Mai multe milioane de oameni din întreaga lume suferă de deficiență de insulină. Insulina
este un hormon, secretat de celulele beta din pancreas, care joacă un
rol important în metabolizarea substanţelor necesare producerii de energie, cum ar fi
glucoza . Această insuficienţă , cauzată în principal de diabet zaharat ( tip 1 și 2 ), are consecințe letale dacă nu este tratată. În prezent, doar injecţiile zilnice cu insulină permit pacienților să supraviețuiască.
este un hormon, secretat de celulele beta din pancreas, care joacă un
rol important în metabolizarea substanţelor necesare producerii de energie, cum ar fi
glucoza . Această insuficienţă , cauzată în principal de diabet zaharat ( tip 1 și 2 ), are consecințe letale dacă nu este tratată. În prezent, doar injecţiile zilnice cu insulină permit pacienților să supraviețuiască.
Această abordare, însă, duce la efecte secundare grave. Rezultatele cercetărilor, care au fost publicate în revista Cell Metabolism, le-au permis oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Geneva ( UNIGE ) să identifice mecanismele care stau la baza deficienţei de insulină şi deci a diabetului, dovedind că viața fără insulina este posibilă și deschizând astfel calea pentru noi tratamente destinate diabetului zaharat. În timp ce viaţa fără insulină era de neconceput , un grup de cercetatori, condus de Roberto Coppari , profesor la Departamentul de Fiziologie celulară şi metabolică de la UNIGE, tocmai a demonstrat că insulina nu
este vitală pentru supravieţuirea diabeticilor. Prin eliminarea acestei dogme, oamenii de ştiinţă iau acum în considerare
alternative la tratamentul cu insulină, tratament care prezintă multe riscuri pentru pacienţi. O eroare în doza de insulină poate provoca hipoglicemie, adică o scădere a nivelului
de glucoză din sânge, iar hipoglicemia poate duce la o pierdere de cunoștință şi chiar moarte dacă nu se iau măsuri în câteva zeci de minute. În plus, aproximativ 90 % dintre pacienții de peste 55 de ani care au fost supuși tratamentului cu insulină de mai mulți ani, au dezvoltat boli cardiovasculare din cauza nivelurilor ridicate de colesterol datorate proprietăților lipogenice ale insulinei.
Proprietăţile şi rolul leptinei în organism a fost descoperirea esențială. Cercetătorii
de la Facultatea de Medicina UNIGE au efectuat experimente pe rozătoare cu deficit de insulină, la care le-au administrat leptină, un hormon care
regleaza rezervele și apetitul de grăsime al organismului. Datorită leptinei, toți subiecții au supravieţuit deficitului de insulină.
este vitală pentru supravieţuirea diabeticilor. Prin eliminarea acestei dogme, oamenii de ştiinţă iau acum în considerare
alternative la tratamentul cu insulină, tratament care prezintă multe riscuri pentru pacienţi. O eroare în doza de insulină poate provoca hipoglicemie, adică o scădere a nivelului
de glucoză din sânge, iar hipoglicemia poate duce la o pierdere de cunoștință şi chiar moarte dacă nu se iau măsuri în câteva zeci de minute. În plus, aproximativ 90 % dintre pacienții de peste 55 de ani care au fost supuși tratamentului cu insulină de mai mulți ani, au dezvoltat boli cardiovasculare din cauza nivelurilor ridicate de colesterol datorate proprietăților lipogenice ale insulinei.
Proprietăţile şi rolul leptinei în organism a fost descoperirea esențială. Cercetătorii
de la Facultatea de Medicina UNIGE au efectuat experimente pe rozătoare cu deficit de insulină, la care le-au administrat leptină, un hormon care
regleaza rezervele și apetitul de grăsime al organismului. Datorită leptinei, toți subiecții au supravieţuit deficitului de insulină.
Folosirea leptinei are două avantaje: ea nu provoacă hipoglicemie și are un efect lipolitic.
Prin această descoperire, calea de a oferi o alternativă la tratamentul cu insulină este deschisă şi urmează să fie aprofundată. "Acum, avem nevoie să înţelegem mecanismele prin care leptina afectează nivelul de glucoză, indiferent de nivelul de insulină", explică profesorul Coppari. Studiile
au fost în măsură să verifice dacă neuronii implicați în medierea acțiunii anti-diabetice a leptinei la mamifere sănătoase a jucat un rol similar la rozătoarele care sufereau de un deficit de insulină. Spre surprinderea oamenilor de știință, neuronii GABA-ergici situaţi în hipotalamus au fost identificaţi ca fiind principalii mediatori de acţiune a leptinei asupra nivelului de glucoză în contextul unui deficit de
insulină. Influența acestor neuroni asupra glicemiei nu a fost luată în considerare suficient înaintea efectuării acestor cercetări. În plus, cercetătorii au detectat țesuturile periferice care sunt afectate de leptină pe fondul deficitului de insulină. Acestea sunt în principal ţesuturile din ficat, muşchii soleus şi ţesutul adipos brun, care ar putea fi vizate direct de tratamentele viitoare. Prin această descoperire, oamenii de știință știu acum unde să caute răspunsul la un tratament pentru diabet zaharat fără insulină. Înțelegerea funcționării și a efectului leptinei asupra corpului va permite oamenilor
de ştiinţă să identifice zonele corpului care sunt implicate
și, în cele din urmă, moleculele care vor sta la baza unui nou tratament.
au fost în măsură să verifice dacă neuronii implicați în medierea acțiunii anti-diabetice a leptinei la mamifere sănătoase a jucat un rol similar la rozătoarele care sufereau de un deficit de insulină. Spre surprinderea oamenilor de știință, neuronii GABA-ergici situaţi în hipotalamus au fost identificaţi ca fiind principalii mediatori de acţiune a leptinei asupra nivelului de glucoză în contextul unui deficit de
insulină. Influența acestor neuroni asupra glicemiei nu a fost luată în considerare suficient înaintea efectuării acestor cercetări. În plus, cercetătorii au detectat țesuturile periferice care sunt afectate de leptină pe fondul deficitului de insulină. Acestea sunt în principal ţesuturile din ficat, muşchii soleus şi ţesutul adipos brun, care ar putea fi vizate direct de tratamentele viitoare. Prin această descoperire, oamenii de știință știu acum unde să caute răspunsul la un tratament pentru diabet zaharat fără insulină. Înțelegerea funcționării și a efectului leptinei asupra corpului va permite oamenilor
de ştiinţă să identifice zonele corpului care sunt implicate
și, în cele din urmă, moleculele care vor sta la baza unui nou tratament.
DE CE UNII DIABETICI AJUNG LA AMPUTAREA PICIOARELOR
"Există trei artere care se ramifică în artere mai mici şi asigură alimentarea cu sânge către picioare și de la picioare în sus", a spus dr. Hosam El-Sayed, un chirurg endovascular de la Houston DeBakey metodist Heart & vasculare Center. "De-a lungul timpului, se dezvoltă în pereţii arterelor nişte plăci care blochează complet calea prin care sângele curge spre extremităţile inferioare. Aceasta este pentru pacient cauza care poate duce la afecţiuni severe, cum ar fi nevindecarea rănilor sau cangrenă şi astfel s-ar putea confrunta în cele din urmă cu amputarea membrului sau membrelor."
Accesul retrograd este o procedură delicată, care permite medicilor să meargă prin arterele de la nivelul piciorului şi să urce în sus. El-Sayed spune că această procedură nu este indicată pentru toată lumea, ci doar pentru acel pacient complex care are artere intens calcifiate. Această situaţie e întâlnită la multe persoane cu diabet sever. La aceşti pacienţi, nu este posibil să se aplice procedura deschiderii arterelor venind din partea de sus.
"În timpul acestei proceduri, vom avea acces la aceste artere blocate, atât de la picior cât și din partea de sus a piciorului, şi prin vintre le întâlnim la mijloc", a spus El-Sayed. "După ce se întâmplă asta, putem deschide vasele cu un balon, un stent, sau putem rade placa care s-a format de-a lungul timpului şi să eliberăm astfel fluxul de sânge de la nivelul picioarelor şi de la tălpi. "
El-Sayed spune că oamenii cu cel mai mare risc pentru pentru astfel de boli sunt cei care fumează, dar şi cei care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, colesterol, insuficienţă renală și obezitate, toți aceştia fiind factorii care contribuie la apariţia acestor situaţii grave.
"Pacienţii care sunt supuşi amputației sub genunchi pentru boala arterială ocluzivă au un procent de 25 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. În cazul amputaţiei făcute mai sus de genunchi, procentul este de 50 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. Ce anume indică severitatea bolii la pacienţi şi ce ar fi de făcut ca să nu se ajungă aici," El -Sayed a spus: "Deci, este important pentru oameni să caute un al doilea aviz atunci când li se recomandă amputarea. Această procedură de acces retrograd ne oferă o altă cale de a lucra prin intermediul arterelor celor grav bolnavi. Am salvat membrele multor pacienţi cărora, acum trei ani, alți doctori le-au spus că le vor fi amputate."
Accesul retrograd este o procedură delicată, care permite medicilor să meargă prin arterele de la nivelul piciorului şi să urce în sus. El-Sayed spune că această procedură nu este indicată pentru toată lumea, ci doar pentru acel pacient complex care are artere intens calcifiate. Această situaţie e întâlnită la multe persoane cu diabet sever. La aceşti pacienţi, nu este posibil să se aplice procedura deschiderii arterelor venind din partea de sus.
"În timpul acestei proceduri, vom avea acces la aceste artere blocate, atât de la picior cât și din partea de sus a piciorului, şi prin vintre le întâlnim la mijloc", a spus El-Sayed. "După ce se întâmplă asta, putem deschide vasele cu un balon, un stent, sau putem rade placa care s-a format de-a lungul timpului şi să eliberăm astfel fluxul de sânge de la nivelul picioarelor şi de la tălpi. "
El-Sayed spune că oamenii cu cel mai mare risc pentru pentru astfel de boli sunt cei care fumează, dar şi cei care suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterială, colesterol, insuficienţă renală și obezitate, toți aceştia fiind factorii care contribuie la apariţia acestor situaţii grave.
"Pacienţii care sunt supuşi amputației sub genunchi pentru boala arterială ocluzivă au un procent de 25 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. În cazul amputaţiei făcute mai sus de genunchi, procentul este de 50 la sută rată a mortalităţii în timp de o lună. Ce anume indică severitatea bolii la pacienţi şi ce ar fi de făcut ca să nu se ajungă aici," El -Sayed a spus: "Deci, este important pentru oameni să caute un al doilea aviz atunci când li se recomandă amputarea. Această procedură de acces retrograd ne oferă o altă cale de a lucra prin intermediul arterelor celor grav bolnavi. Am salvat membrele multor pacienţi cărora, acum trei ani, alți doctori le-au spus că le vor fi amputate."
MOLECULA CARE FACE CA OBEZII SA DEVINA DIABETICI CU DIABET TIP II
Principalii factori de risc pentru diabet de tip 2 sunt: obezitatea şi un stil de viaţă sedentar. Comunitatea
biomedicală cunoaşte, de mulţi ani, faptul că substanțele produse de ţesutul gras sunt responsabile pentru legătura dintre obezitate și diabet. "Inflamaţia cronică a ţesutului adipos, care este caracteristică persoanelor obeze, este un factor important în dezvoltarea rezistenţei la insulină şi dobândirea diabetului de tip 2", spune Lluis Fajas , autorul principal al studiului şi cercetător la Institutul de Sănătate şi Cercetare Medicală ( INSERM ) din Franța.Rezultatele
acestui nou studiu arată că nivelurile serice ale unei molecule
chemokine numite CXCL5 , produsă de anumite celule de ţesut adipos, apar la niveluri mult mai ridicate în ţesuturile oamenilor obezi decât la cei cu greutate normală. Acest
lucru a ajutat echipa de cercetare a lui Lluis Fajas să ajunge la o concluzie biomedicală relevantă: "CXCL5 este molecula care cauzează rezistenţa la insulină şi diabetul de tip 2". Cea
mai importantă parte a acestui studiu, publicat în revista Cell
Metabolism , este descoperirea că un tratament experimental care vizează inhibarea acţiunii CXCL5 poate ajuta la protejarea şoarecilor obezi să dezvolte diabetul de tip 2."
Dacă aceste studii pot fi confirmate şi la om, acest tratament ar reprezenta o îmbunătățire fundamentală a calității vieții persoanelor obeze", conchide cercetătorul.
Obiceiurile proaste provoacă obezitatea şi diabetul !
Conform celor mai recente date furnizate de Federaţia Spaniolă de Diabet ( FED ), aproape 3,5 milioane de oameni din Spania au diabet zaharat . Această boală este cea mai frecventă în Andaluzia și Murcia, regiunile cu cel mai mare procent de oameni obezi și sedentari. Specialiștii sunt de acord cu privire la importanța prevenirii acestei afecţiuni.
Evitarea obezității, efectuarea de exerciţii fizice zilnice şi renunţarea la fumat, sunt câteva dintre măsurile care ar putea ajuta la reducerea numărului de cazuri de diabet zaharat la jumătate.
Federaţia Internaţională de Diabet ( IDF ), spune că mai mult de 190 de milioane de oameni din întreaga lume, în prezent, suferă de diabet zaharat. Această cifră se va ridica la 330 de milioane până în 2025 din cauza creșterii populației, a îmbătrânirii populației, a creșterii urbanizării și răspândirii stilului de viață sedentar. Obezitatea este principalul factor de risc care poate fi evitat în dobândirea diabetului de tip 2. La
nivel mondial, 1.7 miliarde de oameni au deja un risc crescut de a dezvolta o boală legată de greutate, necontagioasă, cum ar fi diabetul de tip 2. Obezitatea poate reduce speranţa de viaţă a persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 cu până la opt ani, iar 80% dintre persoanele diagnosticate cu boala
sunt supraponderali în momentul în care sunt diagnosticate. Cel puțin jumătate din toate cazurile de diabet de tip 2 în randul adulţilor ar putea fi evitate, dacă acestea nu ar pune în greutate.
Luarea de măsuri pentru schimbarea stilului de viaţă, cum ar fi schimbarea dietei și efectuarea de exerciţii fizice moderate, poate reduce riscul de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 cu până la 60 % .
biomedicală cunoaşte, de mulţi ani, faptul că substanțele produse de ţesutul gras sunt responsabile pentru legătura dintre obezitate și diabet. "Inflamaţia cronică a ţesutului adipos, care este caracteristică persoanelor obeze, este un factor important în dezvoltarea rezistenţei la insulină şi dobândirea diabetului de tip 2", spune Lluis Fajas , autorul principal al studiului şi cercetător la Institutul de Sănătate şi Cercetare Medicală ( INSERM ) din Franța.Rezultatele
acestui nou studiu arată că nivelurile serice ale unei molecule
chemokine numite CXCL5 , produsă de anumite celule de ţesut adipos, apar la niveluri mult mai ridicate în ţesuturile oamenilor obezi decât la cei cu greutate normală. Acest
lucru a ajutat echipa de cercetare a lui Lluis Fajas să ajunge la o concluzie biomedicală relevantă: "CXCL5 este molecula care cauzează rezistenţa la insulină şi diabetul de tip 2". Cea
mai importantă parte a acestui studiu, publicat în revista Cell
Metabolism , este descoperirea că un tratament experimental care vizează inhibarea acţiunii CXCL5 poate ajuta la protejarea şoarecilor obezi să dezvolte diabetul de tip 2."
Dacă aceste studii pot fi confirmate şi la om, acest tratament ar reprezenta o îmbunătățire fundamentală a calității vieții persoanelor obeze", conchide cercetătorul.
Obiceiurile proaste provoacă obezitatea şi diabetul !
Conform celor mai recente date furnizate de Federaţia Spaniolă de Diabet ( FED ), aproape 3,5 milioane de oameni din Spania au diabet zaharat . Această boală este cea mai frecventă în Andaluzia și Murcia, regiunile cu cel mai mare procent de oameni obezi și sedentari. Specialiștii sunt de acord cu privire la importanța prevenirii acestei afecţiuni.
Evitarea obezității, efectuarea de exerciţii fizice zilnice şi renunţarea la fumat, sunt câteva dintre măsurile care ar putea ajuta la reducerea numărului de cazuri de diabet zaharat la jumătate.
Federaţia Internaţională de Diabet ( IDF ), spune că mai mult de 190 de milioane de oameni din întreaga lume, în prezent, suferă de diabet zaharat. Această cifră se va ridica la 330 de milioane până în 2025 din cauza creșterii populației, a îmbătrânirii populației, a creșterii urbanizării și răspândirii stilului de viață sedentar. Obezitatea este principalul factor de risc care poate fi evitat în dobândirea diabetului de tip 2. La
nivel mondial, 1.7 miliarde de oameni au deja un risc crescut de a dezvolta o boală legată de greutate, necontagioasă, cum ar fi diabetul de tip 2. Obezitatea poate reduce speranţa de viaţă a persoanelor cu diabet zaharat de tip 2 cu până la opt ani, iar 80% dintre persoanele diagnosticate cu boala
sunt supraponderali în momentul în care sunt diagnosticate. Cel puțin jumătate din toate cazurile de diabet de tip 2 în randul adulţilor ar putea fi evitate, dacă acestea nu ar pune în greutate.
Luarea de măsuri pentru schimbarea stilului de viaţă, cum ar fi schimbarea dietei și efectuarea de exerciţii fizice moderate, poate reduce riscul de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 cu până la 60 % .
S î n z i a n a 💜
Sursa: ScienceDaily
Vezi şi: | |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu