Cauze:
- Numeroase depresii apar ca urmare a unui eveniment neplăcut sau a unor experiențe care cer persoanei în cauză să se adapteze la o situație nouă. Astfel de depresii sunt caracterizate ca fiind reacționale.
- O depresie mai poate fi declanșată de o boală psihică, de o schimbare hormonală (ca urmare a unei nașteri) sau de o dereglare endocrină (hipotiroidie).
Simptome și semne:
Trăsăturile specifice tulburărilor depresive sunt atât psihice, cât și fizice. Ele ating maximul de intensitate la fârșitul nopții și la începutul zilei. Pe plan psihic, subiectul are o stare de spirit tristă, însoțită de o pierdere a motivațiilor, autodepreciere, dificultate de a se concentra, teamă de viitor, anxietate. Suferința morală poate să-l aducă în situația de a se gândi la sinucidere, cu atât mai mult cu cât senzația că timpul de scurge încet îl domină pe subiect. Depresivii au în comun un sentiment de vinovăție și de neputință. Ei suferă, de asemenea, de tulburări ale poftei de mâncare, de tulburări digestive, de cefalee, de palpitații, de oboseală, de insomnie și de o alterare a libidoului.
Cercetătorii americani au ajuns la concluzia că depresia la vârsta înaintată are legătură în mare parte cu nutriţia defectuoasă, datorată în primul rând scăderii producţiei de enzime din cauza procesului de îmbătrânire, acest lucru ducând la asimilarea defectuoasă a substanţelor nutritive din hrană. Medicul homeopat David Bayle, din North Vancouver, Canada, în urma evaluării deficitelor de substanţe nutritive ale pacienţilor vârstnici a constatat că, în grupul celor cărora le lipseau substanţe nutritive de bază, depresia şi letargia erau destul de obişnuite. În baza acestor observaţii, Bayle susţine că vârstnicii sunt deosebit de susceptibili la nutriţie inadecvată, deoarece consumă multe alimente ambalate şi procesate, care conţin puţine substanţe nutritive şi enzime. Cei care trăiesc în cadru instituţionalizat nu au controlul propriei lor alimentaţii, iar cei care trăiesc pe cont propriu nu acordă prea mare atenţie gătitului, nu se duc la cumpărături prea des şi nu se descurcă prea bine cu anumite aparate şi instrumente de bucătărie. De aceea, ei preferă produsele semipreparate sau de-a gata, care au valoare nutritivă redusă. Procesul digestiv suboptim al vârstnicilor complică şi mai mult lucrurile. În plus, alimentele de pe piaţă nu mai sunt la fel de hrănitoare ca acum 60 de ani. Astăzi, fructele şi legumele cresc într-un sol de calitate proastă şi sunt recoltate înainte de a se coace, ceea ce le răpeşte din enzime.
Fireşte, nu trebuie să ignorăm importanţa factorilor care ţin de stilul de viaţă şi de nivelul de trai al fiecărei persoane de vârsta a treia. Toată lumea, şi în special persoanele de vârsta a treia, ar trebui să adopte un regim alimentar integral şi echilibrat pentru a-şi asigura nutriţia optimă. De vreme ce acest lucru pare dificil (dintr-o varietate de motive), luarea unor suplimente cu multivitamine şi minerale, în combinaţie cu un amestec de enzime digestive cu spectru total, poate fi utilă în prevenirea deficitelor nutritive. Aceasta este reţeta standard pentru toţi vârstnicii a dr. Ellen W. Cutler.
Ea îşi sfătuieşte pacienţii cu simptome de depresie să îşi analizeze cu atenţie toate aspectele vieţii, pentru a identifica oamenii sau situaţiile care le răpesc din energia mentală şi emoţională şi să facă schimbările menite să minimizeze impactul acestor scurgeri de energie. Este la fel de important ca aceştia să ia măsuri pentru reducerea stresului, care poate declanşa episoade depresive.
Tot mai multe rezultate ale cercetătorilor aruncă o lumină nouă asupra nenumăratelor feluri în care stresul ne afectează sănătatea, mai ales stresul cronic, persistent. Pe scurt, stresul ne diminuează capacitatea de a face faţă provocărilor emoţionale şi fizice. În timp până şi factorii de stres, aparent minori, au un impact considerabil asupra noastră, fiindcă ne lipseşte rezistenţa emoţională şi fizică necesară pentru a ne descurca în acea situaţie.
Fireşte, capacitatea noastră de rezervă depinde şi de nutriţia adecvată. În cel mai rău caz posibil, suntem stresaţi şi avem în acelaşi timp carenţe de substanţe nutritive - o reţetă aproape sigură de boală.
În această situaţie, suplimentele nutritive şi cele cu enzime devin deosebit de importante.
Dr. Ellen W. Cutler a tratat sute de pacienţi care se confruntau cu stresul şi cu probleme de sănătate induse de acesta - oboseală, dureri cronice, colită, ulcer, sinuzită, eczeme, acnee, etc., prin enzimoterapie. Nu numai că enzimoterapia contribuie la vindecarea multor astfel de stări, dar dă oamenilor şi posibilitatea de a-şi menţine echilibrul interior şi vitalitatea, chiar şi atunci când se confruntă cu stresul. După ce o să începeţi enzimoterapia, o să constataţi singuri că v-a crescut capacitatea de a rezista la efectele emoţionale şi fizice ale stresului şi nu vă veţi mai îmbolnăvi.
Dr. Ellen W. Cutler a tratat sute de pacienţi care se confruntau cu stresul şi cu probleme de sănătate induse de acesta - oboseală, dureri cronice, colită, ulcer, sinuzită, eczeme, acnee, etc., prin enzimoterapie. Nu numai că enzimoterapia contribuie la vindecarea multor astfel de stări, dar dă oamenilor şi posibilitatea de a-şi menţine echilibrul interior şi vitalitatea, chiar şi atunci când se confruntă cu stresul. După ce o să începeţi enzimoterapia, o să constataţi singuri că v-a crescut capacitatea de a rezista la efectele emoţionale şi fizice ale stresului şi nu vă veţi mai îmbolnăvi.
RECOMANDĂRILE DR. ELLEN
Pentru a vă îmbunătăţi rezistenţa emoţională şi fizică şi a vă feri de boală, în perioadele de stres, luaţi un complex de enzime cu spectru total împreună cu următoarele suplimente nutritive:
- Câte o capsulă de supliment antioxidant pe zi, fie cu o oră înainte, fie cu două ore după ce mâncaţi. Ideal ar fi să alegeţi un supliment alimentar bogat în vitamina C (ca ingredient principal). Poate conţine de asemenea cireşe acerola sau quercetină, extracte incluse de obicei în complexele enzimatice antioxidante cu vitamina C.
- Câte două capsule de complex enzimatic suprarenal de trei ori pe zi, fie cu o oră înainte, fie la două ore după ce aţi mâncat. Acest complex vă protejează împotriva epuizării suprarenale, un efect des întâlnit al stresului cronic. Dacă nu găsiţi un asemenea complex pe piaţă, luaţi separat suplimente care să conţină următoarele substanţe nutritive:
- Enzime digestive - căutaţi un produs care să conţină 60000 până la 90000 HUT de protează.
- Extract din rădăcină de panax ginseng (ginseng coreean) de 320, până la 500 mg. Ginsengul este, de mii de ani, un element de bază al medicinei chineze. Poate fi de folos în situaţiile de stres intens sau prelungit, în cazuri de oboseală gravă ori în perioada de recuperare după o boală cronică de durată.
- Extract din rădăcină de bupleurum (urechea iepurelui) - 200 până la 600 mg. Această plantă îmbunătăţeşte funcţia suprarenală şi are un efect uşor sedativ.
- Vitamina C din extract de cireşe acerola (20 până la 100 mg). Vitamina C este esenţială în protecţia împotriva stresului şi sprijină funcţia imunitară.
- Acid pantotenic (100 până la 200 mg). Este de fapt vitamina B5, utilă în înlăturarea oboselii.
- Tărâţe de orez (130 până la 200 mg). Tărâţele de orez sunt o sursă naturală de vitamine B, esenţiale pentru crearea şi menţinerea rezervelor de energie ale organismului. Toate persoanele stresate, fumătoare sau aflate la vârstă înaintată, ar trebui să ia un complex de vitamine B, în special B12.
- Extract de rădăcină de ginseng siberian - 80 până la 120 mg. Această plantă este de mult timp utilizată pentru combaterea oboselii şi refacerea energiei. Ea contribuie, de asemenea, la vindecarea bolilor induse de stres.
- Riboflavină - 25 până la 50 mg. Cunoscută şi ca vitamina B2, riboflavina sprijină producerea hormonilor tiroidieni, care accelerează metabolismul şi contribuie la asigurarea unei rezerve stabile de energie.
- Niacină - 25 până la 50 mg. Niacina (vitamina B3) ajută la eliberarea energiei din carbohidraţi.
- Biotină - 100 până la 200 mg. Această vitamină B permite organismului să utilizeze glucoza, o sursă importantă de energie.
- Magneziu - 100 până la 200 mg. Potrivit unor studii, persoanele predispuse la oboseală au, în general, niveluri scăzute ale magneziului.
- Extract de rădăcină de codonopis - 300 până la 600 mg. Recomandat uneori ca alternativă pentru ginseng, codonopis este un remediu eficient împotriva stresului şi oboselii.
Super enzime de la Secom.ro
Există şi alte variante, desigur. Alegeţi pe cele care vă convin şi care vedeţi că vă fac bine.
Aceasta e ceea ce putem face pentru noi, ca să avem o viaţă frumoasă, calmă şi sănătoasă. Iar fericirea e aproape.
BUNA DISPOZIŢIE ÎNCEPE DE LA BUNA NUTRIŢIE
Sănătatea emoţională vă colorează percepţia fiecărui aspect al vieţii. Ea influenţează, de asemenea, modul în care sunteţi perceput de ceilalţi. Chiar şi atunci când echilibrul emoţional vă este ameninţat de factori exteriori, puteţi lua măsuri pentru a rămâne calm şi limpede la minte. În capul listei se găsesc, desigur, consumul de alimente nutritive şi luarea de suplimente cu enzime. Prin aceste strategii vă asiguraţi că întreg organismul, şi în special creierul, primeşte substanţele nutritive de care are nevoie pentru a continua să funcţioneze în mod optim, indiferent de provocările vieţii.
S-a demonstrat că până şi sindromul ADHD - tulburare de kinetică cu deficit de atenţie, se datorează lipsei de acizi graşi esenţiali din organism, lipsă care se poate datora unei digestii incomplete a grăsimilor, şi asta poate fi şi din cauza lipsei enzimelor digestive potrivite. Aceste grăsimi benefice sunt importante pentru structura şi integritatea nervilor, dar trebuie să provină din alimente, fiindcă organismul nu le poate produce. Dr. Ellen a obţinut rezultate excelente în tratarea ADHD şi a tulburărilor comportamentale similare prin enzimoterapie.
Pe lângă recomandările de mai sus, Dr. Ellen mai recomandă în aceste cazuri şi un complex de acizi graşi esenţiali, care furnizează între 90 şi 180 mg de acid eicosapentaenoic (EPA) şi 60 până la 120 mg de acid docosahexaenoic (DHA). Dozajul obişnuit este de 2 capsule pe zi, luate la masă sau între mese, după cum preferaţi. Vă mai puteţi spori nivelul acizilor graşi esenţiali mâncând mai mult peşte, verdeţuri, seminţe de in şi ulei de seminţe de in, seminţe de dovleac şi floarea-soarelui, nuci, caju, migdale, nuci americane şi ulei de primulă de seară - toate fiind surse minunate de grăsimi benefice. Nu uitaţi să luaţi şi un produs digestiv de bună calitate pentru proteine şi grăsimi, precum şi suplimentele necesare, pentru a asigura buna digestie şi absorbţie a grăsimilor.
Nu este mai puțin important să luați masa într-un cadru plăcut, armonios, curat, ordonat și frumos decorat.
ALTE RECOMANDĂRI:
- Extract din frunze de ginkgo biloba (200 până la 360 mg). Gingko are o serie de compuşi activi, inclusiv bioflavonoizi şi terpenoizi, care ajută memoria şi concentrarea.
- Extract de gotu kola (Centella asiatica - 50 până la 300 mg). Gotu kola ajută la prevenirea oboselii mentale, îmbunătăţind memoria şi concentrarea. De asemenea, această plantă pare a stimula sistemul nervos central şi circulaţia, ambele benefice pentru funcţia mentală.
- Extract de bacopa monnieri (80 până la 100 mg). Această plantă îmbunătăţeşte acuitatea mentală.
- Extract de sunătoare (450 până la 900 mg). Studiile arată că această plantă este utilă în tratarea depresiilor.
- Extract din fructe schizandra (100 până la 150 mg). La fel ca bacopa monnieri, schizandra îmbunătăţeşte acuitatea mentală.
- Fosfatidilserină (300 până la 500 mg). E un aminoacid care poate îmbunătăţi funcţia mentală şi combate depresia.
- Acetil L-carnitină (1500 până la 2000 mg). Acest aminoacid are efectul de sporire a energiei celulare şi a activităţii substanţelor chimice care stimulează memoria.
- Vitamina B12 (3 până la 6 micrograme). Este benefică pentru memorie şi bună dispoziţie.
- Acid gama-aminobutiric (GABA) (500 până la 1000 mg). Acest aminoacid previne epuizarea neuronilor. GABA stimulează şi activitatea undelor alfa din creier, reducând anxietatea şi sporind, în acelaşi timp, atenţia.
- Inositol (30 până la 50 mg). Acest compus joacă un rol important în prevenirea anxietăţii şi reducerea stresului.
- Extract de valeriană (75 până la 150 mg). Cu efectele sale calmante, valeriana poate ameliora stresul şi anxietatea.
- Extract din paie de ovăz (60 până la 120 mg). Această plantă îmbunătăţeşte circulaţia sângelui către creier şi către sistemul nervos.
- masajul şi automasajul,
- practicarea meditaţiei,
- yoga,
- exerciţiile fizice,
- plimbări în natură,
- presopunctura,
- reflexoterapia,
- aromaterapia,
- muzica de relaxare.
- De asemenea, putem lua şi suplimente nutritive care să ne inducă starea de fericire şi să ne diminueze anxietatea, cum ar fi cele care conțin serotonină și triptophan.
ALTE METODE AJUTĂTOARE
💜În caz de proastă dispoziție, desenați 100 de linii verticale paralele și indispoziția va dispărea. Și vă căliți și voința. Liniile paralele sunt un semn de rațiune. Păstrând distanța egală între ele, vă adaptați în același timp la viața rațională conformă cu legile naturii inteligente.
💛Oamenii nervoși ar trebui să facă mai multe excursii la munte, căci acesta acționează ca un transformator de energii și, ca atare, poate să remedieze supraîncărcarea sistemului lor nervos. La fel de bună este și practicarea unor exerciții fizice, obiceiul de a asculta muzică sau de a cânta la un instrument, de a dansa chiar și în intimitatea locuinței, de a nu bea apă rece și de a mânca puțin.
💚Pentru temperarea sistemului nervos se recomandă și ieșirea în nopți foarte întunecoase și furtunoase, ca să se stea în aer liber în jur de o oră, cu condiția să nu existe teamă de noapte. Ieșiți între ora douăsprezece noaptea și unu dimineața. Acest lucru va ajuta și la întărirea vederii, dacă noaptea e luminată de stele și priviți cerul timp de o oră. În acest fel, ochii fac un efort și sângele îi irigă într-o cantitate mai mare. La fel de bine putem ieși pe balcon sau terasă, cu condiția să avem liber la privit cerul și să avem acces la aer curat.
💙În caz de enervare respirați adânc și, după expirație, numărați de la 1 la 100. Dacă iritarea persistă, repetați exercițiul și numărați până la 200 și chiar până la 300. Este o metodă sigură pentru regularizarea energiilor. Puteți la fel de bine să beți un pahar cu apă foarte caldă, cu înghițituri mici. Deoarece furia dezvoltă căldură, o putem trata prin ceva asemănător, bând ceva cald.
💗Dacă sunteți tulburați, depresivi, așezați-vă mâna pe frunte, concetrați-vă 10 minute și starea vi se va schimba. În astfel de momente, scrieți cifre, tageți linii drepte, desenați. Trasați un triunghi, colorați unul în roșu, altul în albastru, altele în verde, și veți vedea că starea vi se va ameliora în câteva minute.
💝Sunteți dezgustați de ceva, nemulțumiți? Mergeți în pădure (de data aceasta nu noaptea!!!) și strigați tare la copaci, la pietre! Poate că după aceea veți râde de acest comportament, dar cel puțin v-ați oxigenat și ozonat! Alimentați-vă din energia naturii!
💖Vreți să aveți un comportament mult mai blând? Timp de un an de zile, zi de zi, dimineața, la prânz și seara, mângâiați-vă palmele. Ca să dobândiți mai multă fermitate, curaj, îndrăzneală, mângâiați-vă dosul mâinii. Faceți acest lucru de câte 10 ori de fiecare dată. Palmele concentrează o energie aparte și, prin intermediul lor, ne putem regulariza energia întregului corp. Ele pot fi folosite și pe post de antene sau elemente de transmitere a energiei concentrate într-un anumit punct sau organ din corp, dar asta este o altă temă.
DESPRE SUICIDUL PASIV
Sub aspect clinic, evenimentul precipitat care duce la suicid sau depresie diferă adesea în funcție de gen. Bărbații resimt frecvent Prezența lui Dumnezeu sau legătura cu Dumnezeu sub forma forței. Cele trei atribute clasice ale lui Dumnezeu sunt omniprezența, omnisciența și omnipotența, astfel încât Dumnezeu este deseori experimentat în inconștientul bărbaților ca o conexiune la forță. Ei sunt, de altfel, în căutarea ei și de multe ori evenimentul precipitat care le provoacă depresia este sentimentul de separare de sursa forței lor. Aceasta din urmă se află, de obicei, undeva în lumea exterioară, putând fi pierderea unei titulaturi, a unei afaceri sau a simbolurilor statusului care semnifică puterea; sentimentul de separare și de vulnerabilitate, care nu a fost vindecat cu adevărat, continuă să fie prezent. Așa se face că banii, poziția socială și puterea devin obiectivele tradiționale ale bărbaților.
Femeile resimt inconștient legătura lor cu Dumnezeu îndeosebi sub forma relațiilor. Vă amintiți de exemplul cu femeia aceea care stătea în balansoar și se legăna neîncetat, privind deznădăjduită pe fereastră? Ea resimțise iubirea din relația cu propriul său fiu și se percepea ca fiind lipsită de ea. Această întrerupere constituise factorul declanșator al reacției. Să observăm că problema fundamentală rămâne aceeași la ambele genuri; ea doar îmbracă forme și manifestări diferite.
Chestiunea depresiei ne aduce, de la sine, la tema suicidului. Când îl analizăm, constatăm că ceea ce se încearcă prin intermediul său nu este neapărat anihilarea trupului, ci eliberarea de suferință. Nu corpul a creat dilema și, de altfel, el nici nu o poate resimți. De aceea, ideea că dacă ne debarasăm de propriul corp scăpăm și de cauza problemei, este greșită. Corpul nici nu a creat dilema, nici nu a resimțit-o. Întregul proces se derulează în conștiință, prin urmare soluția este de găsit tot în conștiință. Examinând natura conștiinței, observând că aici a luat naștere problema și că tot aici este ea resimțită, ne putem da seama că acesta este și contextul în care trebuie rezolvată. Soluția constă în înțelegerea faptului că ceea ce ne dorim este eliberarea de suferință.
Mintea se identifică pe sine cu trupul și se consideră un trup. Pierderea vitalității se manifestă din cauză că individul este abătut, ceea ce duce la o scădere a energiei. Numeroase decese nu sunt decât forme extrem de subtile de suicid pasiv. În acest caz, se manifestă pierderea însuflețirii, a entuziasmului și a plăcerii de a trăi. Suicidul pasiv îmbracă numeroase forme, regăsindu-se în statistici sub aparența accidentelor de mașină sau a incapacității de a se da la o parte din fața unui tren sau autobuz. Suicidul pasiv mai poate lua înfățișarea persoanei care nu acordă atenție unei afecțiuni de care suferă. Este cazul diabeticului care nu ține cont de regimul potrivit, recomandat de doctor, nici de modul în care trebuie să-și administreze insulina, iar corpul începe să aibă fel de fel de reacții determinate de aportul de insulină, de supradozarea ei, ajungând până la comă diabetică și la internări în spital de trei, patru, cinci ori în stare comatoasă, până când este prea târziu să se mai poată interveni în vreun fel și bolnavul moare.
În cazul unui accident de mașină provocat de un șofer neatent, adevărata cauză o constituie lipsa dorinței de a mai trăi. Neglijența în a urma recomandările medicului sau de a avea grijă de propria sănătate, ori de bunurile personale, dezvăluie o epuizare a energiei care are drept consecință o lipsă de însuflețire ce pornește din sentimentul de a fi prins în capcană. Își face apariția deprecierea propriei persoane, după care individul se descurajează și începe să caute instinctiv o cale de ieșire pentru a nu se simți vinovat. Nu te simți vinovat dacă mori în urma unei come diabetice sau a unei supradoze de medicamente, nici dacă nu te străduiești în niciun fel să-ți schimbi stilul de viață pentru a preveni un atac de cord.
Ce ar fi de făcut?
Ce ar fi de făcut?
Trebuie să aplicăm tehnica ”în cel mai rău caz”. Ne așezăm într-un loc liniștit, ne analizăm viața și ne punem întrebarea: ”Care este cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla?” Conștientizăm sentimentele trezite de această interogare și încetăm să le mai opunem rezistență, respingând constant orice gând referitor la situația negativă respectivă și ocupându-ne nemijlocit de fiecare sentiment în parte. Pe măsură ce procesul continuă, vom observa că simptomele încep să se atenueze. Ajungem să ieșim din depresie ca urmare a dorinței de a ne analiza teama, felul în care s-a instalat în noi și modul în care am încurajat-o.
Ne simțim mânioși în legătură cu toate acestea și apoi utilizăm energia acestei emoții pentru a ne hrăni dorința de a obține ceva mai bun.
Pe lângă faptul că avem acum curajul de a analiza cum s-a ajuns la această stare de fapt, vom începe să ne retrăim viața într-un alt context, să analizăm tot ce conține ea și să ne întrebăm: ”Cum să abordez lucrul acesta astfel încât, fiindcă îl prețuiesc atât de mult, dacă s-ar întâmpla să dispară din viața mea să consider, în continuare, că viața merită trăită? Căruia din aceste idealuri să-mi dedic viața? Ce anume din activitatea mea profesională îi conferă acesteia rost și semnificație? Cum să consider lucrul la care țin într-un context mai larg? Cum să-l privesc, astfel încât valoarea mea ca ființă umană să nu se altereze dacă lucrul respectiv ar dispărea definitiv din viața mea?”
Trebuie să ne analizăm obiectivele și motivațiile. Cărui ideal am fi dispuși să-i dedicăm viața noastră? Ce anume poate fi cu adevărat semnificativ? A ne pune în serviciul altora? În condițiile în care ne-am pierde întreaga capacitate de a ne fi utili în propria viață, cât rost ar avea să le fim de folos altora?”. Trebuie să ne aducem aminte că există persoane cu dizabilități care suferă de diverse lipsuri, iar posibilitățile lor de a-și trăi viața sunt limitate, de multe ori ei depinzând de ajutorul altor semeni. Cu toate acestea, într-un fel sau altul, viața continuă să aibă un sens pentru ei. Asta să însemne că noi suntem mai slabi decât ei, sau că ei ne sunt superiori sub aspect moral? Nicidecum. Înseamnă că ei au reușit să-și găsească un scop mai înalt în viața lor. Au renunțat la un rost minor și au descoperit sensul major al vieții. Depresia înseamnă, așadar, că ne-am mulțumit cu un țel mai prejos decât adevărul.
Ce ar fi, însă, dacă viața noastră ar merita, oricum, trăită? Ne putem corecta perspectiva cu ajutorul unor întrebări foarte simple. Care sunt vulnerabilitățile noastre? Trebuie să existe vreun aspect fără de care considerăm că n-am putea trăi și pe care ne-am bazat supraviețuirea, dar acel aspect este cu siguranță unul exterior ființei noastre. Ne-am sprijinit toată viața noastră pe un suport exterior, iar pe acela nu-l putem controla, nu avem mijloacele necesare.
Să luăm loc și să ne imaginăm dispariția tuturor ariilor noastre în care ne sprijinim pe lucruri exterioare nouă, pe care le numim și vulnerabilități. Parcurgem etapa de renunțare la a opune rezistență sentimentelor care-și fac apariția și intrăm în legătură cu propria noastră conștiință interioară - cu inconștientul, cu supraeul, cu Dumnezeul din interiorul nostru, cu supraconștientul sau cu intuiția - pentru a începe o nouă introspecție. Toți trebuie să procedăm în felul acesta. De noi depinde ce valoare dăm tuturor aspectelor exterioare și evenimentelor care ne influențează viața. Ele ne vor influența după câtă valoare le vom acorda noi. Eliminând unul câte unul din toate aceste lucruri, constatăm că ceea ce suntem în realitate câștigă prestanță. Avem un eveniment exterior, așa cum îl percepem în starea obișnuită de conștiință, dar avem și niște sentimente născute de acest eveniment, care depind de propria noastră atitudine. Dacă evenimentul nu poate fi controlat de noi, sentimentele noastre da. Propria persoană este distinctă de evenimentul în sine. De noi depinde cum dorim să-l considerăm, ce valoare acordăm relației respective și cum dorim să-l configurăm. Trebuie să ne hotărâm dacă dorim să-i conferim putere asupra propriei vieți.
Dorim să acordăm banilor atât de multă forță asupra vieții noastre încât, dacă am rămâne fără ei, să nu ne mai dorim nici să trăim? Dorim să le acordăm posesiunilor, titlurilor, gradelor sau mașinilor noastre puterea aceasta? Gândiți-vă la toate lucrurile la care oamenii țin mai presus de propria lor viață și vă veți da seama de imensa lor vulnerabilitate.
Rata înaltă a sinuciderii este privită ca una dintre cele mai importante cauze de deces, mai ales la adolescenți. Ce spune acest lucru despre valorile pe car li le transmitem? Care sunt lucrurile trecătoare pe care-i încurajăm să-și bazeze viața?
Trebuie să reevaluăm importanța și sensul propriei vieți, întrebându-ne ce anume are o valoare suficient de semnificativă pentru noi ca să ne protejeze în fața oricărui fel de pierdere? Din acea înțelegere interioară pornește apoi reevaluarea relației dintre corp, minte și suflet, fiindcă mintea este aceea care ne stabilește țelurile și obiectivele.
Dacă începem să ne punem întrebări despre propriile valori și să ne repoziționăm în raport cu acestea, fie că agreăm acest termen sau nu, întreprindem de fapt un travaliu spiritual.
Ce este sufletul? Cum este energia vieții însăși? Avem de luat o decizie în legătură cu forma pe care o îmbracă aceasta. Dispunem de libertatea de a alege căror lucruri le conferim senmnificație și valoare. În cadrul câmpului de energie numit conștiință, avem o mare libertate. Totul depinde de alegerea noastră interioară. Prin simpla constatare că de noi depinde să hotărâm ce anume considerăm a fi de preț, intrăm din nou în posesia forței noastre. Din victimă, devenim sursă și începem să acceptăm preluarea propriei forțe, pe care o cedasem lumii exterioare. Odată cu această asumare se instalează și o stare de seninătate interioară, dată de înțelegerea valorii pe care o are existența noastră, de cunoașterea faptului că nu avem nevoie de nicio dovadă în acest sens și că lumea exterioară nu are nicio influență asupra acestei stări. Nu este nevoie să ne pavoazăm casa cu trofee pentru a-i aprecia valoarea, fiindcă îi cunoaștem valoarea în sinea noastră. Acceptăm, cu mulțumiri, ceea ce ni se oferă. Prețuim cu recunoștință esența a ceea ce suntem, fără să pretindem din partea lumii să ne ofere ceva. Astfel, ne vom situa pe o poziție de invulnerabilitate. Nu mai suntem predispuși la dezamăgiri, supărare, furie, nici să ne sabotăm nutrind gânduri de sinucidere, respectiv ideea disperată și absolut greșită că prin uciderea trupului vom anihila și cauza suferinței noastre. Admițând faptul că ne aflăm la obârșia ei, vom reuși să o transcendem și vom invita în noi vindecare interioară.
Fiecarea poate și trebuie să salveze singur.
Cu mult drag,
S î n z i a n a 💜
Sursa: Dr. Ellen W. Cutler, Dr. Jeremy E. Kaslow. Micromiracole,
David R. Hawkins. Vindecare și recuperare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu