CUM S-AR PUTEA SCHIMBA VIAŢA DIABETICILOR DUPĂ NOILE DESCOPERIRI

Diabetul: ce poate schimba cu adevărat viața unei persoane

Actualizare: Acest articol a fost revizuit și actualizat pentru a reflecta cunoștințele actuale și evoluția cercetării medicale.

Introducere

Viața cu diabet nu se schimbă peste noapte și nici printr-o soluție miraculoasă. Se schimbă, mai degrabă, printr-un proces lent de înțelegere, ajustare și echilibru.

În jurul diabetului s-au construit, în timp, multe speranțe, dar și multe extreme: promisiuni de „vindecare”, reguli rigide și presiunea de a face totul perfect.

În realitate, diabetul este o afecțiune cronică, dar felul în care este trăit poate face o diferență majoră în calitatea vieții. Nu prin frică și interdicții, ci prin stabilitate, ritm și adaptare la realitatea fiecăruia.

Acest articol este despre ce poate schimba cu adevărat viața unei persoane cu diabet, dincolo de mituri și promisiuni.

Diabetul nu se vindecă, dar poate fi ținut sub control

Un prim lucru care aduce liniște este claritatea: diabetul nu se vindecă în prezent.

Atât în diabetul de tip 1, cât și în diabetul de tip 2, boala nu „dispare”, dar poate fi gestionată.

Diferența dintre vindecare și control este esențială. 

Controlul nu înseamnă perfecțiune, ci reducerea fluctuațiilor și prevenirea dezechilibrelor mari. Când această diferență este înțeleasă, dispare o mare parte din presiunea inutilă.
Echilibrul stilului de viață contează mai mult decât regulile rigide

Alimentația

În Secretele Echilibrului, alimentația nu este despre interdicții, ci despre:

• mese care țin de foame,
• combinații care stabilizează glicemia,
• adaptare la nevoile proprii.

Diete extreme sau eliminarea totală a unor alimente duc adesea la foame constantă, stres și oscilații glicemice - exact opusul echilibrului dorit.

Mișcarea

Mișcarea moderată, constantă și adaptată:

• ajută la stabilizarea glicemiei,
• susține metabolismul,
• reduce stresul.

Nu este vorba despre performanță, ci despre continuitate.

Somnul și stresul

Somnul insuficient și stresul cronic influențează direct glicemia. Un stil de viață echilibrat nu poate ignora aceste aspecte, chiar dacă ele nu apar în „listele alimentare”.

Ce ne arată cercetările și unde este limita lor

Cercetarea medicală aduce constant informații noi despre metabolism, hormoni și mecanismele implicate în diabet. Unele studii sunt promițătoare, dar multe sunt:

• experimentale,
• realizate pe animale,
• sau în faze incipiente.

Este important ca aceste informații să fie privite cu discernământ. Speranța nu trebuie confundată cu soluția aplicabilă. Echilibrul înseamnă și filtrarea informației.

De ce extremele destabilizează mai mult decât ajută

În încercarea de a controla diabetul, mulți ajung să trăiască în extreme:

• frică de mâncare,
• urmărirea obsesivă a valorilor,
• hipoglicemii repetate,
• senzația că „nu fac niciodată suficient”.

Aceste extreme cresc stresul metabolic și emoțional. Echilibrul nu se obține prin constrângere, ci prin stabilitate.

Ce poate schimba concret viața de zi cu zi

Schimbările reale sunt adesea simple, dar constante:

• înțelegerea propriului corp,
• monitorizarea fără obsesie,
• mese care oferă sațietate,
• ritm zilnic previzibil,
• acceptarea faptului că fluctuațiile fac parte din viață.

O viață echilibrată cu diabet nu înseamnă lipsa problemelor, ci capacitatea de a le gestiona fără panică.

Mai multe milioane de oameni din întreaga lume suferă de deficiență de insulină. 

Insulina este un hormon, secretat de celulele beta din pancreas, care joacă un rol important în metabolizarea substanţelor necesare producerii de energie, cum ar fi glucoza. Această insuficienţă, cauzată în principal de diabet zaharat ( tip 1 și 2 ), are consecințe letale dacă nu este tratată. În prezent, doar injecţiile zilnice cu insulină permit pacienților să supraviețuiască în cazul diabetului de tip 1 (câteodată și în cazul diabetului de tip 2). 

De-a lungul anilor au existat și cercetări care au sugerat posibilitatea unor mecanisme alternative de control metabolic, inclusiv ipoteze privind reducerea dependenței de insulină în anumite condiții experimentale. Unele dintre aceste studii, intens mediatizate la momentul apariției lor, au generat speranțe mari.

În timp însă, multe dintre aceste direcții de cercetare au fost reevaluate sau abandonate, fie din cauza rezultatelor inconsistente, fie pentru că nu s-au dovedit sigure sau aplicabile în practica clinică. Acest lucru face parte din procesul normal al științei: nu orice ipoteză promițătoare devine soluție reală.

Astăzi, consensul medical rămâne clar: diabetul necesită gestionare pe termen lung, iar tratamentele validate și echilibrul stilului de viață sunt mai importante decât speranțele bazate pe rezultate preliminare.

De exemplu, cu ceva ani în urmă, un grup de cercetători au vrut să descopere noi căi de abordare, evitând insulina care în timp poate avea și efecte secundare nedorite. Rezultatele cercetărilor, care au fost publicate în revista Cell Metabolism, le-au permis oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Geneva ( UNIGE ) să identifice mecanismele care stau la baza deficienţei de insulină şi deci a diabetului, dovedind că viața fără insulină este posibilă și deschizând astfel calea pentru noi tratamente destinate diabetului zaharat.

Un grup de cercetători, condus de Roberto Coppari, profesor la Departamentul de Fiziologie celulară şi metabolică de la UNIGE, a încercat să demonstreze că insulina nu este vitală pentru supravieţuirea diabeticilor. Prin eliminarea acestei dogme, oamenii de ştiinţă au luat în considerare alternative la tratamentul cu insulină, tratament care prezintă multe riscuri pentru pacienţi. O eroare în doza de insulină poate provoca hipoglicemie, adică o scădere a nivelului de glucoză din sânge, iar hipoglicemia poate duce la o pierdere de cunoștință şi chiar moarte dacă nu se iau măsuri în câteva zeci de minute. În plus, aproximativ 90 % dintre pacienții de peste 55 de ani care au fost supuși tratamentului cu insulină de mai mulți ani, au dezvoltat boli cardiovasculare din cauza nivelurilor ridicate de colesterol datorate proprietăților lipogenice ale insulinei.

Proprietăţile şi rolul leptinei în organism a fost descoperirea esențială.

 

Cercetătorii de la Facultatea de Medicina UNIGE au efectuat experimente pe rozătoare cu deficit de insulină, la care le-au administrat leptină, un hormon care reglează rezervele și apetitul de grăsime al organismului. Datorită leptinei, toți subiecții au supravieţuit deficitului de insulină.  

Folosirea leptinei are două avantaje: ea nu provoacă hipoglicemie și are un efect lipolitic.

Prin această descoperire, calea de a oferi o alternativă la tratamentul cu insulină este deschisă şi urmează să fie aprofundată. "Acum, avem nevoie să înţelegem mecanismele prin care leptina afectează nivelul de glucoză, indiferent de nivelul de insulină" - explica profesorul Coppari. Studiile au fost în măsură să verifice dacă neuronii implicați în medierea acțiunii anti-diabetice a leptinei la mamifere sănătoase a jucat un rol similar la rozătoarele care sufereau de un deficit de insulină.

Spre surprinderea oamenilor de știință, neuronii GABA-ergici situaţi în hipotalamus au fost identificaţi ca fiind principalii mediatori de acţiune a leptinei  asupra nivelului de glucoză în contextul unui deficit de insulină. 

Influența acestor neuroni asupra glicemiei nu a fost luată în considerare suficient înaintea efectuării acestor cercetări. În plus, cercetătorii au detectat țesuturile periferice care sunt afectate de leptină pe fondul deficitului de insulină. Acestea sunt în principal ţesuturile din ficat, muşchii soleus şi ţesutul adipos brun, care ar putea fi vizate direct de tratamentele viitoare. Prin această descoperire, oamenii de știință știu acum unde să caute răspunsul la un tratament pentru diabet zaharat fără insulină. Înțelegerea funcționării și a efectului leptinei  asupra corpului va permite oamenilor de ştiinţă să identifice zonele corpului care sunt implicate și, în cele din urmă, moleculele care vor sta la baza unui nou tratament. Până în momentul de față nu au reușit totuși să înlocuiască tratamentul cu insulină prin nimic altceva, deoarece ceea ce a mers la șoarecii de laborator, nu s-a potrivit și la oameni, însă importantă e cercetarea în sine, chiar dacă nu s-au obținut încă rezultatele dorite.

Concluzie: 

Leptina este un hormon implicat în reglare, nu o soluție miraculoasă.

DE CE UNII DIABETICI AJUNG LA AMPUTAREA PICIOARELOR

"Există trei artere care se ramifică în artere mai mici şi asigură alimentarea cu sânge către picioare și de la picioare în sus", a spus dr. Hosam El-Sayed, un chirurg endovascular  de la Houston DeBakey metodist Heart & vasculare Center. "De-a lungul timpului, se dezvoltă în pereţii arterelor nişte plăci care blochează complet calea prin care sângele curge spre extremităţile inferioare. Aceasta este pentru pacient cauza care poate duce la afecţiuni severe, cum ar fi nevindecarea rănilor sau cangrenă şi astfel s-ar putea confrunta în cele din urmă cu amputarea membrului sau  membrelor."

Accesul retrograd este o procedură delicată, care permite medicilor să meargă prin arterele de la nivelul piciorului şi să urce în sus. El-Sayed spune că această procedură nu este indicată pentru toată lumea, ci doar pentru acel pacient complex care are artere intens calcifiate. Această situaţie e  întâlnită la multe persoane cu diabet sever. La aceşti pacienţi, nu este posibil să se aplice procedura deschiderii  arterelor venind din partea de sus.

"În timpul acestei proceduri, vom avea acces la aceste artere blocate, atât de la picior cât și din partea de sus a piciorului, şi prin vintre le întâlnim la mijloc", a spus El-Sayed. "După ce se întâmplă asta, putem deschide vasele cu un balon, un stent, sau putem rade placa care s-a format de-a lungul timpului şi să eliberăm astfel fluxul de sânge de la nivelul picioarelor şi de la tălpi. "

El-Sayed spune că oamenii cu cel mai mare risc pentru pentru astfel de boli sunt cei care fumează, dar şi cei care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, colesterol, insuficienţă renală și obezitate, toți aceştia fiind factorii care contribuie la apariţia acestor situaţii grave.

"Pacienţii care sunt supuşi amputației sub genunchi pentru boala arterială ocluzivă au un procent de 25 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. În cazul amputaţiei făcute mai sus de genunchi, procentul este de 50 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. 

Ce anume indică severitatea bolii la pacienţi şi ce ar fi de făcut ca să nu se ajungă aici," El -Sayed a spus: "Deci, este important pentru oameni să caute un al doilea aviz atunci când li se recomandă amputarea. Această procedură de acces retrograd ne oferă o altă cale de a lucra prin intermediul arterelor celor grav bolnavi. Am salvat membrele multor pacienţi cărora, acum trei ani, alți doctori le-au spus că le vor fi amputate."

MOLECULA CARE FACE CA OBEZII SĂ DEVINĂ DIABETICI CU DIABET TIP II

Principalii factori de risc pentru diabet de tip 2 sunt: obezitatea şi un stil de viaţă sedentar.

 

Comunitatea biomedicală cunoaşte, de mulţi ani, faptul că substanțele  produse de ţesutul gras sunt responsabile pentru legătura dintre obezitate și diabet. "Inflamaţia cronică a ţesutului adipos, care este caracteristică persoanelor obeze, este un factor important în dezvoltarea rezistenţei la insulină şi dobândirea diabetului de tip 2", spune Lluis Fajas , autorul principal al studiului şi cercetător la Institutul de Sănătate şi Cercetare Medicală ( INSERM ) din Franța.

Rezultatele acestui nou studiu arată că nivelurile serice ale unei molecule chemokine numite CXCL5 , produsă de anumite celule de ţesut adipos, apar la niveluri mult mai ridicate în ţesuturile oamenilor obezi decât la cei cu greutate normală. Acest lucru a ajutat echipa de cercetare a lui Lluis Fajas să ajunge la o concluzie biomedicală relevantă: "CXCL5 este molecula care cauzează rezistenţa la insulină şi diabetul de tip 2". Cea mai importantă parte a acestui studiu, publicat în revista Cell Metabolism, este descoperirea că un tratament experimental care vizează inhibarea acţiunii CXCL5 poate ajuta la protejarea şoarecilor obezi să dezvolte diabetul de tip 2." Dacă aceste studii pot fi confirmate şi la om, acest tratament ar reprezenta o îmbunătățire fundamentală a calității vieții persoanelor obeze", conchide cercetătorul.

Obiceiurile proaste provoacă obezitatea şi diabetul ! 

Conform celor mai recente date furnizate de Federaţia Spaniolă de Diabet ( FED ), aproape 3,5 milioane de oameni din Spania au diabet zaharat . Această boală este cea mai frecventă în Andaluzia și Murcia, regiunile cu cel mai mare procent de oameni obezi și sedentari. Specialiștii sunt de acord cu privire la importanța prevenirii acestei afecţiuni. 

Evitarea obezității, efectuarea de exerciţii fizice zilnice şi renunţarea la fumat, sunt câteva dintre măsurile care ar putea ajuta la reducerea numărului de cazuri de diabet zaharat la jumătate. 

Federaţia Internaţională de Diabet ( IDF ), spune că mai mult de 190 de milioane de oameni din întreaga lume (la data scrierii articolului), suferă de diabet zaharat. Această cifră se va ridica la 330 de milioane până în 2025 din cauza creșterii populației, a îmbătrânirii populației, a creșterii urbanizării și răspândirii stilului de viață sedentar. 

Obezitatea este principalul factor de risc care poate fi evitat în dobândirea diabetului de tip 2. La nivel mondial, 1.7 miliarde de oameni au deja un risc crescut de a dezvolta o boală legată de greutate, necontagioasă, cum ar fi diabetul de tip 2.

Obezitatea poate reduce speranţa de viaţă a persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 cu până la opt ani, iar 80% dintre persoanele diagnosticate cu boala sunt supraponderali în momentul în care sunt diagnosticate. Cel puțin jumătate din toate cazurile de diabet de tip 2 în rândul adulţilor ar putea fi evitate, dacă acestea nu ar crește în greutate. 

Luarea de măsuri pentru schimbarea stilului de viaţă, cum ar fi schimbarea dietei și efectuarea de exerciţii fizice moderate, poate reduce riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 cu până la 60 % .

Atenție mare la consumul de alcool! Alcoolul conține calorii și poate îngrășa chiar mai mult decât alimentația. În special vinul și berea, ca să nu mai vorbim de băuturile dulci.

Date actualizate la nivelul lunii ianuarie 2026:

Notă de actualizare: Articolul a fost revizuit pentru a include informații actuale și pentru a clarifica limitele cercetărilor mai vechi menționate inițial. Pentru claritate, am păstrat titlul inițial al postării.

Articolul are scop informativ și nu înlocuiește recomandările medicale.

S î n z i a n a 💜

Sursa: ScienceDaily

Vezi şi:  DESPRE LEPTINA
Max's concept.

© Copyright 2015 Max's concept