Toți creștinii așteaptă sfârșitul acestei lumi, pe care o văd plină de vicii și probleme, lucru care se va întâmpla odată cu noua venirea a lui Iisus. Să presupunem că mâine ar veni Iisus pe pământ. Ce ar putea face el ca să schimbe lumea? De unul singur, absolut nimic. Pentru că noua lume nu se poate înfăptui până nu ne transformăm cu toţii în entităţi pline de iubire şi puritate. Mesia nu va veni doar pentru că unii dintre noi îl dorim şi îi cerem asta, ci doar dacă cei care îl invocă vor fi o masă critică destul de mare pentru a-l putea determina să (re)vină pe pământ. Între timp, trebuie să muncim cu toţii să ne transformăm pe noi înşine în fiinţe divine. Să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui şi ne-a implantat în noi câte o sămânţă de divin pe care trebuie să o facem să înflorească, să se dezvolte și astfel să ne ajute în ascensiunea noastră. Evoluţia noastră are acest scop, să devenim divini ca toate fiinţele celeste, ca şi Dumnezeu însuşi. Dumnezeu este etalonul pe care trebuie să-l avem în vedere în munca de transformare a Eului nostru interior.
Începeţi să faceţi pace cu voi înşivă, cu lumea, cu Universul. Când o să simţiţi pacea şi liniştea divină în interiorul vostru, şi chiar pe Dumnezeu însuşi locuind în voi, atunci veţi fi pe deplin înălţaţi. Atunci veţi putea face parte din marea familie a sufletelor de lumină şi chiar veţi putea fi primiţi în Frăţia albă a celor mai evoluate entităţi din acest Univers. Dumnezeu este iubire şi toleranţă, da, e adevărat, dar în lumea Lui. Aici nu este acelaşi lucru pentru că noi nu suntem deocamdată iubire şi toleranţă. Când ne vom ierta greşelile unul altuia şi când ne vom transmite unul altuia, ca şi tuturor elementelor naturii, iubire prin chakra inimii, atunci da, atunci Dumnezeu ni se va revela ca Tată iubitor şi iertător. Pedepsele pe care le primim din Cer nu fac decât să ne corecteze traiectoria şi să ne faciliteze evoluţia spre ceea ce trebuie să fim.
Sus este o lume perfectă ce va trebui realizată şi aici, dar pentru asta e nevoie de lucrători întru lumină. Chiar dacă la început vor fi câţiva care vor lucra pentru asta, cu timpul se vor molipsi şi alţii. Cei tineri mai ales, având o nouă energie, nu trebuie să persevereze în greşelile trecutului, dar evident, trebuie să poarte recunoştinţă strămoşilor şi părinţilor lor, care au lucrat şi au suferit pentru a aduce evoluţia până în acest punct. Să nu uite că tot ce au acum este rodul muncii înaintaşilor lor, cărora le pot mulţumi transmiţîndu-le un gând plin de recunoştinţă. Ei la un moment dat se vor reîncarna pe pământ şi vor contribui la transformarea lumii printr-o altă lucrare, ce o va prelungi sau completa pe a voastră.
Desigur, pe pământ oamenii suferă şi sunt nefericiţi, dar cine este vinovat? Nişte alţi oameni sunt vinovaţi ! Este incredibil cât de mult rău îşi pot face oamenii unii altora.
Suferinţa nu este un motiv pentru a părăsi câmpul de luptă şi a fugi. Cerul nu acceptă dezertori, de aceea nu-i iubeşte pe sinucigaşi.
Milioane şi milioane de ani sunt necesari pentru a transforma acest pământ atât de gros şi de întunecat. Dar cum îl pot transforma oamenii? Simplu: hrănindu-se cu el. De aceea mâncăm. Iată, un aspect pe care ştiinţa nu l-a înţeles şi nu-l ia în considerare. Noi ne hrănim cu pământ, pregătit sub formă de legume şi fructe, fiind inundat de energia solară, dar este practic pământ. Acest pământ trebuie să treacă prin noi pentru a fi înghiţit, digerat, eliminat, pâna când va fi plin de emanaţiile, de vibraţiile, de energia produsă de gândurile şi sentimentele noastre. Astfel impregnat, pământul va deveni luminos şi transparent. Trecând prin noi, pământul ne dă desigur ceva, dar şi primeşte ceva de la noi: sentimentele, gândurile, vitalitatea noastră şi de aceea, el nu mai este la fel ca în trecutul îndepărtat. El este mult mai evoluat, mai subtil, mai inteligent, pentru că toate creaturile care au trăit vreodată pe această planetă au lucrat asupra lui.
De acum înainte, fiecare dintre voi trebuie să se gândească că are sarcina să transforme pământul, iar apoi Domnul se va pronunţa şi va spune: "Aţi fost nişte lucrători buni pe ogorul meu... Intraţi deci, lucrătorii mei, în împărăţia bucuriei şi a măreţiei mele." Iisus vorbeşte în Evanghelii despre nişte lucrători trimişi să lucreze la câmp: lucrătorii aceia suntem chiar noi, cu toţii.
Şi acum să ne gândim: ce am semănat, unde am lucrat, ce lăsăm în urma noastră? Servitorii Domnului care şi-au valorificat potenţialul pentru a face ceva util şi constructiv pentru omenire sau cel puţin pentru binele comun al celor în mijlocul căror trăiesc, aceia vor fi recompensaţi. Servitorii răi sunt cei care se gândesc numai să se distreze, să profite în mod egoist de viaţă, să acapareze cât mai mult pentru ei şi familiile lor, luând chiar cu japca de la alții care au muncit, s-au străduit. În această categorie intră şi asceţii, sihaştrii, cei care lucrează doar pentru salvarea sufletului lor în mod exclusiv şi atât, dând dovadă în realitate de mult egoism. Ei cred că dacă nu mai interacționează cu oamenii și se izolează de lume își salvează sufletul și vor ocupa un loc important în Cer, după ce vor părăsi lumea fizică. Prin aceasta ei nu au ajutat cu nimic Creația, lumea, oamenii. Poate că ei nu vor primi niciun piedestal măcar în lumea de Sus.
Cel mai important lucru e cum şi în ce scop folosiţi energiile voastre. Dacă vă simţiţi trişti şi nefericiţi, este că vă deplasaţi într-un cerc prea limitat. Lărgiţi acest cerc şi veţi atrage din Univers forţele şi entităţile care vor veni să vă lumineze şi să vă ajute. Vă sugerez deci un remediu: lărgiţi cercul activităţii voastre mentale şi, dacă până în prezent nu aţi avut în centrul de interes decât pe voi şi familia voastră, sau interesul unei comunităţi dacă sunteţi cumva manager, primar sau şef de stat, lărgiţi-vă în continuare preocupările până la infinit: îmbrăţişaţi sistemul solar, întregul Cosmos, până la Creator. Astfel nu vă veţi mai simţi atât de mici şi de năpăstuiţi, atât de părăsiţi. Veţi deveni un factor binefăcător pentru omenire, veţi deveni un creator, iar Inteligenţele Sublime din Cer nu vor mai face nimic fără să vă cheme să participaţi la întrunirile lor unde decid în privinţa destinului ţărilor şi al continetelor. Nu mă credeţi, nu-i aşa? Fiţi convinşi că aceste entităţi superioare îi apreciază enorm pe cei care lucrează din tot sufletul şi inima lor pentru binele întregii lumi. Poate că pe Pământ sunteţi un necunoscut, nimeni nu vă respectă, nu vă apreciază, dar în timpul somnului divinităţile vă invită să participaţi la marea lor întrunire şi deciziile lor. Iată ce ştiinţa oficială nu cunoaşte încă, ea fiind departe de a bănui misterele fiinţei umane, ea nu ştie încă ce e un suflet, un spirit şi până unde se desfăşoară activităţile acestora. Ca să nu mai vorbim de spiritele şi sufletele animalelor, pe care nu le cunosc nici atât şi nici nu le studiază să le cunoască, decât sub aspectul utilităţii lor.
De acum înainte, încercaţi să vă părăsiţi micile preocupări şi să înţelegeţi că există şi altceva pe pământ decât soţia sau soţul vostru, copiii, meseria, casa voastră! Aşezaţi pe primul plan ideea de a participa la această lucrare pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe care milioane şi milioane de entităţi o îndeplinesc, conştient sau nu, peste tot în lume. Viaţa voastră devine inutilă atât timp cât nu veţi lucra conştient, cu toate mijloacele şi forţa de care dispuneţi, pentru această idee sublimă a Împărăţiei lui Dumnezeu. În ziua în care veţi înţelege cu seriozitate toate aceste lucruri, destinul vostru se va schimba. O să spuneţi, da, dar Dumnezeu nu ne plăteşte pentru asta, nu ne dă bani. Ei iată, voi puteţi avea atâţia bani câţi vă doriţi dacă ştiţi să accesaţi acea energie, pentru că şi banii sunt tot o energie până la urmă. Dar aveţi grijă că prea mulţi bani şi prea multă avere vă opresc evoluţia spirituală şi vă îngroapă în energia neagră, întunecată, a materiei. S-a demonstrat asta şi prin faptul că, cei care au dobândit tot ce şi-au dorit din punct de vedere material, nu au devenit cu nimic mai fericiţi, ba din contră, s-au simţit dintr-o dată goi şi fără niciun orizont, pentru că nu mai aveau spre ce să aspire, pentru ce să lupte şi să muncească. În plus şi-au creat puternice ataşamente în lumea materială şi au sărăcit în plan spiritual.
Căutaţi deci să realizaţi aici Împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă nimic altceva nu o poate egala: ea aduce o stare de fericire, de armonie, de pace, de iubire, de puritate, de perfecţiune, de împlinire şi o ordine desăvârşită în toate.
Iată unde ne spune Iisus că el este reîncarnarea unui personaj care a trăit pe pământ mai înainte de Avraam:
Evanghelia după Ioan, 8:57-58
"Deci au zis Iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat vă zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam."
S Î N Z I A N A
De acum putem începe să lucrăm la civilizaţia solară. Conform Bibliei, Iisus, împreună cu Ioan Botezătorul, au fost cei care au revoluţionat cu adevărat omenirea, au umanizat-o, arătându-i calea adevărului, iertării şi iubirii aproapelui. Iisus a arătat lumii un program de urmat, doar că acel program a rămas scris în Biblie dar nu e întipărit şi în sufletul tuturor creştinilor, mulţi dintre ei nefăcând nimic ca să-l pună în practică, fiindcă au înţeles, în mod eronat, că totul va veni de-a gata, de Sus, când va hotărî Dumnezeu. Total greşit. Transpunerea lumii de Sus în lumea materială nu e un lucru uşor şi nici nu va veni de-a gata, ca un dar, ci trebuie să lucrăm la asta cu toţii. Însă evoluţia viitoare trebuie să se bazeze pe o concepţie umanistă, ce trebuie înţeleasă pe deplin. Calea trasată de Iisus şi Ioan Botezătorul este calea cea bună, a viitorului, ea făcând apel la compasiune, toleranţă şi iubire, dar şi la spălarea păcatelor şi iertare. Pe această cale vom reuşi să creăm o adevărată civilizaţie solară, pură, armonioasă, unde ordinea tuturor lucrurilor va fi desăvârşită, în care viaţa va fi o plăcere şi o împlinire deplină pentru toate sufletele, iar oamenii nu-şi vor mai face rău unul altuia şi nici altor elemente ale Creaţiei. Se va desăvârşi pacea lumii dincolo de orice preziceri.
De unde pornim? Trebuie creat mai întâi un nucleu al viitoarei civilizaţii a luminii.
Cei care vor constitui acel nucleu, trebuie să se transforme şi să devină lucrători în lumină, iar cei care nu vor reuşi, vor fi eliminaţi sau se vor elimina singuri. Chiar dacă veţi fi doar câteva milioane, iar restul lumii, de câteva miliarde, va fi ostilă şi recalcitrantă, când vor vedea ce aţi creat vor veni să vadă, să studieze şi să aplice totul şi la ei. Toate spiritele pozitive de Sus lucrează pentru asta, dar nu este suficient dacă nu lucraţi şi voi aici jos, în lumea materială. Spiritele de sus lucrează asupra conştiinţelor şi energiei, dar în lumea materială doar voi oamenii puteţi lucra.
De unde pornim? Trebuie creat mai întâi un nucleu al viitoarei civilizaţii a luminii.
Cei care vor constitui acel nucleu, trebuie să se transforme şi să devină lucrători în lumină, iar cei care nu vor reuşi, vor fi eliminaţi sau se vor elimina singuri. Chiar dacă veţi fi doar câteva milioane, iar restul lumii, de câteva miliarde, va fi ostilă şi recalcitrantă, când vor vedea ce aţi creat vor veni să vadă, să studieze şi să aplice totul şi la ei. Toate spiritele pozitive de Sus lucrează pentru asta, dar nu este suficient dacă nu lucraţi şi voi aici jos, în lumea materială. Spiritele de sus lucrează asupra conştiinţelor şi energiei, dar în lumea materială doar voi oamenii puteţi lucra.
Ca să putem realiza noua civilizaţie solară este necesar să fie aici câteva milioane de suflete care să o dorească şi să lucreze pentru ea. Veţi spune: atât de mulţi? Eu cred că sunt chiar puţini faţă de restul de aproape opt miliarde. Mai întâi va trebui să vă ridicaţi nivelul de conştiinţă şi să înlocuiţi scopul vieţii voastre, care acum este binele şi prosperitatea personală, cu binele şi prosperitatea colectivă, ale întregii naţiuni, ale întregii planete şi, de ce nu, ale întregului Univers. Când o să ajungeţi la finalul evoluţiei voastre, o să fiţi uimiţi cât de mic o să vi se pară acest Univers.
Apoi trebuie să începeţi să respectaţi legile lăsate de sfinţii părinţi, de oamenii virtuoşi şi înţelepţi ai planetei. Doar astfel veţi începe să rezonaţi cu spiritele celeste, să primiţi de la ele noi informaţii şi să transpuneţi împreună programul cu adevărat revoluţionar al creării noii civilizaţii solare, ce va duce omenirea către o nouă etapă, superioară, a evoluţiei sale pe această planetă.
Dar pentru a rezona cu spiritele celeste, evoluate, pure şi pline de iubire, viitoarea civlizaţie solară pământeană va renunţa definitiv la mâncatul cărnii, vor proteja animalele şi le vor trata ca pe nişte îngeri veniţi din cer să ne ajute. Chiar dacă vor beneficia de laptele, ouăle, brânza sau mierea dăruită de ele, le vor mulţumi şi le vor trata regeşte pentru aceste favoruri pe care animalele ni le fac. Dar ucidere nu va mai exista în mentalitatea omului nou, solar. În cazuri extreme, dacă viaţa oamenilor ar fi pusă într-un real pericol, în scopul autoapărării, doar atunci se va accepta, dar astea vor fi cazuri excepţionale. Având în vedere că animalele nu se vor mai simţi în pericol în preajma omului, este puţin probabil să se mai întâmple asemenea situaţii. Omul solar se va hrăni numai cu energie luată din aer, eter, apă, plante, fructe, cereale, seminţe, acestea nefiind altceva decât energie solară depozitată de mama pământ sub formă de pacheţele de clorofilă, vitamine, săruri, fitonutrienţi, antioxidanţi, de aceea şi au diferite culori din spectrul solar.
Apoi în noua civilizaţie solară, nu vor mai fi concepuţi copii la întâmplare. Fiecare copil va fi ca un dar pentru civilizaţia solară pământeană şi el va trebui adus pe lume în condiţii deosebite, după un plan bine stabilit. Deoarece importanţa acestui lucru e ignorată cu desăvârşire, în acest moment nu ar putea fi parte a unei civilizaţii solare evoluate mai mult de 6% dintre cei ce trăiesc în actuala lume pământeană. Altă soluţie nu există !!!
Sentimentul de gelozie trebuie să dispară. Trebuie înţeles că în decursul multor reîncarnări, tu ai o mulţime de parteneri sau partenere şi fiecare relaţie a ta e doar o karmă de împlinit. Nimeni nu-ţi va aparţine vreodată definitiv, orice relaţie e doar temporară.
Invidia, hoţia, furtul, escrocheria, nu-şi au rostul, pentru că luând de la altul tu nu creezi nimic pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Aici nu e vorba numai de valori și bunuri materiale, poți să-i iei cuiva serviciul prin diferite tertipuri, să-i știrbești imaginea, să-i distrugi familia, să-i furi chiar soarta și prin asta tu să ai anumite beneficii și satisfacții. Chiar dacă pe moment îţi rezolvi nişte necesităţi materiale, nu uita că Universul te vede, Pământul te vede, Soarele te vede, spiritele te văd, şi ele nu te vor mai aprecia ca entitate, deoarece le produci dezechilibre în armonie. Nemaifiind ajutat de spiritele celeste, în viaţa acutală sau viitoare vei plăti pentru că nu vei mai avea acces la energiile benefice din Univers.
Important e să-ţi baţi capul şi să depui tu însuţi eforturi să creezi ceva pentru civilizaţia solară şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu, alfel nu vrei reprezenta decât un nimic, iar nimicul va fi ignorat.
Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ este o ordine socială constituită de nişte fiinţe luminate, dezinteresate şi însufleţite de un înalt ideal. Dacă aceste fiinţe încă nu există, sau nu sunt într-un număr suficient de mare, cum vă închipuiţi că poate exista această ordine aici? Cum ar putea coborî Împărăţia lui Dumnezeu de Sus aici doar zicând "precum în cer, aşa şi pe pământ" şi fără să acţionăm, fără să ne facem lucrarea în lumea materială, unde noi suntem stăpâni? Cum ar putea veni această lume nouă, aceste spirite înalte, la nişte oameni a căror inimă şi intelect sunt pline de dezordine, egoism şi răutate? În momentul de faţă, aproape orice contact între două fiinţe, aici pe pământ, se termină prost, are un final nefericit, dacă nu chiar dezastruos. Asta ar trebui să vă dea mai mult de gândit.
Adevăratele transformări exterioare se fac numai după ce sunt făcute transformările interioare, pentru că lumea exterioară este o reflectare, o concretizare, o materializare a lumii interioare. Nimic nu poate veni în exterior dacă nu a venit mai întâi în interior.
Apoi trebuie să începeţi să respectaţi legile lăsate de sfinţii părinţi, de oamenii virtuoşi şi înţelepţi ai planetei. Doar astfel veţi începe să rezonaţi cu spiritele celeste, să primiţi de la ele noi informaţii şi să transpuneţi împreună programul cu adevărat revoluţionar al creării noii civilizaţii solare, ce va duce omenirea către o nouă etapă, superioară, a evoluţiei sale pe această planetă.
Dar pentru a rezona cu spiritele celeste, evoluate, pure şi pline de iubire, viitoarea civlizaţie solară pământeană va renunţa definitiv la mâncatul cărnii, vor proteja animalele şi le vor trata ca pe nişte îngeri veniţi din cer să ne ajute. Chiar dacă vor beneficia de laptele, ouăle, brânza sau mierea dăruită de ele, le vor mulţumi şi le vor trata regeşte pentru aceste favoruri pe care animalele ni le fac. Dar ucidere nu va mai exista în mentalitatea omului nou, solar. În cazuri extreme, dacă viaţa oamenilor ar fi pusă într-un real pericol, în scopul autoapărării, doar atunci se va accepta, dar astea vor fi cazuri excepţionale. Având în vedere că animalele nu se vor mai simţi în pericol în preajma omului, este puţin probabil să se mai întâmple asemenea situaţii. Omul solar se va hrăni numai cu energie luată din aer, eter, apă, plante, fructe, cereale, seminţe, acestea nefiind altceva decât energie solară depozitată de mama pământ sub formă de pacheţele de clorofilă, vitamine, săruri, fitonutrienţi, antioxidanţi, de aceea şi au diferite culori din spectrul solar.
Apoi în noua civilizaţie solară, nu vor mai fi concepuţi copii la întâmplare. Fiecare copil va fi ca un dar pentru civilizaţia solară pământeană şi el va trebui adus pe lume în condiţii deosebite, după un plan bine stabilit. Deoarece importanţa acestui lucru e ignorată cu desăvârşire, în acest moment nu ar putea fi parte a unei civilizaţii solare evoluate mai mult de 6% dintre cei ce trăiesc în actuala lume pământeană. Altă soluţie nu există !!!
Sentimentul de gelozie trebuie să dispară. Trebuie înţeles că în decursul multor reîncarnări, tu ai o mulţime de parteneri sau partenere şi fiecare relaţie a ta e doar o karmă de împlinit. Nimeni nu-ţi va aparţine vreodată definitiv, orice relaţie e doar temporară.
Invidia, hoţia, furtul, escrocheria, nu-şi au rostul, pentru că luând de la altul tu nu creezi nimic pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Aici nu e vorba numai de valori și bunuri materiale, poți să-i iei cuiva serviciul prin diferite tertipuri, să-i știrbești imaginea, să-i distrugi familia, să-i furi chiar soarta și prin asta tu să ai anumite beneficii și satisfacții. Chiar dacă pe moment îţi rezolvi nişte necesităţi materiale, nu uita că Universul te vede, Pământul te vede, Soarele te vede, spiritele te văd, şi ele nu te vor mai aprecia ca entitate, deoarece le produci dezechilibre în armonie. Nemaifiind ajutat de spiritele celeste, în viaţa acutală sau viitoare vei plăti pentru că nu vei mai avea acces la energiile benefice din Univers.
Important e să-ţi baţi capul şi să depui tu însuţi eforturi să creezi ceva pentru civilizaţia solară şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu, alfel nu vrei reprezenta decât un nimic, iar nimicul va fi ignorat.
Ce înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu?
Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ este o ordine socială constituită de nişte fiinţe luminate, dezinteresate şi însufleţite de un înalt ideal. Dacă aceste fiinţe încă nu există, sau nu sunt într-un număr suficient de mare, cum vă închipuiţi că poate exista această ordine aici? Cum ar putea coborî Împărăţia lui Dumnezeu de Sus aici doar zicând "precum în cer, aşa şi pe pământ" şi fără să acţionăm, fără să ne facem lucrarea în lumea materială, unde noi suntem stăpâni? Cum ar putea veni această lume nouă, aceste spirite înalte, la nişte oameni a căror inimă şi intelect sunt pline de dezordine, egoism şi răutate? În momentul de faţă, aproape orice contact între două fiinţe, aici pe pământ, se termină prost, are un final nefericit, dacă nu chiar dezastruos. Asta ar trebui să vă dea mai mult de gândit.
Adevăratele transformări exterioare se fac numai după ce sunt făcute transformările interioare, pentru că lumea exterioară este o reflectare, o concretizare, o materializare a lumii interioare. Nimic nu poate veni în exterior dacă nu a venit mai întâi în interior.
Împărăţia lui Dumnezeu nu poate exista în exterior dacă ea nu există mai întâi în interior. Ea poate exista şi menţine numai datorită indivizilor, caracterului lor, calităţilor şi virtuţilor acestora.
Cei mai mulţi oameni se comportă ca şi cum ar fi venit pe pământ numai să mănânce, să bea, să se distreze, să facă nişte prostii, să arate că e cel mai frumos, cel mai deştept, să epateze, să dobândească şi să aibă bunuri, putere, sau alţii cred că au venit să sufere, să fie nefericiţi, pentru a plăti niște păcate, începând cu păcatul primordial.
Adevărul este că au venit ca nişte muncitori pe un şantier, dar ei nu sunt conştienţi de asta. Au uitat că misiunea lor principală este să devină dumnezei, să îşi dezvolte şi să îşi exprime divinitatea ascunsă în ei. În planurile superioare, materia este atât de subtilă încât ea ascultă instantaneu de gând, de imaginaţie, de voinţă. Se poate face totul cu acea materie. Dar pe pământ creaţiile mentale nu sunt suficiente, ele trebuie transpuse în plan material prin acțiuni fizice şi asta e un lucru câteodată foarte dificil.
Dacă omul ar fi rămas în acele regiuni celeste în care creaţia este atât de uşoară, el nu s-ar fi dezvoltat, nu ar fi crescut, nu ar fi evoluat. De aceea omul a venit pe pământ, pentru a face să apară, prin intermediul acestei materii întunecate şi dense, frumuseţea şi splendoarea Domnului. Când omul va face să vibreze întreaga sa fiinţă la unison cu lumea divină, el va reflecta în sfârşit frumuseţea, lumina şi inteligenţa la nivelul perfecţiunii aici pe pământ.
Cum planeta pământ pe care trăim este legată de corpul fizic al oamenilor, ea se va transforma deopotrivă, va deveni şi ea subtilă, vibrantă, luminoasă, şi va produce alte fructe, alte plante, alte flori. Totul se va schimba din cauza transformării oamenilor şi a energiei pe care ei o emană.
Atunci când oamenii vor înţelege lucrarea ce trebuie să o înfăptuiască asupra lor înşişi şi asupra vieţii lor, începând cu transformarea lor interioară, atunci şi pământul va începe să fie un receptacol al lumii de sus.
Când oamenii vor reuşi să facă pe pământ o adevărată Grădină a Paradisului, Dumnezeu le va mulţumi pentru că au fost lucrători buni. Dar în final, mai mult ca sigur că îl vor părăsi şi se vor muta pe alte planete, poate chiar în alt sistem solar, sau poate vor fi integraţi în lumea lui Dumnezeu, contopindu-se cu ea, şi vor lăsa această planetă animalelor care, la rândul lor, vor evolua spre ce trebuie să fie. De aceea animalele stau în preajma noastră, ca să înveţe de la noi cum să trăiască ca oameni în viitor, când sufletele lor se vor reîncarna în corpuri de oameni. Dar până atunci, oamenii trebuie să lucreze pe pământ. Poate că unora, prea materialişti, li se pare absurd ce am spus eu acum, dar asta pentru că încă nu ştiu prea multe lucruri şi nu au conştiinţa pe verticală, ci o au aplatizată, pe orizontală, deci viziunea lor e încă doar la nivelul terestru.
Cei mai mulţi oameni se comportă ca şi cum ar fi venit pe pământ numai să mănânce, să bea, să se distreze, să facă nişte prostii, să arate că e cel mai frumos, cel mai deştept, să epateze, să dobândească şi să aibă bunuri, putere, sau alţii cred că au venit să sufere, să fie nefericiţi, pentru a plăti niște păcate, începând cu păcatul primordial.
Adevărul este că au venit ca nişte muncitori pe un şantier, dar ei nu sunt conştienţi de asta. Au uitat că misiunea lor principală este să devină dumnezei, să îşi dezvolte şi să îşi exprime divinitatea ascunsă în ei. În planurile superioare, materia este atât de subtilă încât ea ascultă instantaneu de gând, de imaginaţie, de voinţă. Se poate face totul cu acea materie. Dar pe pământ creaţiile mentale nu sunt suficiente, ele trebuie transpuse în plan material prin acțiuni fizice şi asta e un lucru câteodată foarte dificil.
Dacă omul ar fi rămas în acele regiuni celeste în care creaţia este atât de uşoară, el nu s-ar fi dezvoltat, nu ar fi crescut, nu ar fi evoluat. De aceea omul a venit pe pământ, pentru a face să apară, prin intermediul acestei materii întunecate şi dense, frumuseţea şi splendoarea Domnului. Când omul va face să vibreze întreaga sa fiinţă la unison cu lumea divină, el va reflecta în sfârşit frumuseţea, lumina şi inteligenţa la nivelul perfecţiunii aici pe pământ.
Cum planeta pământ pe care trăim este legată de corpul fizic al oamenilor, ea se va transforma deopotrivă, va deveni şi ea subtilă, vibrantă, luminoasă, şi va produce alte fructe, alte plante, alte flori. Totul se va schimba din cauza transformării oamenilor şi a energiei pe care ei o emană.
Atunci când oamenii vor înţelege lucrarea ce trebuie să o înfăptuiască asupra lor înşişi şi asupra vieţii lor, începând cu transformarea lor interioară, atunci şi pământul va începe să fie un receptacol al lumii de sus.
Când oamenii vor reuşi să facă pe pământ o adevărată Grădină a Paradisului, Dumnezeu le va mulţumi pentru că au fost lucrători buni. Dar în final, mai mult ca sigur că îl vor părăsi şi se vor muta pe alte planete, poate chiar în alt sistem solar, sau poate vor fi integraţi în lumea lui Dumnezeu, contopindu-se cu ea, şi vor lăsa această planetă animalelor care, la rândul lor, vor evolua spre ce trebuie să fie. De aceea animalele stau în preajma noastră, ca să înveţe de la noi cum să trăiască ca oameni în viitor, când sufletele lor se vor reîncarna în corpuri de oameni. Dar până atunci, oamenii trebuie să lucreze pe pământ. Poate că unora, prea materialişti, li se pare absurd ce am spus eu acum, dar asta pentru că încă nu ştiu prea multe lucruri şi nu au conştiinţa pe verticală, ci o au aplatizată, pe orizontală, deci viziunea lor e încă doar la nivelul terestru.
Desigur, pe pământ oamenii suferă şi sunt nefericiţi, dar cine este vinovat? Nişte alţi oameni sunt vinovaţi ! Este incredibil cât de mult rău îşi pot face oamenii unii altora.
Suferinţa nu este un motiv pentru a părăsi câmpul de luptă şi a fugi. Cerul nu acceptă dezertori, de aceea nu-i iubeşte pe sinucigaşi.
Milioane şi milioane de ani sunt necesari pentru a transforma acest pământ atât de gros şi de întunecat. Dar cum îl pot transforma oamenii? Simplu: hrănindu-se cu el. De aceea mâncăm. Iată, un aspect pe care ştiinţa nu l-a înţeles şi nu-l ia în considerare. Noi ne hrănim cu pământ, pregătit sub formă de legume şi fructe, fiind inundat de energia solară, dar este practic pământ. Acest pământ trebuie să treacă prin noi pentru a fi înghiţit, digerat, eliminat, pâna când va fi plin de emanaţiile, de vibraţiile, de energia produsă de gândurile şi sentimentele noastre. Astfel impregnat, pământul va deveni luminos şi transparent. Trecând prin noi, pământul ne dă desigur ceva, dar şi primeşte ceva de la noi: sentimentele, gândurile, vitalitatea noastră şi de aceea, el nu mai este la fel ca în trecutul îndepărtat. El este mult mai evoluat, mai subtil, mai inteligent, pentru că toate creaturile care au trăit vreodată pe această planetă au lucrat asupra lui.
De acum înainte, fiecare dintre voi trebuie să se gândească că are sarcina să transforme pământul, iar apoi Domnul se va pronunţa şi va spune: "Aţi fost nişte lucrători buni pe ogorul meu... Intraţi deci, lucrătorii mei, în împărăţia bucuriei şi a măreţiei mele." Iisus vorbeşte în Evanghelii despre nişte lucrători trimişi să lucreze la câmp: lucrătorii aceia suntem chiar noi, cu toţii.
Şi acum să ne gândim: ce am semănat, unde am lucrat, ce lăsăm în urma noastră? Servitorii Domnului care şi-au valorificat potenţialul pentru a face ceva util şi constructiv pentru omenire sau cel puţin pentru binele comun al celor în mijlocul căror trăiesc, aceia vor fi recompensaţi. Servitorii răi sunt cei care se gândesc numai să se distreze, să profite în mod egoist de viaţă, să acapareze cât mai mult pentru ei şi familiile lor, luând chiar cu japca de la alții care au muncit, s-au străduit. În această categorie intră şi asceţii, sihaştrii, cei care lucrează doar pentru salvarea sufletului lor în mod exclusiv şi atât, dând dovadă în realitate de mult egoism. Ei cred că dacă nu mai interacționează cu oamenii și se izolează de lume își salvează sufletul și vor ocupa un loc important în Cer, după ce vor părăsi lumea fizică. Prin aceasta ei nu au ajutat cu nimic Creația, lumea, oamenii. Poate că ei nu vor primi niciun piedestal măcar în lumea de Sus.
Cel mai important lucru e cum şi în ce scop folosiţi energiile voastre. Dacă vă simţiţi trişti şi nefericiţi, este că vă deplasaţi într-un cerc prea limitat. Lărgiţi acest cerc şi veţi atrage din Univers forţele şi entităţile care vor veni să vă lumineze şi să vă ajute. Vă sugerez deci un remediu: lărgiţi cercul activităţii voastre mentale şi, dacă până în prezent nu aţi avut în centrul de interes decât pe voi şi familia voastră, sau interesul unei comunităţi dacă sunteţi cumva manager, primar sau şef de stat, lărgiţi-vă în continuare preocupările până la infinit: îmbrăţişaţi sistemul solar, întregul Cosmos, până la Creator. Astfel nu vă veţi mai simţi atât de mici şi de năpăstuiţi, atât de părăsiţi. Veţi deveni un factor binefăcător pentru omenire, veţi deveni un creator, iar Inteligenţele Sublime din Cer nu vor mai face nimic fără să vă cheme să participaţi la întrunirile lor unde decid în privinţa destinului ţărilor şi al continetelor. Nu mă credeţi, nu-i aşa? Fiţi convinşi că aceste entităţi superioare îi apreciază enorm pe cei care lucrează din tot sufletul şi inima lor pentru binele întregii lumi. Poate că pe Pământ sunteţi un necunoscut, nimeni nu vă respectă, nu vă apreciază, dar în timpul somnului divinităţile vă invită să participaţi la marea lor întrunire şi deciziile lor. Iată ce ştiinţa oficială nu cunoaşte încă, ea fiind departe de a bănui misterele fiinţei umane, ea nu ştie încă ce e un suflet, un spirit şi până unde se desfăşoară activităţile acestora. Ca să nu mai vorbim de spiritele şi sufletele animalelor, pe care nu le cunosc nici atât şi nici nu le studiază să le cunoască, decât sub aspectul utilităţii lor.
De acum înainte, încercaţi să vă părăsiţi micile preocupări şi să înţelegeţi că există şi altceva pe pământ decât soţia sau soţul vostru, copiii, meseria, casa voastră! Aşezaţi pe primul plan ideea de a participa la această lucrare pentru Împărăţia lui Dumnezeu pe care milioane şi milioane de entităţi o îndeplinesc, conştient sau nu, peste tot în lume. Viaţa voastră devine inutilă atât timp cât nu veţi lucra conştient, cu toate mijloacele şi forţa de care dispuneţi, pentru această idee sublimă a Împărăţiei lui Dumnezeu. În ziua în care veţi înţelege cu seriozitate toate aceste lucruri, destinul vostru se va schimba. O să spuneţi, da, dar Dumnezeu nu ne plăteşte pentru asta, nu ne dă bani. Ei iată, voi puteţi avea atâţia bani câţi vă doriţi dacă ştiţi să accesaţi acea energie, pentru că şi banii sunt tot o energie până la urmă. Dar aveţi grijă că prea mulţi bani şi prea multă avere vă opresc evoluţia spirituală şi vă îngroapă în energia neagră, întunecată, a materiei. S-a demonstrat asta şi prin faptul că, cei care au dobândit tot ce şi-au dorit din punct de vedere material, nu au devenit cu nimic mai fericiţi, ba din contră, s-au simţit dintr-o dată goi şi fără niciun orizont, pentru că nu mai aveau spre ce să aspire, pentru ce să lupte şi să muncească. În plus şi-au creat puternice ataşamente în lumea materială şi au sărăcit în plan spiritual.
Căutaţi deci să realizaţi aici Împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă nimic altceva nu o poate egala: ea aduce o stare de fericire, de armonie, de pace, de iubire, de puritate, de perfecţiune, de împlinire şi o ordine desăvârşită în toate.
Ce poţi să-ţi doreşti mai mult când ea îmbrăţişează TOTUL ?!? Dar pentru a reuşi, va trebui să adoptaţi mentalitatea Soarelui, care arde în mod egal tot ce există: pe cel prost ca şi pe cel deştept, pe cel frumos ca şi pe cel urât, pe omul corect la fel ca şi pe cel incorect, ş.a.m.d., în ideea că, într-o zi, energia lui va reuşi să corecteze toate anomaliile. Numai aşa o să răzbiţi.
Şi totuşi, chiar şi Soarele, cât e el de tolerant cu toate, când se supără foarte tare ne atacă, pârjolind totul şi lăsându-ne flămânzi.
20.
3:3-5
"Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."
3:31
"Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor."
Şi totuşi, chiar şi Soarele, cât e el de tolerant cu toate, când se supără foarte tare ne atacă, pârjolind totul şi lăsându-ne flămânzi.
20.
3:3-5
"Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu."
3:31
"Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor."
Iată unde ne spune Iisus că el este reîncarnarea unui personaj care a trăit pe pământ mai înainte de Avraam:
Evanghelia după Ioan, 8:57-58
"Deci au zis Iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat vă zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam."
Ce vă mai rămâne vouă de făcut?
Vă rămâne acum un lucru de făcut: să încercaţi să vă verificaţi. Cei mai mulţi oameni au atâtea lucruri care îi tentează, care le sar în ochi, încât pentru Împărăţia lui Dumnezeu aproape că rămânem fără candidaţi.
Însă cei care sunt cu adevărat iluminaţi, caută numai Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa, pentru că ştiu că pământul şi cerul le vor aparţine. Evident, aceasta nu se va întâmpla în câteva luni sau în câţiva ani, dar pentru cei înfometaţi şi însetaţi de lucruri măreţe nu există altceva de dorit. Încercaţi, avântaţi-vă şi veţi vedea că tot restul va păli. Vă veţi da seama că până atunci aţi căutat numai decepţiile, umbrele, vidul.
Eu vă mărturisesc sincer că, chiar dacă aş şti că Împărăţia lui Dumnezeu nu se va realiza niciodată pe pământ, eu tot aş continua să o doresc. Eu am înţeles că voi câştiga şi aşa, pentru că această stare de împlinire şi armonie va fi realizată cel puţin în inima mea, în sufletul şi gândul meu. Dacă veţi înţelege şi voi această lege, încă de astăzi viaţa vi se va schimba. Veţi părăsi preocupările banale şi limitate şi vă veţi înălţa în sfera gândurilor nobile, măreţe şi generoase ce nu vă vor lăsa în aceeaşi stare de conştiinţă, ci vă vor ridica şi vă vor pune în contact cu alte regiuni, cu alţi curenţi, cu alte entităţi. Urcaţi deci, urcaţi, împlinindu-vă, întărindu-vă, până la acele entităţi evoluate care vă vor oferi în dar tot ceea ce ele posedă. Trebuie însă să înţelegeţi că fiecare gest, gând, sentiment, dorinţă şi chiar aliment cu care ne hrănim, are nişte afinităţi cu nişte entităţi, cu nişte elemente şi regiuni, pe care le atrage. Cele bune atrag spiritele bune, cele rele, spiritele rele.
Iată de ce vă repet: nu trebuie să vă preocupe dacă Împărăţia lui Dumnezeu se va realiza sau nu pe pământ, ci dacă ea se va realiza sau nu în voi înşivă.
Sensul vieţii este evoluţia, transformarea materiei. Care vor fi în viitor formele şi manifestările ei, este o altă problemă. Singurul lucru pe care trebuie să-l cunoaştem acum este că există un sens, un proiect, o lege universală ce determină întreaga Creaţie să evolueze. Toţi cei care contribuie la această evoluţie în mod pozitiv, sunt ajutaţi, susţinuţi. Într-un final, totul trebuie să evolueze. Chiar şi mineralele evoluează. Evoluţia lor este imperceptibilă, dar este reală. Există în mineral o forţă ce lucrează pentru a scoate la iveală toate calităţile şi virtuţile pe care acesta le conţine. Pietrele preţioase şi metalele preţioase sunt minerale mai evoluate care emană nişte virtuţi benefice. Ele au afinităţi cu spirite înalte, pure şi puternice. De aceea biserica foloseşte mult aurul, pentru a rezona cu aceste spirite înalte şi puternice şi pentru a atrage harul lor. De asemenea, prin cupolele lor aurite aduc un omagiu Soarelui şi forţei sale şi îi arată că este iubit.
Şi plantele evoluează, şi cu cât evoluează, cu atât dau nişte flori şi fructe tămăduitoare, hrănitoare, binefăcătoare. La fel se întâmplă cu animalele şi oamenii. Acest adevăr este valabil chiar şi pentru sistemul nostru solar.
Legea vieţii este deci evoluţia, adică dezvoltarea până la perfecţiune a acestei lumi. Iar dacă Iisus ne-a cerut să devenim perfecţi ca Tatăl ceresc, înseamnă că el ştia că adevăratul scop al acestei evoluţii este chiar PERFECŢIUNEA.
Împrieteneşte-te cu Universul, cu energia, încearcă să le cunoşti mai bine şi învaţă cum să le controlezi mai bine.
Când vei ştii cum să foloseşti energia în beneficiul tău, vei de veni cu adevărat liber şi fericit.
Poate atunci îl vei cunoaşte pe adevăratul Creator şi Mare Arhitect a tot ce avem aici pe pământ. Şi dacă nu, trăieşte-ţi viaţa demn, poartă-i un adânc respect acestui mare savant al Cerului şi nu-l mai identifica cu nimic pământesc. El este infinitul, absolutul. Și nu uita: nu-l pomeni pe Dumnezeu în toate disputele dintre oameni sau să-l acuzi pentru diferite necazuri pe care le ai, pentru că nu știi dacă de la El ți-au venit. Pe scurt: evită să-i iei numele Dumnezeului tău în deșert.
Aşa să fie !
Vă rămâne acum un lucru de făcut: să încercaţi să vă verificaţi. Cei mai mulţi oameni au atâtea lucruri care îi tentează, care le sar în ochi, încât pentru Împărăţia lui Dumnezeu aproape că rămânem fără candidaţi.
Însă cei care sunt cu adevărat iluminaţi, caută numai Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa, pentru că ştiu că pământul şi cerul le vor aparţine. Evident, aceasta nu se va întâmpla în câteva luni sau în câţiva ani, dar pentru cei înfometaţi şi însetaţi de lucruri măreţe nu există altceva de dorit. Încercaţi, avântaţi-vă şi veţi vedea că tot restul va păli. Vă veţi da seama că până atunci aţi căutat numai decepţiile, umbrele, vidul.
Eu vă mărturisesc sincer că, chiar dacă aş şti că Împărăţia lui Dumnezeu nu se va realiza niciodată pe pământ, eu tot aş continua să o doresc. Eu am înţeles că voi câştiga şi aşa, pentru că această stare de împlinire şi armonie va fi realizată cel puţin în inima mea, în sufletul şi gândul meu. Dacă veţi înţelege şi voi această lege, încă de astăzi viaţa vi se va schimba. Veţi părăsi preocupările banale şi limitate şi vă veţi înălţa în sfera gândurilor nobile, măreţe şi generoase ce nu vă vor lăsa în aceeaşi stare de conştiinţă, ci vă vor ridica şi vă vor pune în contact cu alte regiuni, cu alţi curenţi, cu alte entităţi. Urcaţi deci, urcaţi, împlinindu-vă, întărindu-vă, până la acele entităţi evoluate care vă vor oferi în dar tot ceea ce ele posedă. Trebuie însă să înţelegeţi că fiecare gest, gând, sentiment, dorinţă şi chiar aliment cu care ne hrănim, are nişte afinităţi cu nişte entităţi, cu nişte elemente şi regiuni, pe care le atrage. Cele bune atrag spiritele bune, cele rele, spiritele rele.
Iată de ce vă repet: nu trebuie să vă preocupe dacă Împărăţia lui Dumnezeu se va realiza sau nu pe pământ, ci dacă ea se va realiza sau nu în voi înşivă.
Sensul vieţii este evoluţia, transformarea materiei. Care vor fi în viitor formele şi manifestările ei, este o altă problemă. Singurul lucru pe care trebuie să-l cunoaştem acum este că există un sens, un proiect, o lege universală ce determină întreaga Creaţie să evolueze. Toţi cei care contribuie la această evoluţie în mod pozitiv, sunt ajutaţi, susţinuţi. Într-un final, totul trebuie să evolueze. Chiar şi mineralele evoluează. Evoluţia lor este imperceptibilă, dar este reală. Există în mineral o forţă ce lucrează pentru a scoate la iveală toate calităţile şi virtuţile pe care acesta le conţine. Pietrele preţioase şi metalele preţioase sunt minerale mai evoluate care emană nişte virtuţi benefice. Ele au afinităţi cu spirite înalte, pure şi puternice. De aceea biserica foloseşte mult aurul, pentru a rezona cu aceste spirite înalte şi puternice şi pentru a atrage harul lor. De asemenea, prin cupolele lor aurite aduc un omagiu Soarelui şi forţei sale şi îi arată că este iubit.
Şi plantele evoluează, şi cu cât evoluează, cu atât dau nişte flori şi fructe tămăduitoare, hrănitoare, binefăcătoare. La fel se întâmplă cu animalele şi oamenii. Acest adevăr este valabil chiar şi pentru sistemul nostru solar.
Legea vieţii este deci evoluţia, adică dezvoltarea până la perfecţiune a acestei lumi. Iar dacă Iisus ne-a cerut să devenim perfecţi ca Tatăl ceresc, înseamnă că el ştia că adevăratul scop al acestei evoluţii este chiar PERFECŢIUNEA.
Împrieteneşte-te cu Universul, cu energia, încearcă să le cunoşti mai bine şi învaţă cum să le controlezi mai bine.
Când vei ştii cum să foloseşti energia în beneficiul tău, vei de veni cu adevărat liber şi fericit.
Poate atunci îl vei cunoaşte pe adevăratul Creator şi Mare Arhitect a tot ce avem aici pe pământ. Şi dacă nu, trăieşte-ţi viaţa demn, poartă-i un adânc respect acestui mare savant al Cerului şi nu-l mai identifica cu nimic pământesc. El este infinitul, absolutul. Și nu uita: nu-l pomeni pe Dumnezeu în toate disputele dintre oameni sau să-l acuzi pentru diferite necazuri pe care le ai, pentru că nu știi dacă de la El ți-au venit. Pe scurt: evită să-i iei numele Dumnezeului tău în deșert.
Aşa să fie !
AMIN.
S Î N Z I A N A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu