O privire lucidă asupra propriei vieţi
Motto: „Poirot - Am spus
«Mă gândeam». Este un admirabil exerciţiu, prietene. Continuă-l.”
(Agatha Christie, Pericol
la End House)
La această schemă de bază se mai adaugă grijile lunare pentru plata luminii, întreţinerii, gazelor, tot ce se mai cere copiilor la şcoală şi altele. Toată această schemă converge către o presiune economică destul de mare care forţează fiinţa umană la căutarea a încă unei surse de venit, încă un serviciu cel puţin part-time, pentru acoperirea necesităţilor.
Cam aşa arată viaţa obişnuită a unei fiinţe umane din marea masă a celor mulţi, în prezent.
Credeţi că s-a ajuns întâmplător la un astfel de „tipar” de viaţă? Foarte mulţi afirmă, cu scopul de a nu fi luate în considerare materialele respective, că protocoalele francmasonice sunt nişte înscrisuri istorice care nu s-au aplicat şi nu se aplică. Însă lectura lor atentă contrazice în mod evident astfel de afirmații înșelătoare.
În al treilea protocol francmasonic este specificat exact aspectul subliniat mai sus referitor la viaţa omului:
(…) Drepturile republicane sunt o amăgire pentru bietul om: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i îngăduie să se folosească de ele; în schimb, aceste drepturi îi iau şi garanţia unui câştig statornic şi sigur, punându-l la bunul plac al grevelor patronilor sau camarazilor. (…) Aristocraţia, care se bucura de dreptul asupra muncii lucrătorilor, avea interes ca muncitorii să fie sătui, sănătoşi şi puternici. Interesul nostru este, dimpotrivă, ca toţi creştinii să degenereze cât mai repede.
Puterea noastră izvorăşte din lipsuri, din foame cronică, din slăbiciunea muncitorului, deoarece toate acestea îl supun voinţei noastre şi îl fac să-şi piardă şi puterea şi hotărârea de a se împotrivi acestei voinţe. Foamea dă capitalului mai multe drepturi asupra muncitorului decât căpătase aristocraţia de la puterea regilor şi a legilor. Prin mizerie şi prin ura pe care o produce ea, noi îndrumăm
mulţimile, ne folosim de mâinile lor pentru a zdrobi pe cei ce se împotrivesc planurilor noastre.”
Prin toată munca pe care fiinţa umană trebuie să o depună pentru a trăi în mod decent împreună cu familia sa, timpul său liber se reduce la cel pentru mâncat şi dormit, uneori şi acesta (destul de) insuficient.
Unii îşi pot pune întrebarea: de ce are nevoie fiinţa umană de timp liber? Este nevoie să răspundem? Tu, cititorule drag, care ai ajuns aici cu lectura acestui articol… nu faci aceasta, nu eşti acum în timpul tău liber?
Timpul liber este o constantă necesitate pentru fiecare fiinţă umană, dar probabil că foarte puţini îşi dau seama de aceasta.
Timpul liber este unul din bunurile cele mai preţuite ale fiinţei umane şi aproape singurul bun de care fiinţa umană poate dispune după cum doreşte sufletul său.
Dacă vrea... să studieze, să cugete, să se informeze sau să joace fotbal, să meargă pe stadion, să se întâlnească cu prietenii, exact după cum îşi doreşte.
Din păcate, cei care dirijează din umbră ce se petrece pe această planetă cunosc foarte bine valoarea timpului liber şi urmăresc să le răpească oamenilor chiar și libertatea de a alege ce să facă cu puținul timp care le rămâne după ce și-au încheiat munca și celelalte îndatoriri. Prin reclame şi o mass-media vicleană, manipulatoare, intenţiile fiinţelor umane de a realiza ceea ce le-ar ajuta cu adevărat în propria lor evoluţie şi elevare spirituală sunt deviate către activităţi banale, care să le consume energia şi, bineînţeles, banii.
Unii îşi pot pune întrebarea: de ce are nevoie fiinţa umană de timp liber? Este nevoie să răspundem? Tu, cititorule drag, care ai ajuns aici cu lectura acestui articol… nu faci aceasta, nu eşti acum în timpul tău liber?
Timpul liber este unul din bunurile cele mai preţuite ale fiinţei umane şi aproape singurul bun de care fiinţa umană poate dispune după cum doreşte sufletul său.
Dacă vrea... să studieze, să cugete, să se informeze sau să joace fotbal, să meargă pe stadion, să se întâlnească cu prietenii, exact după cum îşi doreşte.
Din păcate, cei care dirijează din umbră ce se petrece pe această planetă cunosc foarte bine valoarea timpului liber şi urmăresc să le răpească oamenilor chiar și libertatea de a alege ce să facă cu puținul timp care le rămâne după ce și-au încheiat munca și celelalte îndatoriri. Prin reclame şi o mass-media vicleană, manipulatoare, intenţiile fiinţelor umane de a realiza ceea ce le-ar ajuta cu adevărat în propria lor evoluţie şi elevare spirituală sunt deviate către activităţi banale, care să le consume energia şi, bineînţeles, banii.
„Vom face aceasta pentru ca aceste gloate ale poporului să nu ajungă la nimic profund prin cugetare. Eventual îi vom opri eficient de la gândire prin petreceri şi sport, prin jocuri, prin desfătări vicioase, prin înlănţuiri de patimi şi prin case de toleranţă publice. Îndată vom pune apoi prin presă concursuri banale de arte şi tot felul de sporturi. Aceste preocupări de masă vor îndepărta pentru totdeauna spiritele de la chestiunile elevate, unde am avea mult de luptat cu ele. Oamenii, dezobişnuindu-se din ce în ce mai mult să gândească spontan şi independent numai prin ei înşişi, vor ajunge să vorbească datorită propagandei noastre tocmai aşa cum gândim noi. Datorită superficialităţii şi a lenii lor de a gândi, noi vom fi singurii care vom da impulsuri şi îndrumări cugetării, mai ales prin intermediul anumitor persoane care, bineînţeles, nu vor fi deloc bănuite de a avea legături strânse cu noi.”
Această deviere indusă a modului în care fiinţa umană îşi poate petrece timpul liber este, din punct de vedere spiritual, un pericol „îmbrăcat” în iluzia libertăţii şi a relaxării sau plăcerii. Este pericolul ca ea să stagneze, să nu evolueze, să nu se trezească cu adevărat la ceea ce poate fi.
Este pericolul de a rămâne într-un stadiu, de fapt, subuman aşa cum se afirmă în Casa Domnului:
„Omul lipsit de sete pentru cunoaşterea superioară nu a atins încă statutul propriu-zis de om – în adevăratul sens al cuvântului – nefiind decât un animal în formă umană, incapabil să se gândească la altceva decât la hrană, iar apoi la somn sau la împerechere. El este complet lipsit de alte preocupări, cu excepţia celor care privesc funcţiile sale naturale şi confortul material, cum ar fi procurarea hranei şi a unui loc călduţ şi moale în care să se odihnească.
Da, ar trebui să evitaţi asemenea oameni, căci în ei nu trăieşte decât sufletul animal, care nu aspiră să îşi transceandă statutul său preexistenţial, preferând să mănânce decât să facă vreo muncă sau vreun efort pentru trezirea ulterioară a spiritului nemuritor din interiorul său. Asemenea oameni nu au nimic sfânt în ei cu excepţia stomacului lor! (…) Dacă cineva este însetat de cunoaştere, spiritul lui este deja trezit, la fel cum copilul care suge la sânul mamei sale este deja trezit la viaţă! Ce îşi doreşte însă un asemenea copil? Pentru ce plânge el? Pentru hrană! El nu-şi doreşte altceva decât să mănânce!
Trezit din lungul său somn, spiritul face acelaşi lucru: el plânge de foame, strigându-şi setea de cunoaştere.”
„Omul lipsit de sete pentru cunoaşterea superioară nu a atins încă statutul propriu-zis de om – în adevăratul sens al cuvântului – nefiind decât un animal în formă umană, incapabil să se gândească la altceva decât la hrană, iar apoi la somn sau la împerechere. El este complet lipsit de alte preocupări, cu excepţia celor care privesc funcţiile sale naturale şi confortul material, cum ar fi procurarea hranei şi a unui loc călduţ şi moale în care să se odihnească.
Da, ar trebui să evitaţi asemenea oameni, căci în ei nu trăieşte decât sufletul animal, care nu aspiră să îşi transceandă statutul său preexistenţial, preferând să mănânce decât să facă vreo muncă sau vreun efort pentru trezirea ulterioară a spiritului nemuritor din interiorul său. Asemenea oameni nu au nimic sfânt în ei cu excepţia stomacului lor! (…) Dacă cineva este însetat de cunoaştere, spiritul lui este deja trezit, la fel cum copilul care suge la sânul mamei sale este deja trezit la viaţă! Ce îşi doreşte însă un asemenea copil? Pentru ce plânge el? Pentru hrană! El nu-şi doreşte altceva decât să mănânce!
Trezit din lungul său somn, spiritul face acelaşi lucru: el plânge de foame, strigându-şi setea de cunoaştere.”
(Jakob Loerber,
Casa Domnului, vol.2, cap.60)
Dar destinul omului, înscris în el prin însăşi existenţa scânteii divine ce o poartă în spiritul său, nu este acela de a fi sclav. Dar, pentru aceasta, trebuie să fie însetat de cunoaştere spirituală, trebuie să îşi folosească timpul liber cu înţelepciune şi trebuie să depună efortul de a se trezi.
„Răspundeţi-mi însă cu toată sinceritatea: se va simţi copilul hrănit dacă mama îi va da degetul să-l sugă sau un alt biberon, care nu-i oferă substanţele nutritive de care are nevoie? Oricât de mult i-ar da să sugă, dacă mama nu-i asigură şi adevărata hrană de care acesta are nevoie, mai devreme sau mai târziu copilul va pieri, căci viaţa lui nu poate fi prezervată fără substanţa necesară.
Înţelegeţi acest adevăr? (…)
În mod similar, spiritul este însetat de adevăr, singura sa hrană reală. Dacă nu faceţi altceva decât să vă potoliţi spiritul cu o cunoaştere goală, lipsită de orice substanţă spirituală, spuneţi-mi, cum ar
putea progresa spiritul vostru?”.
(Jakob Loerber, Casa Domnului, vol. 2, cap.60).
Proverb capitalist: Time is money (Timpul este bani)!
PILDĂ:
PILDĂ:
Înainte de a muri, Alexandru cel Mare și-a chemat generalii şi le-a spus ultimele sale trei dorințe:
1) Sicriul să fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2) Comorile dobândite (argint, aur, pietre preţioase), să fie risipite pe tot drumul până la mormânt.
3) Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toți.
Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele.
Alexandru a explicat:
1) Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul, pentru ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioși sunt în fața morții.
2) Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele, pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile pe care le câștigăm aici, pe Pământ, aici rămân.
3) Vreau ca mâinile mele să atârne în aer, goale, pentru a le permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, așa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preț – Timpul.
3) Mâinile sale să atârne în afara sicriului, să poată fi văzute de toți.
Unul dintre generalii săi, surprins de aceste dorinţe neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele.
Alexandru a explicat:
1) Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii să-mi ducă sicriul, pentru ca în felul acesta să arate tuturor cât de neputincioși sunt în fața morții.
2) Vreau ca pământul să fie acoperit de comorile mele, pentru ca toată lumea să poată vedea că toate comorile pe care le câștigăm aici, pe Pământ, aici rămân.
3) Vreau ca mâinile mele să atârne în aer, goale, pentru a le permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, așa cum am venit, atunci când se termină tezaurul cel mai de preț – Timpul.
Cel mai bun cadou pe care îl poți da cuiva este timpul tău!
Şi tu, prietene, dacă ai intuiție,vei înțelege de ce ai primit acest TEZAUR...
CE PUTEM FACE?
- Ţineţi timpul sub control. Întocmiţi zilnic liste cu ceea ce aveţi de făcut, grupate în ordinea importanţei.
Îndepliniţi-le în această ordine, dar nu vă stresaţi dacă nu terminaţi totul. - Încetaţi să mai faceţi totul singur. Începeţi să delegaţi unele sarcini la serviciu si acasă.
- Stabiliţi priorităţi şi focalizări ale atenţiei. Hotărâţi
ce este important pentru voi. Făceţi-vă timp, din când în când, să vă clarificaţi alegerile privitoare la ceea ce vreţi de la viaţă. Asumaţi-vă un rol activ în deciziile despre felul în care vă veţi petrece timpul. Nu lăsaţi lucrurile doar să se întâmple. - Spuneţi NU uneori. Când vi se cere ceva, solicitaţi un răgaz pentru a cumpăni lucrurile în loc să exprimaţi imediat acordul. De regulă nu folosiţi expresii negative, ostile, ci doar afirmaţii pozitive dar care să explice logica
refuzului. - Creaţi o rutină. Asiguraţi-vă că rezervaţi un anumit timp pentru relaxare în programul zilnic, îngrijiţi-vă de propria persoană şi petreceţi mai mult timp cu oamenii pe care îi iubiţi. Recreaţia şi distracţia sunt la fel de importante ca munca intensă, ca responsabilitatea şi ca succesul.
- Ţineţi-vă finanţele sub cotrol. Faceţi un plan de reducere a cheltuielilor şi de reducere a datoriilor.
Solicitaţi ajutorul unui consilier financiar, dacă nu puteţi să-l alcătuiţi singuri. Faceţi-l în aşa fel încât să fie realist şi urmăriţi îndeplinirea lui. - Iubiţi-vă duşmanii. Adesea cele mai grave manifestări de stres din viaţa noastră sunt provocate de oamenii care ne frustrează şi ne atacă. Învăţaţi să-i iubiţi pe acei oameni. Dacă lăsaţi comportamentul altei persoane să vă
înfurie, atunci practic vă cedaţi puterea acelei persoane. Îi permiteţi să vă facă inima să bată mai tare şi mai puternic, iar tensiunea vă va creşte şi ea. De ce ar trebui să permiteţi cuiva să vă facă asta? De acum, dacă cineva vă taie calea în trafic, dacă şeful vă înnebuneşte sau
dacă un prieten vă răneşte sentimentele, daţi-i sau trimiteţi-i o sărutare. - Depărtaţi-vă de stres. Un masaj sau o baie fierbinte este o cale importantă prin care putem înlătura stresul. Dar nu treceţi cu vederea beneficiile unei plimbări pe
jos, în ritm vioi, sau un alt tip de activitate fizică de care vă puteţi bucura. Exerciţiul fizic e un calmant natural, care arde excesul de adrenalină (un hormon al stresului care este un element secundar al răspunsului corpului faţă de stres).
În fiecare zi, lumea ne bombardează cu diferite forme de stres. Este absolut necesar să vă protejaţi singuri.
S î n z i a n a 💜
© Copyright 2015
Max's concept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu