De abis şi de neant ne desparte un minut şi o singură trapă. Imediat putem fi aruncaţi acolo, fără să realizăm măcar ce ni se întîmplă. Dumnezeu nu se joacă însă cu puterea Lui şi are foarte, foarte multă răbdare, incredibil de multă. Când va veni sorocul, când quanta de timp ce a fost alocată civilizaţiei actuale se va termina, cei care vor rămâne neascensionaţi vor fi trecuţi în planul abisului şi al neantului, instant.
Da, eu am cunoscut din greşeală sau prin voinţa divină deja acea trecere. E cea mai neplăcută experienţă pe care am avut-o, după care m-am ales şi cu un stigmat.
A fost cam aşa: veneam de la serviciu spre casă, unde mă aştepta mama cu masa pusă, ca de obicei. Soarele era plăcut, lumea liniştită, aveam planuri pentru după-amiază. Şi dintr-o dată a dispărut strada, au dispărut blocurile, supermarketul de la capătul străzii şi oamenii din raza mea vizuală. M-am trezit că merg pe un câmp de pământ pustiu, parcă arat atunci, m-a cuprins un frig nefiresc pentru planeta asta, o negură de nu vedeai mai mult de 5 metri în faţă şi în acea negură nişte oameni trişti şi speriaţi mergeau de colo-colo, nevrând să răspundă la strigătele mele. Îmi venea să mă aşez direct jos, neştiind ce să mai fac şi încotro să o iau. Mai ales că înaintarea mea începea să devină din ce în ce mai greoaie. Şi iată că apare ca un fel de bloc cu un etaj, care etaj părea distrus de un cutremur sau bombardament, de culoare galben murdar, şi din el iese o femeie de vârstă medie, îmbrăcată în culoarea galben murdar ca şi culoarea blocului, cărând nişte bagaje ce păreau grele în mâinile ei. Mergea cu faţa în jos foarte îngrijorată şi supărată, în direcţia din care eu venisem. M-am dus direct către ea să o întreb unde e intersecţia, deşi intersecţia nu exista fizic nicăieri decât în amintirea mea. Prima dată m-a evitat, apoi s-a uitat la mine cu îngrijorare vădită, de parcă îi era puţin frică de mine, apoi a întins o mână şi mi-a indicat direcţia. Şi am luat-o în direcţia aia fără să mă mai gândesc, că tot aia era, câmpul acela gol părea interminabil şi în afară de casa cu un etaj, nu mai exista nimic. După câteva minute de mers în beznă s-au schimbat brusc planurile şi iată, apare dintr-o dată strada, apare intersecţia, apare soarele, supermarketul, oamenii şi un bărbat înalt care se uita la mine încremenit, cu un rânjet tâmp pe faţă. L-am evitat şi am grăbit pasul. Eram încă speriată. În final, îmi venea să înnebunesc de bucurie că am reuşit... să... ajung acasă. Acasă, gândindu-mă la acel bărbat înalt care rânjea la mine, mi-am adus aminte că venea în spatele meu înainte să ajung în "celălalt plan" şi probabil că a fost o experienţă stranie şi pentru el văzând cum dispar şi apoi reapar. Dar nici până astăzi nu am reuşit să-mi dau seama unde a dispărut casa cu un etaj “bombardat”. Nici astăzi, dacă circul prin acea zonă... nu reuşesc să-mi dau seama unde era, unde eram, dar cu siguranţă eram în alt plan, sau alt portal, cum se mai spune. Şi acel plan nu putea fi decât NEANTUL. Sau abisul. Iată deci cât de repede putem ajunge în Neant sau abis dacă nu ne place aici în Creaţia lui Dumnezeu ! Aici este Portalul Zeului Soare, Zelos, iar acolo unde am fost poate fi Portalul lui Satan, Zeul Întunericului. E foarte posibil ca Zeul Întunericului, Satan, să fi ajuns prin vicleşuguri în Portalul Zeului Soare, spurcându-l şi prostind lumea. Tocmai asta a vrut Zelos să văd şi să vă spun, că a venit timpul să
alegeţi între Zelos şi Satan, între lumină şi întuneric. Asta bănuiesc eu...
Desigur că nu toate popoarele au credinţa noastră în Sfânta Treime, sau măcar în Dumnezeu, Tatăl nostru divin şi e foarte posibil ca, în viitor, toţi aceştia să hălăduiască prin
neant, singuri şi neajutoraţi, lăsaţi să se descurce şi să-şi construiască după capul lor o lume din nimic, aşa cum şi-au dorit când l-au ignorat pe Tatăl Ceresc. Planul pentru ei este
gata pregătit.
Iată că acele popoare care nu au conexiune cu Dumnezeu şi nici nu o doresc, au cele mai stranii obiceiuri, sau cel puțin așa ni se par nouă, creștinilor. Diferenţe radicale se văd în
primul rând de la mâncarea noastră cea de toate zilele. Şi se spune că eşti ceea ce mănânci. (Aşa şi e!!!).
Ceea ce pentru unele populaţii constituie delicateţe culinare, pentru altele ar fi adevărate otrăvuri.
De exemplu, mexicanii au o delicateţe culinară numită Escamoles, ce constă în ouăle vii ale unei specii de furnici numită gigantul negru Liometopum. În Thailanda, cea mai mare delicatesă sunt gândacii de bucătărie pregătiţi pe grill (cockroaches).
În China cea mai mare delicatesă este vinul de scorpion şi de şarpe. În Sardinia există “casu marzu”, care este o brânză cu larve. În timp ce consumi acea brânză, vezi cum se zbat micile larve în ea.
În Japonia se mănâncă cel mai otrăvitor peşte de pe planetă, Fugu. Japonezii folosesc o tehnică aparte de înlăturare a otrăvurilor din peşte, dar dacă e înlăturată complet, mâncarea nu e considerată bună. Un adevărat maestru bucătar japonez ştie câtă otravă să lase, astfel că atunci când îl mănânci să ai uşoare furnicături pe limbă. Evident, dacă lasă puţin mai multă, poţi muri pe loc.
Dar cea mai stranie cultură este cea în Papua Noua Guinee şi în unele părţi din Africa Centrală. Acolo canibalismul este un cult extins, în sensul că oamenii mănâncă corpurile rudelor lor decedate în ideea că vor aduce înapoi, în comunitatea lor, forţa vieţii pierdută prin decesul acelor rude. Ei nu au înţeles că forţa vieţii vine doar de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Este un adevărat ritual în care bărbatul se înfruptă primul, tăind bucăţelele cele mai bune, partea de carne roşie, iar restul corpului e mâncat de femeie şi copii, inclusiv măruntaiele şi creierul. De aceea, în aceste zone se înregistrează cele mai grave cazuri de boli mintale, aşa-numitul KURU. Kuru se datorează unor proteine răsucite, prionice (prions), care sunt ingerate din acele corpuri de oameni decedaţi, în special din creierul lor. Această maladie este echivalentă cu boala vacii nebune şi la oameni se mai numeşte şi Creutzfeld-Jakobs, dar proteina respectivă poate fi cauza şi a altor boli, cum ari fi: ESB, scrapei, Alzheimer, poate distruge în totalitate neuronii, transformând creierul într-un burete şi afectând grav Sistemul Nervos Central. Kuru este mai frecvent întâlnit la femei şi copii decât la bărbaţi (8 din 9 cazuri).
Până la ora actuală, cea mai sănătoasă dietă, care protejează organismul împotriva foarte multor boli coronariene, digestive şi mintale, este dieta mediteraneană, dezvoltată în ţările din jurul Mării Mediterane, adaptată după specificul fiecăreia: Spania, Italia, Turcia, Grecia, Cipru, Franţa, Egipt, în ţările din Orientul Mijlociu şi partea de nord a Africii, terminând cu Maroc. Dar dintre toate, de departe s-a dovedit că regimul cretan, specific celei mai mari insule a Greciei, Creta, e cel mai benefic organismului uman, din toate punctele de vedere.
Din experienţa mea însă, pot să afirm că cea mai sănătoasă dietă pe care o poţi urma este dieta vegetariană, despre care am scris mai multe lucruri pe blog. În lume există deja mai multe grupuri religioase care practică vegetarianismul ca stil de viaţă, printre care: Jainismul (India), Hinduismul (India), Budhismul, Adventiştii de ziua a şaptea, Mişcarea Ananda Marga, Mişcarea Hare Krishnas şi Rastafarianismul (rastafarienii).
Noi, ca oameni, nu putem schimba lumea dar putem da din noi ce e mai bun şi să căutăm să respectăm regulile pe care ni le-a transmis Tatăl nostru divin în tot ce facem.
El spală zilnic pământul cu energie benefică şi nu ne rămâne decât să o accesăm şi să dorim să o primim în noi, să ne lăsăm pătrunşi de ea.
Aşa cum e scris în Biblie: cereţi lumină şi vi se va da lumină, tot aşa, rămânând centraţi pe Dumnezeu, cereţi energia lui divină şi cu siguranţă vi se va da atât cât trebuie. Şi aşa, încet, încet, se va produce şi ascensiunea voastră spirituală spre panurile celeste înalte, unde nimic din ce e pământesc nu va mai conta. Dar celor mai mulţi dintre voi le e teamă să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu şi nu le place să se supună legilor lui. De câte ori am auzit oameni spunând: "Eu vreau să-mi trăiesc viaţa!" Da, dar ce viaţă? O viaţă prostească sau o viaţă divină? Toţi nu vor decât să-şi trăiască viaţa, adică o viaţă lipsită de sens.
De acum încolo trebuie să vă orientaţi spre un alt scop, trebuie să spuneţi: "Doamne, eu încep să-mi dau seama că fără Tine, fără lumina ta, eu sunt un nimic. Şi acum, mi-e ruşine, eu sunt dezgustat, mi-e scârbă de mine, de aceea sunt gata să te servesc, să fac ceva pentru copiii tăi, pentru întreaga lume şi întreaga ta Creaţie."
Trebuie să repetaţi asta zi şi noapte. Cu timpul veţi constata că ceva în destinul vostru s-a schimbat cu adevărat.
Dragii mei, e evident că în univers există forţe mult mai puternice decât omul. De aceea, omul nu se va putea descurca în acest hăţiş de forţe fără ajutorul celui care l-a creat, fără Dumnezeu. Pe lângă alte legi care ne guvernează,de care presupun că aţi auzit deja, mai există şi legea corespondenţelor, sau legea afinităţii, care este totodată o lege fizică, chimică, magică şi spirituală, ce se poate enunţa astfel: legându-se cu tot ce este perfect, perfect prin inteligenţă, perfect prin putere, perfect prin formă, prin culoare, prin parfum, prin frumuseţe, omul beneficiază de această perfecţiune, pentru că el o introduce în sinea sa.
Este o lege infailibilă şi, din ziua în care o veţi cunoaşte, nu vă veţi mai putea despărţi de această idee de perfecţiune, altfel veţi simţi că distrugeţi ceva în voi. Pe această lege este bazată adevărata religie.
Pentru ce spunem omului să-l iubească pe Dumnezeu?
Pentru că, iubindu-l, meditând asupra lui, el se leagă de perfecţiunea sa, de splendoarea sa. Atunci, această splendoare începe să se instaleze încet-încet şi în om şi astfel omul va creşte, va înflori, va deveni frumos şi puternic.
Nu se mai spune că: ”eşti ceea ce iubeşti”??? Dacă nu respectaţi această lege, nimeni din cer şi de pe pământ nu va veni să vă salveze. Iată, există această lege pe care, de îndată ce o atingem, ea intră în acţiune şi este obligată să vă susţină, să vă încurajeze şi să vă facă să ieşiţi din dificultăţile şi suferinţele voastre.
Dacă religia voastră se bazează numai pe nişte credinţe sau obiceiuri datorate educaţiei, familiei, societăţii, ea nu este solidă, ea nu este durabilă. Adevărata religie se bazează pe cunoaşterea legii afinităţii. În acel moment, înţelegem că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi să ne gândim la El, nu pentru că Biserica a ordonat-o, sau că este scris undeva în Biblie, ci pentru că există o lege absolută după care ne conducem, noi suntem cei care beneficiem de această iubire şi apoi, din cauza noastră, lumea întreagă. Dar această cunoaştere nu a pătruns încă în mintea oamenilor, şi asta o dovedeşte faptul că astăzi foarte mulţi creştini părăsesc Biserica. Aşa cum o înţeleg ei, religia nu are nicio bază solidă.
În acest moment, este nevoie de mai multă cunoaştere, de o cunoaştere iniţiatică, nu mai sunt suficient de convingătoare dogmele, liturghiile și predicile. Soluţia constă în primul rând
să vă legaţi de Domnul şi în tot ce faceţi să rămâneţi centrați pe El, pentru că astfel nu aveţi cum să vă dezechilibraţi şi să greşiţi. Prin Eul vostru interior veţi fi sfătuiţi la fiecare decizie
şi fiecare pas, şi astfel veţi ajunge să trăiţi în fericire, în putere, în atotcunoaştere, în veşnicie. Pentru că legându-vă fiinţa voastră de Dumnezeu, veţi reuşi să extrageţi toate particulele, forţele, razele, curenţii, energiile - numiţi-le cum vreţi - care vin din El. Să nu îi ascultaţi pe neştiutori, pe cei descentraţi şi care acţionează în afara ghidării divine. Toate deciziile şi faptele lor au produs, produc şi vor produce multă suferinţă în lume şi multe regresii în evoluţia omenirii.
Toţi cei care se cred atotputernici, cei care cred în supremaţia omului în lume şi în univers şi se pronunţă cu atâta siguranţă asupra Domnului - mai ales pentru a decide că El nu există! - oare ştiu în ce ignoranţă se complac şi despre ce anume se pronunţă cu atâta îndrăzneală? Aceste lucruri sunt verificate de mii de ani, iar eu la rândul meu le-am verificat şi le verific în fiecare clipă. Dumnezeu nu are nevoie nici de iubirea noastră, nici de recunoştinţa noastră, nici de rugăciunile noastre. Noi suntem cei care avem nevoie să-l iubim şi să ne rugăm lui.
Unii, pentru a-l pedepsi, decid că nu vor mai merge la biserică, că nu îi vor mai aprinde lumânări. Înţelegeţi de ce, pentru că Dumnezeu nu a slujit interesele lor, şi de aceea ei vor să-l pedepsească în acest fel. Ooooo, la, la,... vezi bine, Dumnezeu va plânge, se va văicări, îşi va smulge părul din cap pentru că nişte idioţi l-au părăsit.
Iată mentalitatea umană! Realitatea este cu totul alta: omul este cel care are interes să creadă în Dumnezeu, să se roage lui şi să ceară ghidare divină. Dacă îl înlăturaţi pe Dumnezeu, nu veţi scăpa de "alte divinităţi", şi cum ele vor fi departe de Dumnezeu şi perfecţiunea lui, veţi atrage prin ele viciile, slăbiciunile, bolile lor şi multă energie negativă. Puteţi întoarce spatele lui Dumnezeu din momentul ăsta pentru că El nici nu va observa asta. El se află foarte sus şi de mult timp şi-a astupat urechile la tot ce spun idioţii. În fond idioţii sunt cei care vor suferi, pentru că vor fi lipsiţi de tot ceea ce Dumnezeu posedă şi reprezintă splendoarea universală.
Fără să ştie, toate naţiunile, toate societăţile care au decis să-l suprime pe Dumnezeu, sunt pe punctul de a se descompune. Pentru moment, ele îşi imaginează că sunt la adăpost şi şi-au asigurat existenţa generaţiilor viitoare prin tot ceea ce au acumulat şi realizat, şi că astfel ţara lor e protejată, dar într-o zi vor înţelege ce au pierdut. Ele sunt în situaţia acelui om care a făcut un pact cu diavolul pentru a avea bani. Diavolul spune: "De acord, dar de fiecare dată va trebui să-mi dai ceva în schimb. De fiecare când îţi voi aduce bani, tu îmi vei da un fir de păr de-al tău în schimb. Oh, dacă este numai asta, spune omul, este foarte simplu. Iată un fir de păr !" Da, dar în foarte scurt timp, omul deveni chel, ceea ce a provocat numeroase schimbări în viaţa sa. Mai ales dacă ne gândim că părul este prelungirea sistemului nervos şi antena prin care putem accesa din plan astral diferite informaţii, el având rolul de a ne face telepatici şi intuitivi.
Dar iată că numeroşi oameni gândesc la fel ca omul din exemplul dat: "Ce vom pierde dacă îl nesocotim pe Domnul, dacă facem prostii? Nu se întâmplă nimic..." Şi de fiecare dată, o mică particulă de vitalitate, de frumuseţe, de farmec, de sănătate, de energie luminoasă, se desprinde de voi, şi locul acelei particule de lumină va fi ocupat imediat de o particulă de energie neagră, întunecoasă, iar la sfârşit, chiar dacă aţi câştigat pe plan material, veţi pierde tot ce aţi avut mai preţios: energia luminii, energia divină, care numai de la Dumnezeu ne poate veni. Atunci eu vă spun aşa: nu lăsaţi nici măcar o zi să nu vă legaţi de Cer, pentru că datorită acestei legi a afinităţii veţi declanşa nişte procese ce vor avea cu siguranţă urmări importante în evoluţia voastră.
După părerea mea, cea mai mare prostie pe care o putem face este să rupem legătura cu Dumnezeu. Există, desigur, mai multe feluri de prostii, dar este inutil să încep acum să le enumăr. Dar cea mai mare, cea care le depăşeşte pe toate, este aceasta, să te rupi de Dumnezeu, ea fiind cea care le va antrena pe toate celelalte. Bineînţeles, eu nu pot obliga pe nimeni să urmeze aceste sfaturi, sau să devină, aşa cum se spune mai nou, "o ploşniţă de biserică", tot timpul închisă în biserică şi bolborosind nişte rugăciuni... Iar în realitate, acea bisericoasă nu străluceşte chiar deloc, pentru că ea nu a fost sinceră şi nu s-a sincronizat cu Dumnezeu. Ea se va transforma în final, dintr-o ploşniţă, într-un mare fluture, dar nimic mai mult. Aceasta se datorează faptului că religia ei este încă exterioară. Acele rugăciuni bolborosite există numai în cărți, dar nu sunt întipărite în sufletul ei, în care ar trebui să simtă legătura divină cu Dumnezeu, astfel ca la sfârșitul rugăciunilor să se simtă plină de pace, liniște și iubire divină. Ea va rămâne la fel de plină de griji și de sentimente contradictorii ca înainte. Fiindcă există religii şi religii...
Mulţi oameni nu se mai roagă pentru că nu mai este rentabil şi motivează că nici nu au timp de biserici şi rugăciuni. Când afacerile merg, de ce să te mai rogi şi să meditezi?
Ei consideră asta un timp pierdut. Bineînţeles, rugăciunea nu vă va ajuta să obţineţi nişte avantaje materiale, bani, case, maşini, un serviciu foarte bănos sau o căsnicie minunată. Avantajele rugăciunii sunt de altă natură: atunci când îl iubiţi pe Dumnezeu, când comunicaţi cu El, prin intermediul
gândului sau al inimii, primiţi nişte calităţi, nişte forţe, nişte energii luminoase... Evident, aceste avantaje sunt invizibile, dar aceste aspect invizibil este totuşi real, el acţionează asupra tuturor celor care intră în contact cu voi: ei se simt întineriţi, învioraţi, mângâiaţi, ei încep să vă acorde încredere, să vă ofere tot felul de avantaje şi posibilităţi, ba chiar şi unele avantaje materiale. Dar totul începe prin latura spirituală.
Toate posibilitățile se găsesc în om, dar el le nesocotește fiindcă nu i s-au revelat niciodată și nu se folosește de ele, el caută în altă parte, în afară. Iar în afară, el poate găsi numai niște modalități de a acționa asupra materiei, dar nu să se transforme în interior, acționând asupra sufletului și a spiritului său. El poate lucra asupra corpului său prin mijloace exterioare, materiale, dar ca să se unească cu Dumnezeu el găsește niște mijloace numai în sinea sa, în gând. Iată de ce discipolul unei Școli Inițiatice încearcă să trezească mereu posibilitățile pe care Dumnezeu le-a pus în el.
Rugându-te la Dumnezeu, iubindu-l, nu trebuie să ne aşteptăm la nimic în planul material.
Mulţi spun: "Eu mă tot rog dar sunt mereu nevoit să trăiesc în mizerie". Aşadar ei se aşteptau să devină bogaţi datorită rugăciunilor. Este uimitor felul în care unii oameni înţeleg lucrurile. Asta pentru că cea mai mare parte a oamenilor nu sunt instruiţi cu privire la realităţile şi legile lumii invizibile, pentru ca ei să priceapă care este adevărata religie, adevărata ştiinţă iniţiatică, adevărata viaţă. Pentru moment există această neînţelegere: ei continuă să aştepte anumite avantaje în plan material pe care nu le primesc, în timp ce primesc alte lucruri mult mai valoroase dar de care ei nu sunt conştienţi. Nu sunt conştienţi că ei acum adună comori pentru vieţile lor următoare, când se vor reîncarna pentru a-şi învăţa lecţiile necesare evoluţiei lor şi ascensiunii lor până la nivelul acelor entităţi astrale de vibraţii înalte, inteligente, bune, blânde şi creatoare. Când sunteţi în legătură cu Dumnezeu, atrageţi toate calităţile pe care El le posedă.
Astfel, ele se infiltrează, vă pătrund, şi deveniţi în timp o fiinţă luminoasă, inteligentă, echilibrată şi creativă. În acel moment chiar bogăţia materială poate să apară, dacă acesta este destinul vostru.
Dar dovediţi că nu aţi înţeles nimic dacă cereţi încă de la început lucruri materiale, bogăţii, funcţii, mariaje avantajoase. Mai înainte de toate astea va trebui să vă amelioraţi aspectul invizibil, pentru că, chiar dacă nu se vede, se simte, şi nu îl simţiţi doar voi.
Nu simţiţi cum câteodată, simpla prezenţă a cuiva sau discuţia cu acea persoană vă calmează, vă linişteşte, vă întremează şi că, aproape de această fiinţă, vă simţiţi bine? Pe când o altă fiinţă vă irită, fără măcar să ştiţi pentru ce? Acestea sunt nişte fenomene invizibile dar reale, şi nu relevă decât faptul că între voi şi acea persoană sunt similitudini sau discrepanţe foarte mari energetice. Când veţi fi plini de energie luminoasă veţi atrage şi vă veţi simţi bine împreună cu fiinţele la fel de luminoase ca şi voi (care vibrează pe frecvențe apropiate cu cele ale voastre) şi vă veţi distanţa de spiritele disonante, ca și de viaţa zgomotoasă şi vicioasă. Iată de ce merită să vă legaţi cu gândul, inima şi sufletul de Dumnezeu şi să-l iubiţi sincer, cerându-i să vă sincronizeze cu El şi chiar să vă ajute să deveniţi cu timpul o copie cât mai fidelă a Lui. Acesta este ţelul suprem pe care îl puteţi avea în toată existenţa voastră. Imaginaţi-vă că nu sunteţi decât o staţie receptoare şi vă legaţi de un emitent, un emiţător de energie.Aceşti emiţători sunt: Dumnezeu, care lucrează cu energia luminoasă, pozitivă, şi emiţătorul opus lui, Satan, care lucrează cu energia întunecoasă, care vă poate trimite inevitabil mesaje şi unde de natură contrară. Aveţi liberul arbitru, adică puteţi decide la ce emiţător doriţi să vă legaţi şi de la care să primiţi energiile, elementele, particulele, mesajele, dar trebuie să ştiţi că nu puteţi fi legaţi la ambii emiţători odată. Alegeţi plus sau minus, nu există nicio cale de mijloc. Şi atenţie, s-ar putea că de la un anumit punct să nu mai puteţi reveni asupra deciziei luate.
Aşa cum e scris şi în Evanghlia după Luca, Cap. 15, prg. 13:
"Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui.
Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona."
Unii poate vor spune: ”Oh,eu îl iubesc pe Dumnezeu, am înțeles de mult timp toate acestea și le pun în practică, dar iată că eu mă simt dezechilibrat, nervos, aproape de nebunie”. Ce se poate spune e că vă înşelaţi crezând că urmaţi toate aceste învăţăminte.
Cu siguranţă aveţi alte priorităţi în interior, un orgoliu prea mare, o dezordine de ordin sexual sau o lipsă de stăpânire de sine. De asemenea, poate că forţaţi lucrurile, dorind să obţineţi prea repede mari rezultate în plan spiritual. În concluzie nu v-aţi însuşit bine aceste învăţăminte. Aşadar, trebuie să cercetaţi ce legi încălcaţi, ce excese aţi comis şi pentru care vă aflaţi în această stare.Când există o anomalie, trebuie să cercetezi mai întâi cauza în tine însuţi, nu în exterior, nu în învăţăminte, părinţi sau chiar în Domnul. Sfatul meu pentru voi toţi este ăsta: lăsaţi-i pe alţii să creadă ce vor. Voi, care citiţi aceste lucruri, trebuie să vă doriţi pentru voi imensitatea, perfecţiunea, absolutul şi pentru asta există o singură cale, aceea de a vă lega şi a vă centra pe Dumnezeu şi de a-l pune pe primul plan în tot ce faceţi.
Toţi cei care au respins religia, gândind:
"Ceea ce contează este să munceşti pentru a organiza societatea.
A crede sau a nu crede în Dumnezeu, nu are nicio importanţă."
Ei bine, toţi aceştia se înşeală, pentru că după o anumită perioadă de timp, această societate va degenera. Cum ea nu va avea un punct central în jurul căreia să se rotească, ea se va descompune şi chiar ei vor înceta să mai fie indivizii sociali perfecţi. Între ei se va strecura lăcomia, interesele, nedreptatea şi răutatea. În felul acesta, toate societăţile, toate imperiile, toate regatele, vor falimenta într-un târziu: pentru că nu au un punct solid de care să se lege ca să împiedice forţele răului, negative să se dezvolte. Când societatea este bine direcţionată spre un ideal superior, sublim, divin, în ea circulă o astfel de forţă încât toate sălbăticiunile interioare sunt doborâte, dresate, ele nu mai îndrăznesc să se manifeste. În acel moment, există multiple posibilităţi să fie stabilite nişte legi drepte şi multe şanse ca membri acestei societăţi să ajungă să trăiască în belşug şi armonie. Dar când intensitatea spirituală începe să slăbească, când centrul sau capul nu este acolo, atunci se trezesc forţele negative care iau în stăpânire indivizii, pentru că nimeni nu le mai opreşte, nimeni nu le mai sugrumă. Dacă atâtea nenorociri s-au abătut pe pământ, este pentru că oamenii au lăsat să slăbească în ei şi în societate toate forţele divine, binefăcătoare.
Cea mai bună protecţie a noastră este Dumnezeu Însuşi, iar noi trebuie să ne legăm de El, pentru ca forţa pe care El o trezeşte în noi să poată distruge entităţile pregătite să ne facă rău. Bineînţeles, noi suntem liberi să rupem această legătură oricând, în acest sens avem liberul arbitru, dar ruperea legăturii cu Dumnezeu va fi plătită foarte scump, mai devreme sau mai târziu. Şi asta nu pentru că Dumnezeu ne pedepseşte pentru ruperea legăturii cu El, ci pentru că noi nu ştim şi nu avem puterea să luptăm cu forţele întunericului ce ne vor inunda, gata să ne devoreze şi să se distreze pe seama noastră, şi pentru că vom rămâne descentraţi în planul spiritual, lucru care se va reflecta şi în planul existenţial, ajungând să bântuim de unii singuri fără să ne mai putem controla traiectoria, aşa cum bântuiau speriaţi acei oameni despre care v-am vorbit la început, pe care i-am întâlnit în acel plan întunecat, lipsit de soare, de animale, de vegetaţie şi chiar de orizont, în care mai exista o singură casă cu un etaj, de culoare galben-murdar, ce părea şi ea bântuită, pe jumătate ruinată şi abandonată. Pentru mine acum totul este clar: aceasta este adevărata ştiinţă, pe care nu trebuie să o mai caut în alte cărţi, deoarece am trăit-o pe propria piele.Faceţi şi voi la fel, orice s-ar spune, oricare ar fi filozofiile care circulă prin lume, faceţi abstracţie de toate şi legaţi-vă de această idee a Divinităţii, căutaţi-o, gândiţi-vă la ea, iubiţi-o, invocaţi-o, pentru că astfel veţi primi nişte energii extraordinar de puternice. Aceste energii vă vor împiedica duşmanii tereştri şi spiritele negative din planul invizibil să vă facă rău. Poate că veţi mai fi încă muşcaţi, din când în când, pentru că nu aţi reuşit să vă baricadaţi perfect din punct de vedere energetic, să vă bandajaţi cu lumină protectoare corpul vostru energetic, dar încet-încet veţi reuşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu