupra lui şi astfel se poate obţine orice se doreşte de la el.

Dacă te afli într-o stare de conştiinţă fizică normală, vezi lucrurile prin ochii unei stări de conştiinţă fizică normală, te gândeşti la ele având o stare de conştiinţă fizică normală şi în această stare fizică normală trebuie să te obişnuieşti să acţionezi asupra corpului tău. Aceste modalităţi fizice obişnuite constituie întreaga ştiinţă ce s-a format după mii de ani de existenţă umană pe Pământ. Din momentul în care cultura fizică a devenit o preocupare serioasă s-au făcut o serie de experimente, studii, observaţii, care ne dau posibilitatea să reglăm dietele, activităţile, exerciţiile, întreaga organizare a vieţii fiinţei fizice şi, în acelaşi timp, asigură o bază solidă pentru cei care fac acest efort de a studia şi a se conforma strict la aceste lucruri, ca ei să aibă o şansă de a-şi păstra corpul sănătos, să-şi corecteze defectele şi să-şi îmbunătăţească condiţia generală, ba chiar să aibă rezultate remarcabile pe această linie.

Astfel, pentru toţi cei care trăiţi într-un plan fizic, într-o stare de conştiinţă fizică, trebuie să ştiţi că pentru a lucra cu corpul vostru trebuie să utilizaţi metodele şi procedeele fizice de îngrijire a lui. Există un nivel mai înalt decât acesta, în care starea de conştiinţă, chiar dacă rămâne mentală în principal sau parţial în felul în care funcţionează, este deja deschisă spre regiuni mai înalte într-o aspiraţie spre viaţa spirituală, şi se deschide astfel către influenţe supramentale.

De îndată ce se iveşte această deschidere, persoana respectivă trece dincolo de starea în care viaţa este pur fizică (aici fizică se referă şi la viaţa mentală şi intelectuală şi la toate realizările umane, chiar şi la cele mai remarcabile).

Este vorba aici de o stare fizică - ce însumează toate capacităţile umane - la o viaţă pământeană şi materială în care omul poate să exprime valori ce au un ordin mai înalt din punct de vedere mental şi intelectual - poate trece dincolo de această stare, se poate deschide către o forţă supramentală ce acţionează acum asupra pământului şi poate intra într-o zonă de tranziţie în care cele două influenţe se întâlnesc şi se întrepătrund, unde modul de funcţionare al conştiinţei este tot mental şi intelectual dar este încărcat  destul cu o putere şi o forţă supramentală pentru a deveni instrumentul unui adevăr mai înalt. 

În prezent, această stare poate fi realizată pe pământ doar de aceia care s-au pregătit să primească forţa supramentală ce se manifestă. În această stare, o stare de conştiinţă, corpul poate beneficia de o condiţie mult îmbunătăţită faţă de cea anterioară. Poate intra în contact direct cu adevărul fiinţei sale, atât de mult încât, în mod spontan, va şti sau va intui în fiecare moment ce are de făcut şi dacă poate să facă acel lucru.

După cum am menţionat, această stare poate fi realizată de către toţi aceia care se pregătesc să primească forţa supramentală, să o asimileze şi să o supună.

Bineînţeles că există o stare şi mai înaltă decât aceasta, starea ideală: viaţa divină într-un corp divin. Dar pentru a ajunge la ea îţi trebuie timp. Este vorba de o transformare integrală ce nu poate fi realizată în câteva momente. Va dura chiar destul de mult timp. Dar în momentul în care se va ajunge la această stare, când conştiinţa va deveni o conştiinţă supramentală, atunci acţiunile nu vor mai fi coordonate printr-o alegere mentală şi nici nu vor mai depinde de capacitatea fizică: întregul corp va deveni integral, în mod spontan, expresia perfectă a adevărului interior. Acesta este idealul pe care trebuie să-l avem în faţa ochilor şi pentru a cărui realizare trebuie să ne străduim. Nu trebuie în niciun caz să ne amăgim şi să ne gândim că putem realiza o transformare rapidă, miraculoasă, imediată, minunată, fără niciun efort şi fără muncă. Lui Iisus i-au trebuit 30 de ani de muncă, experimente şi studii ca să ajungă să facă acele fapte în ultimii lui 3 ani pe Pământ.  

Aceste lucruri au devenit acum posibile, sunt chiar în procesare, cum s-ar spune. Deja putem să simţim, nu numai să prevedem, momentul în care corpul va putea să repete integral experienţa celei mai spirituale părţi a corpului pe care spiritul interior a trecut-o deja, şi când va putea să stea cu întreaga sa conştiinţă trupească în faţa realităţii supreme, se va întoarce către aceasta în totalitate şi va rosti cu toată sinceritatea celulelor lui:Să fiu Persoana Ta - în totalitate, perfect - Persoana Ta, în infinit, pentru eternitate...e foarte simplu.


Budhismul - se regăseşte în linii mari în tehnica Gestionării Gândirii, care este o aplicaţie practică a legii atracţiei.

Budhismul nu este o religie, ci este un mod de viaţă.

Echilibrul în viaţă înseamnă non-ataşament, egalitate în gândire, non-discriminare, abandonare, dar în niciun caz indiferenţă. Este o iubire fără discriminare, ca iubirea unui părinte pentru proprii copii. Înţelepciunea egalităţii este capacitatea de a vedea toate fiinţele umane în acelaşi fel, fără nicio distincţie între ele şi nici între ele şi sine. Într-un conflict, chiar dacă suntem direct implicaţi, rămânem imparţiali, capabili să iubim şi să înţelegem părţile în cauză. 

Atât timp cît ne considerăm diferiţi faţă de ceilalţi, atât timp cât ne considerăm cel care iubeşte mai mult iar pe celălalt cel care este iubit, nu poate exista un adevărat echilibru.
Trebuie să ne punem în pielea celuilalt şi să-l înţelegem fără să-l judecăm. În acel moment, acţionează iubirea.
Fără înţelepciune, iubirea ar putea deveni posesivă. Privând persoana iubită de libertate, manifestaţi asupra ei ceea ce se numeşte "luarea puterii" şi, din acest motiv, nu o respectaţi. Aceşti oameni trăiesc pentru satisfacerea propriilor lor dorinţe înrobindu-i pe ceilalţi în acest scop. Totuşi, asta fac foarte mulţi oameni. Adevărata iubire vă permite să trăiţi liberi, repectând în acelaşi timp libertatea persoanei iubite fără a vă condiţiona reciproc. Aceasta este înţelepciunea!


Adevărata iubire este făcută din compasiune, din bucurie şi echilibru. Iubirea nu poate fi trăită fără toate aceste elemente. Această triadă este inseparabilă, fiind şi una dintre cheile care permit neutralizarea perfectă a "sabotorului" nostru - egoulTrebuie să modelăm spiritul cu îndemânare, răbdare şi perseverenţă, până ce interesul nostru pentru bunăstarea semenului se trezeşte. 

Este imposibilă buna gestionare a gândurilor neglijând compasiunea. Forţa ansamblului fenomenelor psihice este un tot şi nu putem participa la tot fără compasiune, care este parte integrantă a acestuia.

Este imperativ să cultivăm această atitudine importantă care este compasiunea, pentru a beneficia la maximum de consecinţele energiilor Universului şi de menţinerea sau creşterea nivelului vibrator care este în comuniune cu legea atracţiei.

În plus, sănătatea este menţinută, printre altele, cu această formulă: energiile Universului=nivel vibrator=legea atracţiei. 

Acesta este un element de neevitat, o hrană excepţională pentru obţinerea unui sistem imunitar perfect şi păstrarea unei sănătăţi excelente!

Budha vine de la rădăcina verbului budh, care înseamnă a se trezi, a înţelege, a şti ce se întâmplă în profunzime, în interiorul nostru. În interiorul nostru există energia curiozităţii care ne conduce la cunoaştere. De ce să vă blocaţi în faţa unor noi posibilităţi când viitorul vă aparţine?

Prin compasiune veţi reuşi să creşteţi spre fericire.

Filozofia budistă are ca scop deschiderea unei noi porţi, învăţarea cunoaşterii gândirii pure pentru ca o lume de pace şi de bucurie să se nască. 

Încetaţi să mai căutaţi fericirea în afara voastră, ea se află înlăuntrul vostru! În plus, a fi sănătos nu e doar o stare, ci şi o datorie. Nu este nici o capacitate de supravieţuire, ci o creativitate mereu în mişcare, care ne face să fim mândri de noi înşine. 

Budhiştii văd organismul uman ca pe o mică lume, o imagine redusă a Universului, a macrocosmosului, în constituţia sa interioară regăsindu-se alte macrocosmosuri mai mici, fiecare din ele având o legătură definită cu o parte a Universului. Departe de a fi izolată de macrocosmos, fiinţa umană are forţa, când capacităţile sale sunt trezite, să intre cu adevărat într-o comunicare conştientă cu cele mai îndepărtate lumi celeste.

Gândirea noastră conştientă a fost concepută ca să fim fericiţi. Dar, din păcate, este deseori pradă emoţiilor negative provocate de numeroşi factori de ordin psihologic şi fizic, cum ar fi epuizarea. Desigur, atunci când organismul nu ne este în cea mai bună formă, gândirea ne este şi ea afectată. În primul rând trebuie îmblânzită, şi apoi cunoscut întregul ei potenţial. Apoi este nevoie de o doză bună de control şi de hotărâre pentru a o face eficace la nivel maxim, chiar şi în stare de deprimare.

În privinţa materiei, suntem în măsură să recunoaştem că unele tipuri de conştiinţă ne sunt benefice, iar altele nocive, iar pe acestea din urmă le evităm din instinct.

Acest lucru este valabil pentru gândirea conştientă şi urmarea sa: cultivând gânduri constructive, vom face din ea, din ce în ce mai mult, un aliat perfect pentru hrana energetică a corpului nostru.

Unele forme de gândire şi emoţii ne tulbură spiritul, producând energii care devin apoi vibraţii negative. Nu este întotdeauna uşor de sesizat intenţia emisă de un gând. Chiar şi cele care la început dau un sentiment de plăcere, pot uneori pe termen lung să se dovedească a fi negative şi distructive. Atunci când gândim, trebuie să facem distincţie între termenul scurt şi lung. Când aceste două criterii intră în conflict, trebuie să dăm prioritate termenului lung în gândurile noastre benefice, adică la ce este mai important. Trebuie să anulăm gândurile negative. Faptul că ştim să evaluăm consecinţele pe termen scurt şi lung, ne permite dezvoltarea unei permanente stări pozitive de spirit. Deşi suntem toţi egali în dorinţa instinctivă de a trăi fericiţi şi de a depăşi suferinţa, avem o mai mică sau mai mare abilitate de a ne gândi la consecinţele pe termen scurt. Dar noi avem o bună capacitate de imaginaţie şi trebuie să o facem activă. Nu uitaţi, toţi avem o gândire personalizată!

Deschiderea spirituală este înţelepciunea sufletului !

Compasiunea: iubire, altruism, vacuitate - înseamnă sănătate! Oamenii fericiţi sunt mereu perfect sănătoşi.

Cheia este în voi înşivă, nu în afara voastră! Căutaţi-o în propriul vostru buzunar.


Nu ne naştem fericiţi, ci învăţăm să devenim fericiţi.
Întrebaţi-l pe Dalai-Lama dacă e fericit. Vă va răspunde că da, fără să ezite, pentru că în opinia lui, fericirea e scopul întregii noastre existenţe. Sunt de aceeaşi părere cu el. 

Senzaţia de fericire sau de nefericire depinde de percepţia noastră şi de capacitatea de a ne mulţumi cu ce avem. Dacă la un moment nu ţi-a dat Universul ce ai dorit, este că prin legea atracţiei ai emis vibraţii create de propriile tale gânduri care au atras atât cât ţi-e dat să ai în acel moment. Modelează-te spiritual şi vei avea totul. De-aia te-a înzestrat Dumnezeu cu gândire conştientă, spirit şi minte. El ţi-a dat TOTUL. Tu, foloseşte-le! Eşti propriul creator al existenţei tale.

Este imperativ să luăm foarte în serios factorul mental, pentru că multe persoane nu sunt fericite. Ele au mizat pe elemente superficiale în loc să se bazeze pe criterii esenţiale pentru fericirea lor. Bogăţia nu garantează iubirea, nici fericirea, nici bucuria. Putem spune la fel despre prieteni sau rude. În spatele unei abundenţe superficiale se poate ascunde o disfuncţie cerebrală, de unde rezultă frustrări, certuri inutile, alcoolism, toxicomanie şi, uneori, chiar experienţe foarte regretabile. Chiar dacă nu avem altă preocupare decât aceea de a trăi fericiţi în bucurie, în calm şi pace sufletească, aceste elemente sunt garanţia unei vieţi fericite fără nicio problemă de sănătate. Dar ar trebui să ne străduim zilnic pentru a menţine permanent această senzaţie. Trebuie să identificăm zilnic gândurile negative şi să le eliminăm. Trebuie să înţelegem că gândurile şi emoţiile negative nu sunt nefaste doar pentru sănătatea unei persoane, ci şi pentru ansamblul societăţii şi viitorul întregii lumi. Aceasta este concepţia despre viaţă budhistă.

Fericirea zilnică depinde strict de atitudinea noastră. 

Nu trebuie să ne uităm în ograda vecinului pentru a-i evalua propria fericire sau norocul: trebuie doar să luăm cunoştinţă de acest lucru. Trebuie să ne abţinem să emitem critici la adresa semenilor noştri. Oare cine suntem noi să ne  permitem să-i criticăm, să le evaluăm existenţa? Lasă-i să-şi trăiască experienţele pe care şi le-au ales. În această privinţă trebuie să rămâi centrat pe evaluarea existenţei tale şi atât. Desigur, aici este vorba de fapte şi experienţe de viaţă nu de infracţiuni şi daune aduse altora sau binelui comun.


Când avem de luptat cu o situaţie negativă, gânditorul trebuie să încerce schimbarea cursului prin afirmaţii.

Dacă doreşte producerea unui eveniment, gânditorul hotărăşte, după regulile artei, scopul ce trebuie atins. Întotdeauna trebuie să ne comportăm şi să gândim ca şi când am fi salvatorii planetei, nu să stăm pasivi că acţionează alţii în locul nostru. Planeta este dată de Creator în grija tuturor, nu numai a unui grup mic de indivizi, indiferent care ar fi acela. Trebuie să facem cu toţii eforturi pentru dezvoltarea acestui mecanism de gândire.

Trebuie să analizăm întotdeauna propriile gânduri înainte să le propagăm în Univers şi să le eliminăm pe cele negative, nocive. La acest lucru ne pot ajuta: meditaţia, exerciţiile de respiraţie, mantrele şi rugăciunile, care sunt tot un fel de mantre.

Întotdeauna trebuie să ne stăpânim furia! 

Trebuie să ne inhibăm faţa urâtă a fiinţei noastre şi să o activăm pe cea bună, pozitivă. Ignorând întunericul din noi, creştem partea luminoasă şi începem să semănăm cu zeii. Dacă dăm curs instinctului primitiv de violenţă, furie, răzbunare, ne facem nouă rău mai mult decât celorlalţi. Această dispoziţie de spirit distruge soclul fericirii. Dar, şi mai rău, este sămânţa unei boli pe care o veţi contacta mai târziu. Este suficient să ne hrănim cu furie sau duşmănie, să ne saturăm cu ură, pentru ca toată lumea să ne pară ostilă. Este acel moment când găseşti defecte tuturor: toţi sunt urâţi, proşti, inutili. Aşadar, nivelul vibrator ne influenţează sistemul imunitar, dând bolii toată forţa de care are nevoie pentru a se instala în organism. Prin combaterea gândurilor negative înţelegem cum funcţionează spiritul uman. El este pe cât de complex, pe atât de înzestrat. Este capabil să găsească soluţii la toate problemele şi să transforme situaţii dificile în unele dintre cele mai plăcute. O atitudine nesănătoasă coincide cu comportamente care atrag suferinţa. În schimb, un comportament sănătos duce la fericire. Nu trebuie să vă încurce ura sau răutatea altora. Când vă loviţi de ea, ignoraţi-o. Dacă te-ai lovit de o privire urâtă, duşmănoasă, fă o rugăciune în gând sau adu-ți aminte un lucru plăcut sau o imagine drăguță şi treci mai departe, nu o lăsa să te atingă. Dacă te vei gândi mereu la cum s-a uitat sau ce ţi-a spus jignitor o altă persoană, te vei lega energetic de acea persoană, vei spori acea ură, o vei hrăni în tine şi cu timpul devine o energie negativă care îţi va produce perturbaţii mari sau poate chiar te va distruge.

Pentru a-mi păstra nivelul de vibraţie ridicat, ignor ura. Astfel, îmi protejez mintea de orice vibraţie negativă pentru a-mi menţine starea de calm, de bine şi de fericire continuă. Desigur că nu e uşor, dar şi asta se învaţă în timp. Nu ne naştem fericiţi, învăţăm să devenim fericiţi. 

Fericirea este în voi, şi doar voi sunteţi în măsură să o materializaţi. Ea este de fapt starea divină. Este o stare de bine absolut, când simţi că s-au întâlnit în tine toate energiile Cerului.

Universul este creat definitiv, noi nu putem interveni în funcţionarea lui. Noi ne putem schimba modul de gândire pentru a evolua prin el în bune condiţii şi a ne pregăti karma viitoare. Şi nu uitaţi: mai bine singuri, decât prost însoţiţi. Asta nu înseamnă să fugim de oameni şi să ne izolăm, e o greşeală, trebuie să te autoeduci să nu reacţionezi la energiile lor negative, ba chiar să le transmiţi un gând de iubire şi de vindecare a sufletului lor.
Simţiţi respiraţia păcii între spiritul şi corpul vostru, faceţi pace în propriile gânduri şi simţiţi-vă ca parte a Universului, cu nimic diferiţi faţă de ceilalţi semeni. Singurătatea e doar aparentă, noi toţi suntem conectaţi prin Sursă, prin Creator şi prin energia emanată de El în care toți co-existăm și evoluăm. Luaţi exemplul Creatorului: ce ar însemna să se răzbune pe toţi care îl blestemă, înjură, îi iau în deşert Creaţia, numele lui şi pe El însuşi? Dar el are mentalitate de Creator şi şi-a astupat de mult timp urechile la toate aceste blasfemii şi lucruri mărunte, pentru El neesenţiale. EL ştie că cei care încep să se trezească au un sentiment de ruşine faţă de tot ce au făcut şi spus greşit în trecutul lor, nemaiînţelegând ce persoane au fost de fapt. 

Acesta este punctul în care începe evoluţia lor: când simt că-i copleșește rușinea pentru faptele, vorbele sau gândurile lor din trecut. Să nu dăm cu pietre în cei care vor să-şi schimbe viaţa amintindu-le neîncetat faptele lor din trecut, nici să nu încercăm să le impunem prejudecăţile noastre. Cheia vindecării lumii este evoluţia tuturor şi principala cale este: gestionarea gândirii conştiente şi compasiunea, care înseamnă iubirea necondiţionată, altruism, vacuitate (golirea minţii de gânduri şi contopirea cu energia creatoare, cu lumina, cu prana).

Respectaţi-vă corpul fizic şi spiritul conştient. Voi sunteţi arhitectul realizării voastre, iar ei sunt colaboratorii vieţii, sănătăţii şi fericirii voastre. 

Admirabilul creier uman este originea puterii noastre și cel cu ajutorul căruia ne clădim viitorul.

Doctrina fundamentală a lui Buddha este cea cu privire la cele Patru Adevăruri nobile:
1. există suferință;
2. suferința are o cauză;
3. suferința poate să înceteze și
4. există o cale către o asemenea eliberare.

La baza acestei dogme se află principiul universal al cauzalității. Pentru înțelegerea acestei învățături fundamentale este nevoie de conștientizarea potențialului propriu și a necesității de a-l utiliza la capacitate maximă. Privită prin această lumină, fiecare acțiune își are rostul ei.


”Inteligența umană și compasiunea umană sunt, prin natura lor, într-un fel de echilibru. Uneori, când devenim adulți, ajungem să neglijăm afecțiunea și să ne concentrăm asupra inteligenței. Astfel pierdem echilibrul, iar în consecință se întâmplă lucruri nedorite și chiar dezastre.”

Dalai Lama - Cartea înțelepciunii



î z i a n a 💜         

E bine de știut că religia lui Alexandru cel Mare (Makedon) a fost greco-budhismul. Grecii sunt cei care au răspândit budhismul în toată Asia și apoi și în Macedonia, Grecia și Balcani, ei fiind cei care au introdus statuile lui Budha pentru prima dată. În acea perioadă, toată Asia care se afla sub stăpânirea lui Alexandru Makedon a trecut la budhism, la hainele, muzica, tipul de alimentație și de organizare elenistic (grec). Religia greco-budhistă a fost anulată și interzisă de romani de-abia în sec. IV e.n. (d.Hr.). Romanii sunt cei care au introdus modelul actual de biserici (basilica romană) și au creat o ramură a religiei care s-a numit ortodoxie, distanțându-se de toate celelalte religii care mai existau.

                    Statuia lui Buddha în stil greco-buddhist.
            

Pentru o mai buna documentare, puteti citi si:

CALEA SPIRITUALA DE VINDECARE

CE ESTE ILUMINAREA ȘI CUM O PUTEM DOBÂNDI


© Copyright 2015 
Max's concept

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aici puteți posta mesajele cu impresii și sugestii pentru blogul nostru