Translate

18 octombrie 2013

DE CE AR TREBUI SĂ LUĂM SUPLIMENTE NUTRITIVE DIN CÂND ÎN CÂND


Longevitatea are semnificaţii diferite pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, este străduinţa de a preveni declinul legat de înaintarea în vârstă, însă pentru alţii, înseamnă menţinerea unei înfăţişări tinereşti. Pentru bolnavii grav, are cu totul altă semnificaţie: să mai trăiască o zi în care să se bucure de viaţă. Orice semnificaţie ar avea, realizarea acestui deziderat depinde de o varietate de factori. Pe unii factori, cum ar fi predispoziţia genetică pentru anumite boli, nu-i putem controla. Pe alţii, cum ar fi alegerea unui anumit stil de viaţă, îi putem influenţa. 

Luarea de suplimente nutritive asociate cu suplimente cu enzime vegetale ne ajută să promovăm longevitatea prin repararea răului produs de ani întregi de deprinderi nu tocmai sănătoase. În acest fel putem contrabalansa şi riscul genetic. În timp, dacă alcătuirea genetică ne determină numărul şi calitatea anilor pe care îi trăim, stilul de viaţă dictează cât de mare este, în final, influenţa genetică. Pentru ca suplimentele nutritive şi enzimele să îşi poată îndeplini misiunea, trebuie să căutăm bunăstarea şi echilibrul în fiecare aspect al vieţii. Nu putem continua să ne epuizăm creierul şi trupul bazându-ne pe faptul că suplimentele nutritive vor compensa acţiunile noastre. Începând însă să facem alegeri mai sănătoase, nutrienţii din suplimentele nutritive, împreună cu enzimele, ne vor răsplăti prin aceea că vor facilita funcţionarea optimă a organelor şi a sistemelor şi acestea, la rândul lor, ne vor reda vitalitatea de care ar fi normal să ne bucurăm.

Luarea de suplimente nutritive şi enzime nu este o medicaţie sau o metodă de reparare rapidă, ci un mijloc natural de restaurare treptată a vitalităţii noastre înnăscute şi de prevenire a bolilor care ne-ar scurta durata vieţii. Avem capacitatea să facem tot ce dorim, iar dacă dorim să trăim până la o vârstă înaintată, bucurându-ne de o stare bună a sănătăţii, de ce să nu facem ceva în acest sens?  Utilizarea suplimentelor nutritive şi a enzimelor este un pas foarte important în această strategie a noastră de atingere a unei vârste înaintate în condiţii optime de viaţă. Fie că ne place sau nu, toţi îmbătrânim, dar trebuie să înţelegem că vârsta cronologică - numărul de ani pe care i-am trăit pe acest Pămînt - este vag corelată cu vârsta biologică, determinată de indicatorii fiziologici. Uneori, înfăţişarea exterioară dezvăluie vârsta biologică, dar, după cum ştim cu toţii, înfăţişarea poate fi înşelătoare. Multora care au început să facă cure cu suplimente nutritive şi enzime li s-a spus, după o perioadă, că arată mai tineri, şi chiar aşa se şi simţeau. Nu este de mirare: aceste cure ne restabilesc şi menţin energia şi vitalitatea firească, iar asta se vede.

Nu trebuie să acceptăm niciodată că pur şi simplu îmbătrânim şi că trebuie să acceptăm să trăim cu anumite probleme de sănătatate datorate vârstei cronologice. Avem acum la îndemână o mulţime de opţiuni, începând cu enzimoterapia, deoarece declinul datorat vârstei se datorează şi reducerii producţiei de enzime din organism. Organismul începe să producă tot mai puţine enzime digestive în timp, iar cele existente nu-şi mai îndeplinesc rolul în totalitate. Cu fiecare an ce trece, organismul are nevoie de suplimentare enzimatică pentru a evita bolile asociate cu bătrâneţea. 

Deficitul enzimatic e doar unul dintre factorii care pot accelera îmbătrânirea. Alţii sunt: digestia proastă şi absorbţia necorespunzătoare a substanţelor nutritive, lipsa de activitate fizică, stresul excesiv, expunerea repetată la toxine, la radiaţii şi la soare. Aceşti factori cumulaţi îşi pun amprenta asupra diverselor organe şi sisteme, afectându-le funcţionarea şi pregătind terenul pentru îmbătrânirea prematură. 

Cel mai adesea, un organism care îmbătrâneşte prea devreme, dă semnale pentru a-şi alerta posesorul că se află în stare de criză. Cel mai obişnuit semnal este durerea, care poate apărea din motive diverse: inflamaţia, instabilitatea articulaţiilor, irigarea insuficientă cu sânge ori presiunea dintr-un organ sau ţesut înconjurător. Dacă persoana în cauză ar lua măsuri imediat, sau chiar mai înainte de a apărea vreun semnal de acest gen, de prevenire a îmbătrânirii premature, ar putea trăi mai mult timp sănătoasă decât şi-ar fi putut imagina vreodată. Organismul uman neafectat de bolile asociate bătrâneţii ar putea trăi 120 de ani, cel puţin. Din nefericire, medicina convenţională dă mai multă atenţie ameliorării simptomelor prin utilizarea medicamentelor şi a intervenţiilor chirurgicale, în loc să se concetreze asupra reversibilităţii procesului de îmbătrânire şi de degradare a organismului, o strategie potenţial mai eficientă pe termen lung. Astăzi există metode de dare înapoi a ceasului biologic fără a recurge la măsuri drastice sau dubioase. Suplimentele nutritive şi cele cu enzime este una dintre aceste metode. Folosind-o, vârsta cronologică nu va mai conta pentru că ne vom menţine energia, rezistenţa şi vitalitatea la cote maxime astfel încât vârsta biologică chiar va regresa în timp.

Enzimele sunt un fel de proteine produse de corp, dar care se găsesc şi în hrană. Ele acţionează ca nişte catalizatori care fie iniţiază, fie accelerează anumite reacţii chimice deja în curs. Multe enzime acţionează pentru mărunţirea materiei. Enzimele digestive descompun alimentele în componente din ce în ce mai mici. Dar mai presus de orice, corpul face apel la enzime pentru a lupta cu bolile, cu inflamaţia şi cu procesul de îmbătrânire. Enzimele sunt implicate şi în procesul de autovindecare, ajutând corpul să-şi repare ţesuturile după o rană sau o boală.  Deci enzimele luptă cu bătrâneţea pe fronturi multiple. O cauză majoră a îmbătrânirii premature este prezenţa sensibilităţilor alimentare provocate de declinul funcţiei digestive chiar de la vârste tinere, în unele cazuri, acestea afectând descompunerea corespunzătoare a alimentelor şi absorbţia substanţelor nutritive în corp. 

Hrana este esenţială pentru supravieţuire, dar contează mai puţin ce am mâncat cât ce am digerat şi ce am absorbit în corp. Dacă nu putem digera ceea ce mâncăm, nu obţinem substanţele nutritive de care avem nevoie, acest lucru slăbindu-ne cu timpul organismul şi mecanismul de apărare împotriva agenţilor patogeni şi a substanţelor poluante care ne pot invada organismul şi accelera îmbătrânirea. Pentru a agrava şi mai mult situaţia, digestia proastă permite particulelor alimentare să ajungă în sânge, unde declanşează o reacţie imunitară. În timp, sistemul imunitar se întoarce împotriva organismului, provocând inflamare cronică şi alte schimbări nocive care diminuează serios sănătatea şi longevitatea. 

Favorizând buna digestie, enzimoterapia ajută la restabilirea şi menţinerea sănătăţii funcţiei imunitare, protejându-ne de inflamarea cronică şi de bolile care, pe lângă faptul că accelerează îmbătrânirea, ne împiedică să ajungem la o vârstă înaintată.

O altă cale este limitarea numărului de calorii pe zi. În ziua de astăzi, se mănâncă cantităţi de alimente mult peste nevoile normale ale organismului, aceste nevoi chiar scăzând odată cu vârsta. Cu cât mănânci mai puţin, dar de calitate, cu atât vei trăi mai mult. Mai ales grăsimile saturate trebuie limitate cât mai mult posibil. Cele mai obişnuite surse de grăsimi saturate sunt: produsele animale, precum carnea roşie, produsele lactate şi anumite uleiuri tropicale, cum ar fi uleiul de palmier şi de cocotier. Limitarea consumului de grăsimi saturate şi de proteine animale, asociată cu luarea de enzime pentru o digestie corectă, ajută la protejarea împotriva inflamaţiilor care conduc la producerea de radicali liberi şi la stres oxidativ. 

Atenţie: reducerea numărului de calorii nu trebuie în niciun caz să ducă la limitarea sau reducerea vitaminelor şi mineralelor. Chiar şi limitarea caloriilor ingerate cu 20% - 30%, în special cele provenite din grăsimi animale şi carne, cel puţin din două în două zile, prelungeşte viaţa şi reduce riscurile de apariţie a tumorilor. De asemenea, trebuie excluse din alimentaţie, pe cât posibil,  zahărul şi produsele de patiserie şi cofetărie. Eliminarea acestora din alimentaţie şi includerea alimentelor bogate în substanţe nutritive, duce la prelungirea vieţii chiar până la 120 de ani. 

Stomacul nu este prea mare. Când este gol, încap în el cam 2 căni, adică 1/2 litru de alimente solide sau lichide. Dacă mâncăm mai mult, el se dilată, dar în acest caz digestia va fi greoaie, lentă şi chiar incompletă. Faceţi întotdeauna în aşa fel încât să-i daţi doar 2 căni. 

De câtă mâncare aveţi nevoie la un moment dat? Răspunsul stă în mărimea pumnului dumneavoastră. Consumând mai puţin de-atât, înseamnă că nu mâncaţi destul, dar consumând mai  mult, înseamnă că exageraţi.

Stresul, fizic şi emoţional, este un alt factor care accelerează îmbătrânirea. Organismul uman este bine dotat pentru a se feri de stres, dar are limitele lui de suportabilitate. Stresul persistent poate avea drept consecinţă apariţia unei multitudini de probleme de sănătate, inclusiv diabet, hipertensiune arterială şi ulcer. Efectele sunt mai pronunţate în cazul vârstnicilor, care au o toleranţă mai scăzută la stres şi o capacitate mai mică de recuperare în urma lui. La persoanele în vârstă, stresul poate provoca slăbirea funcţiei imunitare, senilitatea şi epuizarea. Digestia, aflată şi ea în declin la bătrâneţe, suferă considerabil, conducând la simptome ca arsurile gastrice şi indigestia. Întâmplător, hormonii care declanşează reacţia de stres, numită şi reacţia de "luptă sau fugi", sunt cei răspunzători şi pentru procesul de îmbătrânire. Aceştia sunt: adrenalina şi cortizonul. Pentru a încetini sau a face reversibilă îmbătrânirea, trebuie să inhibăm cumva secretarea acestor hormoni care, cu timpul, ajung să nu mai funcţioneze corect, lăsând organismul tot mai vulnerabil la efectele stresului.

Vestea bună este că putem repara şi proteja glandele suprarenale împotriva uzării. Cel mai important lucru este să învăţăm să ne păstrăm calmul, să ne reeducăm cu privire la reacţia pe care o avem la evenimentele vieţii astfel încât să evităm declanşarea repetată a reacţiei de stres şi să ne întărim organismele pentru a rezista presiunilor fizice şi psihologice impuse de stres. Aici intervine şi rolul substanţelor nutritive din corp. Organismul are o capacitate remarcabilă de reparare şi revigorare a propriilor ţesuturi şi organe. Când este bine hrănit şi echilibrat, îşi păstrează rezistenţa şi suportă situaţiile de stres, orice i-ar rezerva viaţa. Acesta este un lucru foarte important, deoarece stresul nu poate fi evitat. Chiar dacă am locui într-o peşteră, departe de civilizaţie, stresul tot ar fi declanşat, chiar dacă de teamă, de plictiseală sau lipsuri. Modul personal unic în care percepe şi filtrează fiecare dintre noi evenimentele vieţii ne determină reacţia faţă de ele. Fie că întârzie autobuzul sau avionul, că suntem blocaţi în trafic, confruntaţi cu termenul limită la lucrări, avem de făcut curăţenie după ce am răsturnat oala cu ciorbă, etc., putem să ne lăsăm influenţaţi de factorul de stres mai mult sau mai puţin. Odată declanşată reacţia de stres, corpul nostru mai îmbătrâneşte cu încă puţin. Pentru a rezista la stres, trebuie să ne clădim înţelepciunea şi puterea de a ne detaşa de factorii cotidieni de stres, luând la cunoştinţă despre ei din perspectiva unui observator obiectiv. Această atitudine, de spectator oarecum, foloseşte sănătăţii şi longevităţii şi ne dă un oarecare sentiment de eliberare.

Toxicitatea este un alt factor negativ. Deoarece acumularea de toxine în organism e inerentă, trebuie sa facem periodic cure de detoxifiere şi de eliminare a metalelor grele şi a radiaţiilor. Curele de post sunt binefăcătoare dacă nu înlocuim alimentele de origine animală cu produse zaharoase, zahăr şi carbohidraţi în exces.

Pentru eliminarea metalelor grele şi a toxinelor, eu am folosit cu succes produsul Zeolit si, fie ca l-am luat de la o firma, fie de la alta, mi-a ajutat în toate cazurile. Ideea e ca pe parcusul curei să beţi apă suficientă, pentru că altfel Zeolitul nu poate să-şi facă treaba. Dupa terminarea curei şi chiar pe parcurs, trebuie să luaţi neapărat un complex de suplimente nutritive cu minerale şi vitamine, pentru reumplere.

Puteţi să vă testaţi singuri gradul de toxicitate, precum şi numărul de radicali liberi pe care îi aveţi în corp, prin examinarea pielii. Cu cât este mai puţin elastică, cu atât numărul de radicali liberi din corp este mai mare. Vă puteţi testa elasticitatea pielii prin ridicarea pielii de pe dosul unei mâini cu două degete ale ceileilalte mâini şi dându-i apoi drumul. Dacă se aplatizează imediat, atunci este încă suficient de elastică. De asemenea, şi culoarea pielii este un indiciu.
Insuficienţa activităţii enzimatice poate avea de asemenea drept consecinţă o piele mai rigidă. Dacă pielea e rigidă, atunci sunt la fel şi muşchii, nervii şi vasele sangvine. Enzimele sistemice sau proteolitice desfac legăturile chimice periculoase din organism şi, mai mult decât atât, pot preveni formarea altora. Luate de-a lungul unei perioade mari de timp, aceste enzime ajută la menţinerea elasticităţii şi a funcţiunii ţesutului conjunctiv din tot organismul, încetinind procesul de îmbătrânire la exterior şi la interior.

Enzimele antioxidante sunt importante în neutralizarea şi detoxifierea radicalilor liberi. Organismul îşi fabrică propriul stoc de enzime, dar din cauza stresului sau toxinelor acumulate în corp în cantitate prea mare, putem avea nevoie de suplimentarea lor din afară.

Nu uitaţi să luaţi suplimente nutritive în combinaţie cu enzime, altfel riscaţi ca organismul să nu le absoarbă bine, rezultatul fiind creşterea numărului de radicali liberi şi a gradului de toxicitate. Radicalii liberi sunt inamicii organismului şi poartă, cu siguranţă, o mare parte a vinei pentru starea proastă a sănătăţii şi a gradului de îmbătrânire prematură. Costul acestor suplimente nutritive nu va depăşi costul unor tratamente, intervenţii chirurgicale sau spitalizări în cazul îmbolnărvirilor datorate carenţelor de substanţe nutritive şi enzime, accentuate odată cu înaintarea în vârstă şi devastatoare pentru sistemul imunitar.

Chiar dacă luăm suplimente nutritive şi enzimatice, activitatea fizică nu trebuie nici ea neglijată. O activitate fizică regulată, ajută mult în lupta împotriva îmbătrânirii. Studiile arată că exerciţiile fizice îmbunătăţesc circulaţia, având astfel efecte benefice pentru alimentarea celulelor cu substanţe nutritive şi cu oxigen, accelerând în acelaşi timp eliminarea toxinelor şi a produselor reziduale din corp. Totodată, fortifică sistemul cardiovascular, menţinând sănătatea inimii la cote optime. Pentru rezultate optime, se recomandă activitate aerobică de 30 - 45 de minute pe zi, cel puţin de 3 ori pe săptămână: plimbări în pas vioi, jogging, ciclism sau înot. Mersul pe jos este o activitate aerobică excelentă deoarece vă ţine în formă, fără a presupune riscuri. Foarte important este şi antrenamentul cu greutăţi, care ajută la contracararea procesului de atrofiere a muşchilor şi de încetinire a metabolismului, survenite odată cu vârsta. Experţii recomandă în general, 2-3 şedinţe de antrenament cu greutăţile pe săptămână, alternativ cu activitatea aerobică. E bine să lucraţi cu un antrenor personal, mai ales dacă nu aveţi experienţă în acest domeniu.

Una dintre cele mai interesante descoperiri ale cercetării geriatrice este identificarea unei puternice enzime antiîmbătrânire, prezentă în celulele vii. Această enzimă, numită surtuină, reglează procesul de îmbătrânire în aproape toate organismele vii, inclusiv în bacterii, plante şi oameni. Experţii speră ca, în baza acestei descoperiri, să poată produce în viitorul apropiat medicamente care să prevină bolile bătrâneţii şi să mărească durata de viaţă a omului. Un compus care pare a stimula acţiunea surtuinelor este resveratrolul. Cercetătorii consideră că acesta este răspunzător de capacitatea vinului roşu de a reduce riscul bolii cardiace. Resveratrolul s-a dovedit eficient şi în inhibarea creşterii tuturor tipurilor de tumori din corp.



Dacă vă atrage această idee, a unei vieţi lungi şi a unei sănătăţi înfloritoare, vă sugerăm unul sau mai multe complexe enzimatice care să sprijine structurile şi procesele cele mai vulnerabile la bătrâneţe.

Puteţi alege un produs care conţine numai ingredientele principale, sau suplimente individuale pentru fiecare dintre ingrediente.
  • O capsulă de supliment antioxidant o dată pe zi, fie cu o oră înainte, fie la două ore după o masă.  Antioxidanţii ajută la neutralizarea radicalilor liberi, precum şi la repararea distrugerilor provocate de aceştia. Amestecul antioxidant care conţine: extract de sâmburi de struguri, extract de rădăcină de curcuma, extract de frunze de ceai verde, extract de afine, extract de frunze de ginkgo biloba, extract de păducel, extract de seminţe de scaiete, extract de păducel, luteină, licopen, acid alfa-lipoic, coenzima Q10 (100 până la 300 mg), este un complex benefic la vârstele înaintate. Antioxidanţii sunt importanţi pentru repararea şi prevenirea vătămării produse celulelor de către radicalii liberi, cei care se produc din plin odată cu vârsta înaintată şi creşterea nivelului de uzură a organismului.

  • Enzime digestive: 30000 până la 100000 HUT protează, 200 până la 1500 LU de lipază, celulază şi bromelaină şi 1500 până la 2000 FTU de natokinază (natokinaza nu se ia în asociere cu anticoagulante cum ar fi warfarina, coumadinul, si altele, aşa încât trebuie să consultaţi doctorul dacă urmaţi un astfel de tatament).

  • Extract din frunze şi flori de păducel - 200 până la 500 mg. Îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi are proprietăţi diuretice, benefice în reglarea tensiunii arteriale.

  • Concentrat de usturoi - 60 până la 300 mg. Reduce riscul bolii cardiace prin inhibarea îngroşării arterelor şi reducerea aderenţei plachetelor sangvine, micşorând astfel şansele ca acestea să se ataşeze una de alta şi de pereţii vaselor sangvine.

  • Vitamina E ca succinat sau d-alfa tocoferol - 50 până la 100 UI. Contribuie la prevenirea atacului de cord şi a atacului cerebral, prin diminuarea efectelor dăunătoare ale colesterolului LDL şi prevenirea formării cheagurilor de sânge. De asemenea, poate inhiba procesul inflamator, care pare să contribuie la dezvoltarea bolii cardiace.

  • Coenzima Q10  - 25 până la 50 mg. Serveşte, în primul rând, drept catalizator în descompunerea hranei în scopul transformării ei în energie. CoQ10 abundă mai ales în celulele inimii, ajutând-o să bată în ritmul ei normal de peste 100.000 de ori pe zi. Ca antioxidant, ajută la neutralizarea radicalilor liberi.

  • Extract de sâmburi de struguri - 20 până la 40 mg. Protejează împotriva tulburărilor vasculare.

  • Acidul alfa-linoleic - 30 până la 50 mg. Este o sursă importantă de acizi graşi omega-3, benefici pentru organism.

  • Vitamina B6 - 6 până la 12 mg. Vitamina B12 - 175 până la 250 micrograme. Acid folic - 25 până la 50 micrograme. Acest trio de vitamine B reduce riscul bolii cardiace.

  • Potasiu - 50 până la 100 mg. Contribuie la reducerea tensiunii arteriale.

  • Acetil-L-carnitină - 50 până la 100 mg. Fortifică inima şi e benefică în cazurile de insuficienţă cardiacă. Favorizează recuperarea după atacul de cord.

  • Extract de frunze de gingko-biloba - 200 până la 360 mg. Conţine o serie de compuşi activi, bioflavonoizi şi terpenoizi, care ajută memoria şi concentrarea.

  • Extract din frunze de damiana - 160 până la 320 mg. Dincolo de reputaţia solidă de afrodiziac, damiana este excelentă pentru fortificarea sistemului nervos şi endocrin.

  • Citrat de zinc - 28 până la 54 mg. Îmbunătăţeşte fertilitatea masculină. Ajută la sănătatea prostatei. Întăreşte sistemul imunitar.

  • Extract de muira puama - 375 până la 750 mg. Coaja şi rădăcina arborelui muira puama, originar din Brazilia, sunt un remediu popular pentru disfuncţii sexuale.

  • Extract din coajă de Pygeum africanum - 45 până la 100 mg. E un bun tratament naturist pentru lărgirea prostatei.

  • Extract din coajă de yohimbe - 140 până la 280 mg. Benefic în tratarea disfuncţiei erectile. Este nerecomandat în caz de hipertensiune arterială.

  • Amestec de bioflavonoizi citrici, care conţin hesperidină, rutină, quercetină - 100 până la 300 mg. Flavonoizii citrici sunt antioxidanţi puternici care reduc riscul dezvoltării bolilor cardiace şi protejează împotriva problemelor de vedere legate de vârstă, de felul cataractei şi al degenerării maculare. De asemenea, aceştia pot minimiza simptomele febrei fânului şi ale astmului şi combat infecţiile virale.

  • Amestec de acizi graşi esenţiali, care conţin seminţe de şofran, in şi coacăze negre - 100 până la 300 mg. Acizii graşi esenţiali reduc nivelul colesterolului şi al trigliceridelor. Sunt importanţi pentru producerea de celule noi, repararea celulelor existente şi transmiterea impulsurilor nervoase. 
Toate suplimentele nutritive trebuie asociate cu enzime vegetale, pentru o bună absorbţie şi un efect maxim. Precizez că este foarte important să luăm enzime vegetale şi nu chimice, pentru că acestea din urmă nu au acelaşi efect. Enzimele vegetale pot fi luate în cure de câte 4 luni, urmate de 1-2 luni de pauză.

Beţi alcool cu moderaţie! Alcoolul are multe calorii şi dacă este consumat în exces, poate afecta aproape orice organ al corpului. Asta înseamnă un pahar de alcool pe zi pentru femei şi două pahare pentru bărbaţi şi niciodată mai mult de-atât. În concluzie, nu suntem deloc obligaţi să îmbătrânim. Putem înainta în vârstă în sensul cronologic, dar putem încetini procesul biologic, aşa încât să ne menţinem tinereţea. 

Fără bolile şi debilitatea pe care le asociem, în general, cu bătrâneţea, putem trăi în prezent, bucurându-ne de fiecare moment. Descoperim cine suntem cu adevărat şi motivele pentru care ne aflăm pe acest Pământ. 

Dacă îi dăm corpului nostru tot ceea ce are nevoie, el va funcţiona aşa cum trebuie, se va vindeca singur şi chiar se va regenera. Corpul este conceput perfect pentru a funcţiona perfect. El este înzestrat cu o înţelepciune infinită şi cu resurse imense care pot, în condiţii adecvate, să învingă orice boală, să prelungească viaţa şi să realizeze adevărate miracole. Puterea care l-a creat este şi puterea care îl poate vindeca oricând
Bazându-ne pe dovezile copleşitoare în favoarea lor, suplimentarea cu multivitamine şi multiminerale - în special cele care conţin nutrienţi antioxidanţi - poate fi unul din cele mai bune obiceiuri pentru autovindecare pe care le putem adopta. Aceste suplimente asigură antioxidanţii necesari atunci când regimul alimentar nu reuşeşte. Doar că e foarte important să luaţi suplimente nutritive de calitate, de la firme profesioniste recunoscute. Acestea sunt vândute doar de profesionişti.

Trebuie să începeţi să credeţi în capacitatea voastră înnăscută de vindecare, să daţi corpului substanţele nutritive potrivite, să-i asiguraţi corpului instrumentele autovindecării, să înlăturaţi toate obstacolele şi interferenţele care ar putea încetini procesul şi corpul se va vindeca singur. 

Cel mai mare miracol de pe pământ este corpul omenesc. Este mai  puternic şi mai înţelept decât vă daţi seama. Îmbunătăţirea capacităţii sale de vindecare este la îndemâna
tuturor. A venit vremea să vă eliberaţi puterile de autovindecare.
 

Deveniţi fără vârstă!

Legat de acest subiect citiţi şi:  


SFATURILE DR. OVIDIU BOJOR - foarte interesante !



î z i a n a 💜

Sursa: Dr. Ellen W. Cutler, Dr. Jeremy E. Kaslow. Micromiracole

© Copyright 2015 

Max's concept

15 octombrie 2013

CUM COMBATEM DEPRESIA ȘI TENDINȚELE SUICIDALE



Depresia - stare patologică caracterizată printr-o stare de spirit tristă și îndurerată, asociată cu o reducere a activității psihomotorii.

Cauze:
  • Numeroase depresii apar ca urmare a unui eveniment neplăcut sau a unor experiențe care cer persoanei în cauză să se adapteze la o situație nouă. Astfel de depresii sunt caracterizate ca fiind reacționale.
  • O depresie mai poate fi declanșată de o boală psihică, de o schimbare hormonală (ca urmare a unei nașteri) sau de o dereglare endocrină (hipotiroidie).
Simptome și semne:

Trăsăturile specifice tulburărilor depresive sunt atât psihice, cât și fizice. Ele ating maximul de intensitate la fârșitul nopții și la începutul zilei. Pe plan psihic, subiectul are o stare de spirit tristă, însoțită de o pierdere a motivațiilor, autodepreciere, dificultate de a se concentra, teamă de viitor, anxietate. Suferința morală poate să-l aducă în situația de a se gândi la sinucidere, cu atât mai mult cu cât senzația că timpul de scurge încet îl domină pe subiect. Depresivii au în comun un sentiment de vinovăție și de neputință. Ei suferă, de asemenea, de tulburări ale poftei de mâncare, de tulburări digestive, de cefalee, de palpitații, de oboseală, de insomnie și de o alterare a libidoului.

Cercetătorii americani au ajuns la concluzia că depresia la vârsta înaintată are legătură în mare parte cu nutriţia defectuoasă, datorată în primul rând scăderii producţiei de enzime din cauza procesului de îmbătrânire, acest lucru ducând la asimilarea defectuoasă a substanţelor nutritive din hrană. Medicul homeopat David Bayle, din North Vancouver, Canada, în urma evaluării deficitelor de substanţe nutritive ale pacienţilor vârstnici a constatat că, în grupul celor cărora le lipseau substanţe nutritive de bază, depresia şi letargia erau destul de obişnuite. În baza acestor observaţii, Bayle susţine că vârstnicii sunt deosebit de susceptibili la nutriţie inadecvată, deoarece consumă multe alimente ambalate şi procesate, care conţin puţine substanţe nutritive şi enzime. Cei care trăiesc în cadru instituţionalizat nu au controlul propriei lor alimentaţii, iar cei care trăiesc pe cont propriu nu acordă prea mare atenţie gătitului, nu se duc la cumpărături prea des şi nu se descurcă prea bine cu anumite aparate şi instrumente de bucătărie. De aceea, ei preferă produsele semipreparate sau de-a gata, care au valoare nutritivă redusă. Procesul digestiv suboptim al vârstnicilor complică şi mai mult lucrurile. În plus, alimentele de pe piaţă nu mai sunt la fel de hrănitoare ca acum 60 de ani. Astăzi, fructele şi legumele cresc într-un sol de calitate proastă şi sunt recoltate înainte de a se coace, ceea ce le răpeşte din enzime. 

Fireşte, nu trebuie să ignorăm importanţa factorilor care ţin de stilul de viaţă şi de nivelul de trai al fiecărei persoane de vârsta a treia. Toată lumea, şi în special persoanele de vârsta a treia, ar trebui să adopte un regim alimentar integral şi echilibrat pentru a-şi asigura nutriţia optimă. De vreme ce acest lucru pare dificil (dintr-o varietate de motive), luarea unor suplimente cu multivitamine şi minerale, în combinaţie cu un amestec de enzime digestive cu spectru total, poate fi utilă în prevenirea deficitelor nutritive. Aceasta este reţeta standard pentru toţi vârstnicii a dr. Ellen W. Cutler

Ea îşi sfătuieşte pacienţii cu simptome de depresie să îşi analizeze cu atenţie toate aspectele vieţii, pentru a identifica oamenii sau situaţiile care le răpesc din energia mentală şi emoţională şi să facă schimbările menite să minimizeze impactul acestor scurgeri de energie. Este la fel de important ca aceştia să ia măsuri pentru reducerea stresului, care poate declanşa episoade depresive. 


Stresul rezultă, în general, nu din cauza a ceea ce este în realitate, ci din percepţia asupra realităţii. Din păcate, percepţiile noastre sunt adeseori inexacte, ceea ce ne face vieţile mai stresante decât ar fi cazul. De asemenea, el se poate datora fricii de viitor, pentru că noi toţi avem tendinţa de a trăi mai mult în viitor decât în prezent. Dacă ne-am opri din goana spre viitor, am trage aer în piept, am conştientiza momentul prezent şi poate că am reuşi să ne bucurăm cu adevărat de viaţă, nefăcându-ne atâtea griji, de cele mai multe ori inutile. Şi atunci, treptat şi firesc, depresia ar dispărea. Făcându-ne prea multe griji pentru viitor, ne multiplicăm stresul.

Tot mai multe rezultate ale cercetătorilor aruncă o lumină nouă asupra nenumăratelor feluri în care stresul ne afectează sănătatea, mai ales stresul cronic, persistent. Pe scurt, stresul ne diminuează capacitatea de a face faţă provocărilor emoţionale şi fizice. În timp până şi factorii de stres, aparent minori, au un impact considerabil asupra noastră, fiindcă ne lipseşte rezistenţa emoţională şi fizică necesară pentru a ne descurca în acea situaţie.


Fireşte, capacitatea noastră de rezervă depinde şi de nutriţia adecvată. În cel mai rău caz posibil, suntem stresaţi şi avem în acelaşi timp carenţe de substanţe nutritive - o reţetă aproape sigură de boală. 

În această situaţie, suplimentele nutritive şi cele cu enzime devin deosebit de importante.

Dr. Ellen W. Cutler a tratat sute de pacienţi care se confruntau cu stresul şi cu probleme de sănătate induse de acesta - oboseală, dureri cronice, colită, ulcer, sinuzită, eczeme, acnee, etc., prin enzimoterapie. Nu numai că enzimoterapia contribuie la vindecarea multor astfel de stări, dar dă oamenilor şi posibilitatea de a-şi menţine echilibrul interior şi vitalitatea, chiar şi atunci când se confruntă cu stresul. După ce o să începeţi enzimoterapia, o să constataţi singuri că v-a crescut capacitatea de a rezista la efectele emoţionale şi fizice ale stresului şi nu vă veţi mai îmbolnăvi.



RECOMANDĂRILE DR. ELLEN

Pentru a vă îmbunătăţi rezistenţa emoţională şi fizică şi a vă feri de boală, în perioadele de stres, luaţi un complex de enzime cu spectru total împreună cu următoarele suplimente nutritive:
  • Câte o capsulă de supliment antioxidant pe zi, fie cu o oră înainte, fie cu două ore după ce mâncaţi. Ideal ar fi să alegeţi un supliment alimentar bogat în vitamina C (ca ingredient principal). Poate conţine de asemenea cireşe acerola sau quercetină, extracte incluse de obicei în complexele enzimatice antioxidante cu vitamina C.

  • Câte două capsule de complex enzimatic suprarenal de trei ori pe zi, fie cu o oră înainte, fie la două ore după ce aţi mâncat. Acest complex vă protejează împotriva epuizării suprarenale, un efect des întâlnit al stresului cronic. Dacă nu găsiţi un asemenea complex pe piaţă, luaţi separat suplimente care să conţină următoarele substanţe nutritive:
  1. Enzime digestive - căutaţi un produs care să conţină 60000 până la 90000 HUT de protează.

  2. Extract din rădăcină de panax ginseng (ginseng coreean) de 320, până la 500 mg. Ginsengul este, de mii de ani, un element de bază al medicinei chineze. Poate fi de folos în situaţiile de stres intens sau prelungit, în cazuri de oboseală gravă ori în perioada de recuperare după o boală cronică de durată.

  3. Extract din rădăcină de bupleurum (urechea iepurelui) - 200 până la 600 mg. Această plantă îmbunătăţeşte funcţia suprarenală şi are un efect uşor sedativ.

  4. Vitamina C din extract de cireşe acerola (20 până la 100 mg). Vitamina C este esenţială în protecţia împotriva stresului şi sprijină funcţia imunitară.

  5. Acid pantotenic (100 până la 200 mg). Este de fapt vitamina B5, utilă în înlăturarea oboselii.

  6. Tărâţe de orez (130 până la 200 mg). Tărâţele de orez sunt o sursă naturală de vitamine B, esenţiale pentru crearea şi menţinerea rezervelor de energie ale organismului. Toate persoanele stresate, fumătoare sau aflate la vârstă înaintată, ar trebui să ia un complex de vitamine B, în special B12.

  7. Extract de rădăcină de ginseng siberian - 80 până la 120 mg. Această plantă este de mult timp utilizată pentru combaterea oboselii şi refacerea energiei. Ea contribuie, de asemenea, la vindecarea bolilor induse de stres.

  8. Riboflavină - 25 până la 50 mg. Cunoscută şi ca vitamina B2, riboflavina sprijină producerea hormonilor tiroidieni, care accelerează metabolismul şi contribuie la asigurarea unei rezerve stabile de energie.

  9. Niacină - 25 până la 50 mg. Niacina (vitamina B3) ajută la eliberarea energiei din carbohidraţi.

  10. Biotină - 100 până la 200 mg. Această vitamină B permite organismului să utilizeze glucoza, o sursă importantă de energie.

  11. Magneziu - 100 până la 200 mg. Potrivit unor studii, persoanele predispuse la oboseală au, în general, niveluri scăzute ale magneziului. 

  12. Extract de rădăcină de codonopis - 300 până la 600 mg. Recomandat uneori ca alternativă pentru ginseng, codonopis este un remediu eficient împotriva stresului şi oboselii.
Vă reamintesc că, dacă nu găsiţi toate aceste substanţe nutritive într-un singur produs, le puteţi lua ca suplimente separate. Important e ca, orice complex care conţine ingredientele principale enumerate, să fie combinat cu un amestec de enzime digestive cu spectru total.


Super enzime de la Secom.ro

Există şi alte variante, desigur. Alegeţi pe cele care vă convin şi care vedeţi că vă fac bine.

Nu uitaţi să beţi suficientă apă pe zi (30 ml / kg-corp) şi să respiraţi adânc de cel puţin 10 ori pe zi, mai ales în timp ce vă faceţi plimbarea zilnică pe jos (care ar trebui să fie de cel puţin 30 de minute).

Aceasta e ceea ce putem face pentru noi, ca să avem o viaţă frumoasă, calmă şi sănătoasă. Iar fericirea e aproape.



BUNA DISPOZIŢIE ÎNCEPE DE LA BUNA NUTRIŢIE

Sănătatea emoţională vă colorează percepţia fiecărui aspect al vieţii. Ea influenţează, de asemenea, modul în care sunteţi perceput de ceilalţi. Chiar şi atunci când echilibrul emoţional vă este ameninţat de factori exteriori, puteţi lua măsuri pentru a rămâne calm şi limpede la minte. În capul listei se găsesc, desigur, consumul de alimente nutritive şi luarea de suplimente cu enzime. Prin aceste strategii vă asiguraţi că  întreg organismul, şi în special creierul, primeşte substanţele nutritive de care are nevoie pentru a continua să funcţioneze în mod optim, indiferent de provocările vieţii. 

S-a demonstrat că până şi sindromul ADHD - tulburare de kinetică cu deficit de atenţie, se datorează lipsei de acizi graşi esenţiali din organism, lipsă care se poate datora unei digestii incomplete a grăsimilor, şi asta poate fi şi din cauza lipsei enzimelor digestive potrivite. Aceste grăsimi benefice sunt importante pentru structura şi integritatea nervilor, dar trebuie să provină din alimente, fiindcă organismul nu le poate produce. Dr. Ellen a obţinut rezultate excelente în tratarea ADHD şi a tulburărilor comportamentale similare prin enzimoterapie

Pe lângă recomandările de mai sus, Dr. Ellen mai recomandă în aceste cazuri şi un complex de acizi graşi esenţiali, care furnizează între 90 şi 180 mg de acid eicosapentaenoic (EPA) şi 60 până la 120 mg de acid docosahexaenoic (DHA). Dozajul obişnuit este de 2 capsule pe zi, luate la masă sau între mese, după cum preferaţi. Vă mai puteţi spori nivelul acizilor graşi esenţiali mâncând mai mult peşte, verdeţuri, seminţe de in şi ulei de seminţe de in, seminţe de dovleac şi floarea-soarelui, nuci, caju, migdale, nuci americane şi ulei de primulă de seară - toate fiind surse minunate de grăsimi benefice. Nu uitaţi să luaţi şi un produs digestiv de bună calitate pentru proteine şi grăsimi, precum şi suplimentele necesare, pentru a asigura buna digestie şi absorbţie a grăsimilor.
Nu este mai puțin important să luați masa într-un cadru plăcut, armonios, curat, ordonat și frumos decorat.

ALTE RECOMANDĂRI:  
  • Extract din frunze de ginkgo biloba (200 până la 360 mg). Gingko are o serie de compuşi activi, inclusiv bioflavonoizi şi terpenoizi, care ajută memoria şi concentrarea.

  • Extract de gotu kola (Centella asiatica - 50 până la 300 mg). Gotu kola ajută la prevenirea oboselii mentale, îmbunătăţind memoria şi concentrarea. De asemenea, această plantă pare a stimula sistemul nervos central şi circulaţia, ambele benefice pentru funcţia mentală.

  • Extract de bacopa monnieri (80 până la 100 mg). Această plantă îmbunătăţeşte acuitatea mentală.

  • Extract de sunătoare (450 până la 900 mg). Studiile arată că această plantă este utilă în tratarea depresiilor.

  • Extract din fructe schizandra (100 până la 150 mg). La fel ca bacopa monnieri, schizandra îmbunătăţeşte acuitatea mentală.

  • Fosfatidilserină (300 până la 500 mg). E un aminoacid care poate îmbunătăţi funcţia mentală şi combate depresia.

  • Acetil L-carnitină (1500 până la 2000 mg). Acest aminoacid are efectul de sporire a energiei celulare şi a activităţii substanţelor chimice care stimulează memoria.

  • Vitamina B12 (3 până la 6 micrograme). Este benefică pentru memorie şi bună dispoziţie.

  • Acid gama-aminobutiric (GABA) (500 până la 1000 mg). Acest aminoacid previne epuizarea neuronilor. GABA stimulează şi activitatea undelor alfa din creier, reducând anxietatea şi sporind, în acelaşi timp, atenţia.

  • Inositol (30 până la 50 mg). Acest compus joacă un rol important în prevenirea anxietăţii şi reducerea stresului.

  • Extract de valeriană (75 până la 150 mg). Cu efectele sale calmante, valeriana poate ameliora stresul şi anxietatea.

  • Extract din paie de ovăz (60 până la 120 mg). Această plantă îmbunătăţeşte circulaţia sângelui către creier şi către sistemul nervos. 
În completarea regimului de îngrijire personală, puteţi folosi şi următoarele tehnici de relaxare, care vă pot echilibra dispoziţia şi îmbunătăţi funcţia mentală:
  • masajul şi automasajul,

  • practicarea meditaţiei,

  • yoga,

  • exerciţiile fizice,

  • plimbări în natură,

  • presopunctura,

  • reflexoterapia,

  • aromaterapia,

  • muzica de relaxare.
    De asemenea, putem lua şi suplimente nutritive care să ne inducă starea de fericire şi să ne diminueze anxietatea, cum ar fi cele care conțin serotonină și triptophan.




 

ALTE METODE AJUTĂTOARE


💜În caz de proastă dispoziție, desenați 100 de linii verticale paralele și indispoziția va dispărea. Și vă căliți și voința. Liniile paralele sunt un semn de rațiune. Păstrând distanța egală între ele, vă adaptați în același timp la viața rațională conformă cu legile naturii inteligente.

💛Oamenii nervoși ar trebui să facă mai multe excursii la munte, căci acesta acționează ca un transformator de energii și, ca atare, poate să remedieze supraîncărcarea sistemului lor nervos. La fel de bună este și practicarea unor exerciții fizice, obiceiul de a asculta muzică sau de a cânta la un instrument, de a dansa chiar și în intimitatea locuinței, de a nu bea apă rece și de a mânca puțin.

💚Pentru temperarea sistemului nervos se recomandă și ieșirea în nopți foarte întunecoase și furtunoase, ca să se stea în aer liber în jur de o oră, cu condiția să nu existe teamă de noapte. Ieșiți între ora douăsprezece noaptea și unu dimineața. Acest lucru va ajuta și la întărirea vederii, dacă noaptea e luminată de stele și priviți cerul timp de o oră. În acest fel, ochii fac un efort și sângele îi irigă într-o cantitate mai mare. La fel de bine putem ieși pe balcon sau terasă, cu condiția să avem liber la privit cerul și să avem acces la aer curat.

💙În caz de enervare respirați adânc și, după expirație, numărați de la 1 la 100. Dacă iritarea persistă, repetați exercițiul și numărați până la 200 și chiar până la 300. Este o metodă sigură pentru regularizarea energiilor. Puteți la fel de bine să beți un pahar cu apă foarte caldă, cu înghițituri mici. Deoarece furia dezvoltă căldură, o putem trata prin ceva asemănător, bând ceva cald.

💗Dacă sunteți tulburați, depresivi, așezați-vă mâna pe frunte, concetrați-vă 10 minute și starea vi se va schimba. În astfel de momente, scrieți cifre, tageți linii drepte, desenați. Trasați un triunghi, colorați unul în roșu, altul în albastru, altele în verde, și veți vedea că starea vi se va ameliora în câteva minute.

💝Sunteți dezgustați de ceva, nemulțumiți? Mergeți în pădure (de data aceasta nu noaptea!!!) și strigați tare la copaci, la pietre! Poate că după aceea veți râde de acest comportament, dar cel puțin v-ați oxigenat și ozonat! Alimentați-vă din energia naturii!

💖Vreți să aveți un comportament mult mai blând? Timp de un an de zile, zi de zi, dimineața, la prânz și seara, mângâiați-vă palmele. Ca să dobândiți mai multă fermitate, curaj, îndrăzneală, mângâiați-vă dosul mâinii. Faceți acest lucru de câte 10 ori de fiecare dată. Palmele concentrează o energie aparte și, prin intermediul lor, ne putem regulariza energia întregului corp. Ele pot fi folosite și pe post de antene sau elemente de transmitere a energiei concentrate într-un anumit punct sau organ din corp, dar asta este o altă temă.




DESPRE SUICIDUL PASIV

Sub aspect clinic, evenimentul precipitat care duce la suicid sau depresie diferă adesea în funcție de gen. Bărbații resimt frecvent Prezența lui Dumnezeu sau legătura cu Dumnezeu sub forma forței. Cele trei atribute clasice ale lui Dumnezeu sunt omniprezența, omnisciența și omnipotența, astfel încât Dumnezeu este deseori experimentat în inconștientul bărbaților ca o conexiune la forță. Ei sunt, de altfel, în căutarea ei și de multe ori evenimentul precipitat care le provoacă depresia este sentimentul de separare de sursa forței lor. Aceasta din urmă se află, de obicei, undeva în lumea exterioară, putând fi pierderea unei titulaturi, a unei afaceri sau a simbolurilor statusului care semnifică puterea; sentimentul de separare și de vulnerabilitate, care nu a fost vindecat cu adevărat, continuă să fie prezent. Așa se face că banii, poziția socială și puterea devin obiectivele tradiționale ale bărbaților.

Femeile resimt inconștient legătura lor cu Dumnezeu îndeosebi sub forma relațiilor. Vă amintiți de exemplul cu femeia aceea care stătea în balansoar și se legăna neîncetat, privind deznădăjduită pe fereastră? Ea resimțise iubirea din relația cu propriul său fiu și se percepea ca fiind lipsită de ea. Această întrerupere constituise factorul declanșator al reacției. Să observăm că problema fundamentală rămâne aceeași la ambele genuri; ea doar îmbracă forme și manifestări diferite.

Chestiunea depresiei ne aduce, de la sine, la tema suicidului. Când îl analizăm, constatăm că ceea ce se încearcă prin intermediul său nu este neapărat anihilarea trupului, ci eliberarea de suferință. Nu corpul a creat dilema și, de altfel, el nici nu o poate resimți. De aceea, ideea că dacă ne debarasăm de propriul corp scăpăm și de cauza problemei, este greșită. Corpul nici nu a creat dilema, nici nu a resimțit-o. Întregul proces se derulează în conștiință, prin urmare soluția este de găsit tot în conștiință. Examinând natura conștiinței, observând că aici a luat naștere problema și că tot aici este ea resimțită, ne putem da seama că acesta este și contextul în care trebuie rezolvată. Soluția constă în înțelegerea faptului că ceea ce ne dorim este eliberarea de suferință.

Mintea se identifică pe sine cu trupul și se consideră un trup. Pierderea vitalității se manifestă din cauză că individul este abătut, ceea ce duce la o scădere a energiei. Numeroase decese nu sunt decât forme extrem de subtile de suicid pasiv. În acest caz, se manifestă pierderea însuflețirii, a entuziasmului și a plăcerii de a trăi. Suicidul pasiv îmbracă numeroase forme, regăsindu-se în statistici sub aparența accidentelor de mașină sau a incapacității de a se da la o parte din fața unui tren sau autobuz. Suicidul pasiv mai poate lua înfățișarea persoanei care nu acordă atenție unei afecțiuni de care suferă. Este cazul diabeticului care nu ține cont de regimul potrivit, recomandat de doctor, nici de modul în care trebuie să-și administreze insulina, iar corpul începe să aibă fel de fel de reacții determinate de aportul de insulină, de supradozarea ei, ajungând până la comă diabetică și la internări în spital de trei, patru, cinci ori în stare comatoasă, până când este prea târziu să se mai poată interveni în vreun fel și bolnavul moare. 


În cazul unui accident de mașină provocat de un șofer neatent, adevărata cauză o constituie lipsa dorinței de a mai trăi. Neglijența în a urma recomandările medicului sau de a avea grijă de propria sănătate, ori de bunurile personale, dezvăluie o epuizare a energiei care are drept consecință o lipsă de însuflețire ce pornește din sentimentul de a fi prins în capcană. Își face apariția deprecierea propriei persoane, după care individul se descurajează și începe să caute instinctiv o cale de ieșire pentru a nu se simți vinovat. Nu te simți vinovat dacă mori în urma unei come diabetice sau a unei supradoze de medicamente, nici dacă nu te străduiești în niciun fel să-ți schimbi stilul de viață pentru a preveni un atac de cord.

Ce ar fi de făcut?

Trebuie să aplicăm tehnica ”în cel mai rău caz”. Ne așezăm într-un loc liniștit, ne analizăm viața și ne punem întrebarea: ”Care este cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla?” Conștientizăm sentimentele trezite de această interogare și încetăm să le mai opunem rezistență, respingând constant orice gând referitor la situația negativă respectivă și ocupându-ne nemijlocit de fiecare sentiment în parte. Pe măsură ce procesul continuă, vom observa că simptomele încep să se atenueze. Ajungem să ieșim din depresie ca urmare a dorinței de a ne analiza teama, felul în care s-a instalat în noi și modul în care am încurajat-o.
Ne simțim mânioși în legătură cu toate acestea și apoi utilizăm energia acestei emoții pentru a ne hrăni dorința de a obține ceva mai bun.

Pe lângă faptul că avem acum curajul de a analiza cum s-a ajuns la această stare de fapt, vom începe să ne retrăim viața într-un alt context, să analizăm tot ce conține ea și să ne întrebăm: ”Cum să abordez lucrul acesta astfel încât, fiindcă îl prețuiesc atât de mult, dacă s-ar întâmpla să dispară din viața mea să consider, în continuare, că viața merită trăită? Căruia din aceste idealuri să-mi dedic viața? Ce anume din activitatea mea profesională îi conferă acesteia rost și semnificație? Cum să consider lucrul la care țin într-un context mai larg? Cum să-l privesc, astfel încât valoarea mea ca ființă umană să nu se altereze dacă lucrul respectiv ar dispărea definitiv din viața mea?”

Trebuie să ne analizăm obiectivele și motivațiile. Cărui ideal am fi dispuși să-i dedicăm viața noastră? Ce anume poate fi cu adevărat semnificativ? A ne pune în serviciul altora? În condițiile în care ne-am pierde întreaga capacitate de a ne fi utili în propria viață, cât rost ar avea să le fim de folos altora?”. Trebuie să ne aducem aminte că există persoane cu dizabilități care suferă de diverse lipsuri, iar posibilitățile lor de a-și trăi viața sunt limitate, de multe ori ei depinzând de ajutorul altor semeni. Cu toate acestea, într-un fel sau altul, viața continuă să aibă un sens pentru ei. Asta să însemne că noi suntem mai slabi decât ei, sau că ei ne sunt superiori sub aspect moral? Nicidecum. Înseamnă că ei au reușit să-și găsească un scop mai înalt în viața lor. Au renunțat la un rost minor și au descoperit sensul major al vieții. Depresia înseamnă, așadar, că ne-am mulțumit cu un țel mai prejos decât adevărul. 

Ce ar fi, însă, dacă viața noastră ar merita, oricum, trăită? Ne putem corecta perspectiva cu ajutorul unor întrebări foarte simple. Care sunt vulnerabilitățile noastre? Trebuie să existe vreun aspect fără de care considerăm că n-am putea trăi și pe care ne-am bazat supraviețuirea, dar acel aspect este cu siguranță unul exterior ființei noastre. Ne-am sprijinit toată viața noastră pe un suport exterior, iar pe acela nu-l putem controla, nu avem mijloacele necesare. 

Să luăm loc și să ne imaginăm dispariția tuturor ariilor noastre în care ne sprijinim pe lucruri exterioare nouă, pe care le numim și vulnerabilități. Parcurgem etapa de renunțare la a opune rezistență sentimentelor care-și fac apariția și intrăm în legătură cu propria noastră conștiință interioară - cu inconștientul, cu supraeul, cu Dumnezeul din interiorul nostru, cu supraconștientul sau cu intuiția - pentru a începe o nouă introspecție. Toți trebuie să procedăm în felul acesta. De noi depinde ce valoare dăm tuturor aspectelor exterioare și evenimentelor care ne influențează viața. Ele ne vor influența după câtă valoare le vom acorda noi. Eliminând unul câte unul din toate aceste lucruri, constatăm că ceea ce suntem în realitate câștigă prestanță. Avem un eveniment exterior, așa cum îl percepem în starea obișnuită de conștiință, dar avem și niște sentimente născute de acest eveniment, care depind de propria noastră atitudine. Dacă evenimentul nu poate fi controlat de noi, sentimentele noastre da. Propria persoană este distinctă de evenimentul în sine. De noi depinde cum dorim să-l considerăm, ce valoare acordăm relației respective și cum dorim să-l configurăm. Trebuie să ne hotărâm dacă dorim să-i conferim putere asupra propriei vieți. 


Dorim să acordăm banilor atât de multă forță asupra vieții noastre încât, dacă am rămâne fără ei, să nu ne mai dorim nici să trăim? Dorim să le acordăm posesiunilor, titlurilor, gradelor sau mașinilor noastre puterea aceasta? Gândiți-vă la toate lucrurile la care oamenii țin mai presus de propria lor viață și vă veți da seama de imensa lor vulnerabilitate. 

Rata înaltă a sinuciderii este privită ca una dintre cele mai importante cauze de deces, mai ales la adolescenți. Ce spune acest lucru despre valorile pe car li le transmitem? Care sunt lucrurile trecătoare pe care-i încurajăm să-și bazeze viața?

Trebuie să reevaluăm importanța și sensul propriei vieți, întrebându-ne ce anume are o valoare suficient de semnificativă pentru noi ca să ne protejeze în fața oricărui fel de pierdere? Din acea înțelegere interioară pornește apoi reevaluarea relației dintre corp, minte și suflet, fiindcă mintea este aceea care ne stabilește țelurile și obiectivele. 

Dacă începem să ne punem întrebări despre propriile valori și să ne repoziționăm în raport cu acestea, fie că agreăm acest termen sau nu, întreprindem de fapt un travaliu spiritual

Ce este sufletul? Cum este energia vieții însăși? Avem de luat o decizie în legătură cu forma pe care o îmbracă aceasta. Dispunem de libertatea de a alege căror lucruri le conferim senmnificație și valoare. În cadrul câmpului de energie numit conștiință, avem o mare libertate. Totul depinde de alegerea noastră interioară. Prin simpla constatare că de noi depinde să hotărâm ce anume considerăm a fi de preț, intrăm din nou în posesia forței noastre. Din victimă, devenim sursă și începem să acceptăm preluarea propriei forțe, pe care o cedasem lumii exterioare. Odată cu această asumare se instalează și o stare de seninătate interioară, dată de înțelegerea valorii pe care o are existența noastră, de cunoașterea faptului că nu avem nevoie de nicio dovadă în acest sens și că lumea exterioară nu are nicio influență asupra acestei stări. Nu este nevoie să ne pavoazăm casa cu trofee pentru a-i aprecia valoarea, fiindcă îi cunoaștem valoarea în sinea noastră. Acceptăm, cu mulțumiri, ceea ce ni se oferă. Prețuim cu recunoștință esența a ceea ce suntem, fără să pretindem din partea lumii să ne ofere ceva. Astfel, ne vom situa pe o poziție de invulnerabilitate. Nu mai suntem predispuși la dezamăgiri, supărare, furie, nici să ne sabotăm nutrind gânduri de sinucidere, respectiv ideea disperată și absolut greșită că prin uciderea trupului vom anihila și cauza suferinței noastre. Admițând faptul că ne aflăm la obârșia ei, vom reuși să o transcendem și vom invita în noi vindecare interioară.

Fiecarea poate și trebuie să salveze singur.


Cu mult drag,   
                             
î z i a n a 💜 
  



Sursa: Dr. Ellen W. Cutler, Dr. Jeremy E. Kaslow. Micromiracole,
           David R. Hawkins. Vindecare și recuperare.




© Copyright 2015 
Max's concept

08 octombrie 2013

DESPRE GÂNDIREA BUDISTĂ ȘI CUM NE POATE AJUTA LA VINDECARE ȘI TRANSFORMAREA VIEȚII

Sănătatea este cel mai preţios cadou al vieţii.

A fi sănătos nu e doar o stare, ci şi o datorie. Aptitudinea pentru sănătate nu e doar o capacitate de supravieţuire, ci şi o condiţie a fericirii. 

Fericirea este total străină de boală. Viaţa este minunată şi e păcat să nu o trăim perfect sănătoşi până la capăt. Medicina există pentru a oferi tratamente sau intervenţii radicale precum cele chirurgicale. Vindecarea însă aparţine bolnavului.

Rolul medicinei de astăzi este mai degrabă să atace boala decât să încerce să o înţeleagă. Dacă se acţionează mai rapid prin procedeele medicinei actuale, nu înseamnă că şi mai eficace. Scopul noii medicini este să distrugă fizic celulele maladiei, dar întregul corp suferă prejudicii din cauza produselor chimice utilizate. În contextul psihologic, unde starea de panică domină gândirea conştientă a bolnavului, medicina de astăzi preferă mai degrabă să rişte cu tratamente pe bază de produse chimice nefaste decât să înfrunte maladia. 

În lumea medicală există o criză importantă privind medicina corp-spirit. Dacă medicul ar avea de ales între o idee nouă şi un compus chimic cunoscut deja, ar prefera produsul chimic, care nu-i cere nicio reflecţie. 

Dacă se întâmplă ca produsele recomandate să fie ineficiente, medicul şi pacientul se confruntă cu situaţia de readucere în discuţie a cazului sau chiar cu găsirea unei alte soluţii de vindecare. Având în vedere latura sa materialistă, o bună parte a corpului medical va fi foarte fericită să poată arăta că agenţii chimici sunt adevăraţii factori ai vindecării. Bineînţeles că pentru un bilanţ pertinent al sănătăţii, întotdeauna trebuie consultat mai întâi un medic. După aceasta însă, eu cred că procesul de autovindecare poate fi demarat de fiecare. 

Dacă ar fi diagnosticat la timp, spiritul conştient l-ar vindeca pe orice bolnav. Dacă pacientul şi-ar asculta mai mult organismul sau dacă ar respecta regulile de prevenţie prin alimentaţie, alegerea activităţilor, controlul tuturor abuzurilor, etc., ar rămâne sănătos până la capăt. Dacă persoanele şi-ar controla gândurile conform regulilor artei, boala ar fi inexistentă. Încă din primele zile ale existenţei noastre pe Pământ intrăm în procesul de îmbătrânire, proces care este condus de propria conştiinţă. Nimeni nu-i scapă. Dacă acceptăm gândirea socială şi colectivă existentă, care influenţează întreaga societate, este evident că boala ne va învinge.  

Deci atenţie mare la felul în care gîndiţi! 

Pentru a fi şi a rămâne sănătoşi, trebuie înainte de toate să ne educăm mecanismul de gândire zilnic pentru a-i pregăti cu înţelepciune viitorul, evoluând în acelaşi timp într-o viaţă împlinită şi înflorită. 

Cel mai eficient remediu este confirmat: gândirea vindecă! Nu uitaţi, aveţi o gândire personalizată. Nimeni nu e obligat să moară bolnav, putem muri cu toţii perfect sănătoşi atunci când ne vine ceasul. Asta înseamnă să mori de bătrâneţe, când se epuizează energia din chakre şi ai trecut într-un minut, două sau cinci, în alt plan. 

Prin gestionarea propriei gândiri, îmbătrânirea poate fi programată. Acest tip de programare nu se bazează doar pe gândire sau credinţă, ci şi pe o atitudine pozitivă, o vivacitate mentală, o voinţă de a trăi şi alte trăsături psihologice care pot prelungi bătrâneţea, dar nu neapărat în forma ei actuală. În acest fel, persoanele în vârstă pot rupe condiţionarea socială la care le constrâng autorităţile sociale. Schimbarea procesului de îmbătrânire este posibilă, depinzând de intenţia şi mai ales de hotărârea personală. Dumnezeu nu ne-a impus o existenţă în care să fim jumătate din viaţă bolnavi, distruşi de vârsta înaintată. Ba din contră! Dumnezeul Creator, Tatăl atotputernic, ne-a înzestrat cu gândirea conştientă. El a creat gândirea pentru ca, prin ea, să descoperim forţa divină care sălăsluieşte în noi în stare latentă, înţelegând în acelaşi timp că doar prin ea putem evolua şi ne putem chiar autovindeca. De două mii de ani se vorbeşte despre forţa gândirii. Hipocrate a fost primul care a constatat acest lucru. Iniţiaţii au realizat ei înşişi experienţe pe care le împărtăşesc, adică şi-au urmat calea interioară care i-a condus în direcţia unei lumi infinite a conştiinţei universale. De asemenea, ei îşi împărtăşesc trăirile lor personale, nu ce au trăit alţii. Din acel moment, persoana care a părăsit stadiul credinţei îl atinge pe cel al cunoaşterii. 

Totuşi, ne putem întreba pe bună dreptate dacă este posibilă, în mijlocul agitaţiei generate de punerea diagnosticului unei boli de către un medic, punerea în practică a unei adevărate discipline a propriei gândiri conştiente. Răspunsul iniţiaţilor e categoric afirmativ. 

Marcus Aurelius spunea: "În orice moment, te poţi retrage în tine. Nu există o retragere mai liniştită, mai calmă şi mai puţin agitată pentru om ca aceea pe care o găseşte în interiorul său."

Această lume este teatrul intelectului în care ştiinţa a făcut multe cuceriri şi vor urma şi altele. Cei mai mulţi oameni însă simt o dificultate mare în a crede în alt mod, în a trece la un alt sistem de gândire. Ceea ce pare ciudat în materie de dezvoltare personală este discreditat, în timp ce trecutul este slăvit. Ar fi mai indicat să căutăm calea înţelepciunii în vremurile prezente în loc să depindem doar de noţiunile vechi, doar de ceea ce a fost spus sau scris în trecut.

Toate fiinţele umane au aceeaşi structură fizică şi aceeaşi compoziţie mentală şi spirituală. Semnul distinctiv al adevăratului geniu constă în deschiderea gândirii. 
Astfel, cel care nu e mulţumit de propunerile medicului său şi care conştientizează existenţa unei multitudini de căi posibile, se va simţi atras de studierea unei metode de dezvoltare personală. Niciun psiholog independent nu va putea spune cu certitudine ce este gândirea. Cele mai multe dintre reacţiile psihice sunt la fel de necunoscute ca şi reacţiile fizice pentru alţi savanţi. Pentru a înţelege fiinţa umană trebuie să cunoşti sufletul, mentalul şi tot organismul, care e doar un accesoriu ce ne permite să intrăm în contact cu materia fizică.  



Sufletul provine de la Dumnezeu, fiindu-i identic în substanţă. Indiferent de nivelul la care se află, un suflet rămâne mereu egal sieşi. 

Deşi unele fiinţe au un mental şi un corp mai bune decât altele, nu există o foarte mare diferenţă între unele şi altele. Sufletul reprezintă a cincea parte din structura omului. Omul este format din cinci părţi, printre care se află şi sufletul. Sufletul, Atman sau Purush, cum îl numesc alţii, este scânteia lumii infinite, o picătură în oceanul divin. 

El formează un tot unitar cu unitatea divină. În el se află orice conştiinţă şi orice forţă. Tot ce se află sub suflet funcţionează mecanic, automat, dar de fapt tot ce există depinde de el. Cea mai mică dintre plante trăieşte doar în virtutea spiritului. Toată materia umană dispare sau e respinsă în timpul ascensiunii sale. Cum natura îi interzice sufletului orice contact direct la niveluri inferioare, este forţat să îmbrace un soi de înveliş protector care îi foloseşte ca intermediar. Dacă sufletul nu ar trebui să intervină în materie, nu ar avea nevoie de aceste instrumente reprezentate de diferitele corpuri şi de mental. Atât timp cât omul trăieşte, ne interesăm de el din anumite puncte de vedere până ce moare. Din acel moment, în faţa acestei mase inerte de carne, ne întrebăm ce s-a întâmplat cu el şi ne e teamă să ne punem întrebări în legătură cu mentalul sau spiritul său, şi chiar nici nu o facem.



Mentalul este ca focul, deopotrivă atât necesar, cât şi periculos. Astfel, el este un puternic instrument pus la dispoziţia sufletului atunci când este controlat în mod convenabil. Practic, nu există limite pentru forţa mentalului când acesta este trezit şi antrenat. Orice agitaţie, stimulare sau excitare a mentalului într-una din funcţiile sale creează gânduri care iau formă. Mentalul este incapabil să acţioneze altfel şi să emită gânduri independente.

Toţi cei care aplică gestionarea gândirii folosindu-se de toate regulile, se bucură de numeroase succese.

Odată ce mentalul s-a obişnuit să urmeze o anumită rutină de gândire, îi este foarte greu să admită că pot exista şi alte puncte de vedere. Este foarte important de ştiut că toate părţile mentalului funcţionează automat. Fiecare dintre ele acceptă ce i se transmite şi reacţionează fără să gândească. Niciuna dintre ele nu atribuie conţinut moral propriului demers şi nu îi calculează consecinţele. Nicio parte a mentalului nu se reglează după adevăratele interese ale individului. Ea îşi urmează doar chemarea. Altfel spus, mentalul nu este o entitate raţională, iar dacă o reflecţie intervine în procesul acţiunii sale, putem fi siguri că se datorează influenţei unei raze de lumină a spiritului.

Suferinţele îi umilesc pe bărbaţi şi femei aducându-i la nivelul animalelor. Cu cât gândirea lor se impregnează mai mult cu un lucru, cu atât ei seamănă mai mult cu acestea. Cu alte cuvinte, vechiul dicton: spune-mi ce gândeşti, ca să-ţi spun cine eşti, este perfect valabil.

Gestionarea gândirii poate folosi deopotrivă la bine şi la rău. După ce este luată, obişnuinţa de a gestiona bine propria gândire se strecoară şi se fixează în străfundul fiinţei. Este ca un drog la care nu mai putem renunţa.

Această metodă riguroasă şi exactă necesită doar disciplină şi mai ales respect de sine. Simplă şi directă, ea poate fi înţeleasă de cea mai obişnuită inteligenţă, fiind accesibilă tuturor claselor sociale şi tuturor naţiilor. 

Actualmente, printre oameni, se naşte o reînnoire a spiritualităţii şi o nouă deschidere mentală. Chiar în timp ce aceştia se luptă pentru supravieţuire, metoda de "Gestionare a Gândirii" devine forţa motrice a efortului lor. Reuşita pe acest drum depinde doar de experienţele personale. 

Schimbând gândurile, schimbaţi omul !

Metoda pe care o folosim pentru a lucra cu corpul nostru, pentru a-l menţine, pentru a-l îmbunătăţi şi pentru a-l păstra sănătos, depinde în mod exclusiv de starea de conştiinţă în care ne aflăm. 




TRATAMENTUL DEPINDE DE NIVELUL DE CONŞTIINŢĂ,

pentru că trupul nostru reprezintă un instrument al conştiinţei noastre, iar această conştiinţă poate acţiona asupra lui şi astfel se poate obţine orice se doreşte de la el.

Dacă te afli într-o stare de conştiinţă fizică normală, vezi lucrurile prin ochii unei stări de conştiinţă fizică normală, te gândeşti la ele având o stare de conştiinţă fizică normală şi în această stare fizică normală trebuie să te obişnuieşti să acţionezi asupra corpului tău. Aceste modalităţi fizice obişnuite constituie întreaga ştiinţă ce s-a format după mii de ani de existenţă umană pe Pământ. Din momentul în care cultura fizică a devenit o preocupare serioasă s-au făcut o serie de experimente, studii, observaţii, care ne dau posibilitatea să reglăm dietele, activităţile, exerciţiile, întreaga organizare a vieţii fiinţei fizice şi, în acelaşi timp, asigură o bază solidă pentru cei care fac acest efort de a studia şi a se conforma strict la aceste lucruri, ca ei să aibă o şansă de a-şi păstra corpul sănătos, să-şi corecteze defectele şi să-şi îmbunătăţească condiţia generală, ba chiar să aibă rezultate remarcabile pe această linie.

Astfel, pentru toţi cei care trăiţi într-un plan fizic, într-o stare de conştiinţă fizică, trebuie să ştiţi că pentru a lucra cu corpul vostru trebuie să utilizaţi metodele şi procedeele fizice de îngrijire a lui. Există un nivel mai înalt decât acesta, în care starea de conştiinţă, chiar dacă rămâne mentală în principal sau parţial în felul în care funcţionează, este deja deschisă spre regiuni mai înalte într-o aspiraţie spre viaţa spirituală, şi se deschide astfel către influenţe supramentale.

De îndată ce se iveşte această deschidere, persoana respectivă trece dincolo de starea în care viaţa este pur fizică (aici fizică se referă şi la viaţa mentală şi intelectuală şi la toate realizările umane, chiar şi la cele mai remarcabile).

Este vorba aici de o stare fizică - ce însumează toate capacităţile umane - la o viaţă pământeană şi materială în care omul poate să exprime valori ce au un ordin mai înalt din punct de vedere mental şi intelectual - poate trece dincolo de această stare, se poate deschide către o forţă supramentală ce acţionează acum asupra pământului şi poate intra într-o zonă de tranziţie în care cele două influenţe se întâlnesc şi se întrepătrund, unde modul de funcţionare al conştiinţei este tot mental şi intelectual dar este încărcat  destul cu o putere şi o forţă supramentală pentru a deveni instrumentul unui adevăr mai înalt. 

În prezent, această stare poate fi realizată pe pământ doar de aceia care s-au pregătit să primească forţa supramentală ce se manifestă. În această stare, o stare de conştiinţă, corpul poate beneficia de o condiţie mult îmbunătăţită faţă de cea anterioară. Poate intra în contact direct cu adevărul fiinţei sale, atât de mult încât, în mod spontan, va şti sau va intui în fiecare moment ce are de făcut şi dacă poate să facă acel lucru.

După cum am menţionat, această stare poate fi realizată de către toţi aceia care se pregătesc să primească forţa supramentală, să o asimileze şi să o supună.

Bineînţeles că există o stare şi mai înaltă decât aceasta, starea ideală: viaţa divină într-un corp divin. Dar pentru a ajunge la ea îţi trebuie timp. Este vorba de o transformare integrală ce nu poate fi realizată în câteva momente. Va dura chiar destul de mult timp. Dar în momentul în care se va ajunge la această stare, când conştiinţa va deveni o conştiinţă supramentală, atunci acţiunile nu vor mai fi coordonate printr-o alegere mentală şi nici nu vor mai depinde de capacitatea fizică: întregul corp va deveni integral, în mod spontan, expresia perfectă a adevărului interior. Acesta este idealul pe care trebuie să-l avem în faţa ochilor şi pentru a cărui realizare trebuie să ne străduim. Nu trebuie în niciun caz să ne amăgim şi să ne gândim că putem realiza o transformare rapidă, miraculoasă, imediată, minunată, fără niciun efort şi fără muncă. Lui Iisus i-au trebuit 30 de ani de muncă, experimente şi studii ca să ajungă să facă acele fapte în ultimii lui 3 ani pe Pământ.  

Aceste lucruri au devenit acum posibile, sunt chiar în procesare, cum s-ar spune. Deja putem să simţim, nu numai să prevedem, momentul în care corpul va putea să repete integral experienţa celei mai spirituale părţi a corpului pe care spiritul interior a trecut-o deja, şi când va putea să stea cu întreaga sa conştiinţă trupească în faţa realităţii supreme, se va întoarce către aceasta în totalitate şi va rosti cu toată sinceritatea celulelor lui:Să fiu Persoana Ta - în totalitate, perfect - Persoana Ta, în infinit, pentru eternitate...e foarte simplu.


Budhismul - se regăseşte în linii mari în tehnica Gestionării Gândirii, care este o aplicaţie practică a legii atracţiei.

Budhismul nu este o religie, ci este un mod de viaţă.

Echilibrul în viaţă înseamnă non-ataşament, egalitate în gândire, non-discriminare, abandonare, dar în niciun caz indiferenţă. Este o iubire fără discriminare, ca iubirea unui părinte pentru proprii copii. Înţelepciunea egalităţii este capacitatea de a vedea toate fiinţele umane în acelaşi fel, fără nicio distincţie între ele şi nici între ele şi sine. Într-un conflict, chiar dacă suntem direct implicaţi, rămânem imparţiali, capabili să iubim şi să înţelegem părţile în cauză. 

Atât timp cît ne considerăm diferiţi faţă de ceilalţi, atât timp cât ne considerăm cel care iubeşte mai mult iar pe celălalt cel care este iubit, nu poate exista un adevărat echilibru.
Trebuie să ne punem în pielea celuilalt şi să-l înţelegem fără să-l judecăm. În acel moment, acţionează iubirea.
Fără înţelepciune, iubirea ar putea deveni posesivă. Privând persoana iubită de libertate, manifestaţi asupra ei ceea ce se numeşte "luarea puterii" şi, din acest motiv, nu o respectaţi. Aceşti oameni trăiesc pentru satisfacerea propriilor lor dorinţe înrobindu-i pe ceilalţi în acest scop. Totuşi, asta fac foarte mulţi oameni. Adevărata iubire vă permite să trăiţi liberi, repectând în acelaşi timp libertatea persoanei iubite fără a vă condiţiona reciproc. Aceasta este înţelepciunea!


Adevărata iubire este făcută din compasiune, din bucurie şi echilibru. Iubirea nu poate fi trăită fără toate aceste elemente. Această triadă este inseparabilă, fiind şi una dintre cheile care permit neutralizarea perfectă a "sabotorului" nostru - egoulTrebuie să modelăm spiritul cu îndemânare, răbdare şi perseverenţă, până ce interesul nostru pentru bunăstarea semenului se trezeşte. 

Este imposibilă buna gestionare a gândurilor neglijând compasiunea. Forţa ansamblului fenomenelor psihice este un tot şi nu putem participa la tot fără compasiune, care este parte integrantă a acestuia.

Este imperativ să cultivăm această atitudine importantă care este compasiunea, pentru a beneficia la maximum de consecinţele energiilor Universului şi de menţinerea sau creşterea nivelului vibrator care este în comuniune cu legea atracţiei.

În plus, sănătatea este menţinută, printre altele, cu această formulă: energiile Universului=nivel vibrator=legea atracţiei. 

Acesta este un element de neevitat, o hrană excepţională pentru obţinerea unui sistem imunitar perfect şi păstrarea unei sănătăţi excelente!

Budha vine de la rădăcina verbului budh, care înseamnă a se trezi, a înţelege, a şti ce se întâmplă în profunzime, în interiorul nostru. În interiorul nostru există energia curiozităţii care ne conduce la cunoaştere. De ce să vă blocaţi în faţa unor noi posibilităţi când viitorul vă aparţine?

Prin compasiune veţi reuşi să creşteţi spre fericire.

Filozofia budistă are ca scop deschiderea unei noi porţi, învăţarea cunoaşterii gândirii pure pentru ca o lume de pace şi de bucurie să se nască. 

Încetaţi să mai căutaţi fericirea în afara voastră, ea se află înlăuntrul vostru! În plus, a fi sănătos nu e doar o stare, ci şi o datorie. Nu este nici o capacitate de supravieţuire, ci o creativitate mereu în mişcare, care ne face să fim mândri de noi înşine. 

Budhiştii văd organismul uman ca pe o mică lume, o imagine redusă a Universului, a macrocosmosului, în constituţia sa interioară regăsindu-se alte macrocosmosuri mai mici, fiecare din ele având o legătură definită cu o parte a Universului. Departe de a fi izolată de macrocosmos, fiinţa umană are forţa, când capacităţile sale sunt trezite, să intre cu adevărat într-o comunicare conştientă cu cele mai îndepărtate lumi celeste.

Gândirea noastră conştientă a fost concepută ca să fim fericiţi. Dar, din păcate, este deseori pradă emoţiilor negative provocate de numeroşi factori de ordin psihologic şi fizic, cum ar fi epuizarea. Desigur, atunci când organismul nu ne este în cea mai bună formă, gândirea ne este şi ea afectată. În primul rând trebuie îmblânzită, şi apoi cunoscut întregul ei potenţial. Apoi este nevoie de o doză bună de control şi de hotărâre pentru a o face eficace la nivel maxim, chiar şi în stare de deprimare.

În privinţa materiei, suntem în măsură să recunoaştem că unele tipuri de conştiinţă ne sunt benefice, iar altele nocive, iar pe acestea din urmă le evităm din instinct.

Acest lucru este valabil pentru gândirea conştientă şi urmarea sa: cultivând gânduri constructive, vom face din ea, din ce în ce mai mult, un aliat perfect pentru hrana energetică a corpului nostru.

Unele forme de gândire şi emoţii ne tulbură spiritul, producând energii care devin apoi vibraţii negative. Nu este întotdeauna uşor de sesizat intenţia emisă de un gând. Chiar şi cele care la început dau un sentiment de plăcere, pot uneori pe termen lung să se dovedească a fi negative şi distructive. Atunci când gândim, trebuie să facem distincţie între termenul scurt şi lung. Când aceste două criterii intră în conflict, trebuie să dăm prioritate termenului lung în gândurile noastre benefice, adică la ce este mai important. Trebuie să anulăm gândurile negative. Faptul că ştim să evaluăm consecinţele pe termen scurt şi lung, ne permite dezvoltarea unei permanente stări pozitive de spirit. Deşi suntem toţi egali în dorinţa instinctivă de a trăi fericiţi şi de a depăşi suferinţa, avem o mai mică sau mai mare abilitate de a ne gândi la consecinţele pe termen scurt. Dar noi avem o bună capacitate de imaginaţie şi trebuie să o facem activă. Nu uitaţi, toţi avem o gândire personalizată!

Deschiderea spirituală este înţelepciunea sufletului !

Compasiunea: iubire, altruism, vacuitate - înseamnă sănătate! Oamenii fericiţi sunt mereu perfect sănătoşi.

Cheia este în voi înşivă, nu în afara voastră! Căutaţi-o în propriul vostru buzunar.


Nu ne naştem fericiţi, ci învăţăm să devenim fericiţi.
Întrebaţi-l pe Dalai-Lama dacă e fericit. Vă va răspunde că da, fără să ezite, pentru că în opinia lui, fericirea e scopul întregii noastre existenţe. Sunt de aceeaşi părere cu el. 

Senzaţia de fericire sau de nefericire depinde de percepţia noastră şi de capacitatea de a ne mulţumi cu ce avem. Dacă la un moment nu ţi-a dat Universul ce ai dorit, este că prin legea atracţiei ai emis vibraţii create de propriile tale gânduri care au atras atât cât ţi-e dat să ai în acel moment. Modelează-te spiritual şi vei avea totul. De-aia te-a înzestrat Dumnezeu cu gândire conştientă, spirit şi minte. El ţi-a dat TOTUL. Tu, foloseşte-le! Eşti propriul creator al existenţei tale.

Este imperativ să luăm foarte în serios factorul mental, pentru că multe persoane nu sunt fericite. Ele au mizat pe elemente superficiale în loc să se bazeze pe criterii esenţiale pentru fericirea lor. Bogăţia nu garantează iubirea, nici fericirea, nici bucuria. Putem spune la fel despre prieteni sau rude. În spatele unei abundenţe superficiale se poate ascunde o disfuncţie cerebrală, de unde rezultă frustrări, certuri inutile, alcoolism, toxicomanie şi, uneori, chiar experienţe foarte regretabile. Chiar dacă nu avem altă preocupare decât aceea de a trăi fericiţi în bucurie, în calm şi pace sufletească, aceste elemente sunt garanţia unei vieţi fericite fără nicio problemă de sănătate. Dar ar trebui să ne străduim zilnic pentru a menţine permanent această senzaţie. Trebuie să identificăm zilnic gândurile negative şi să le eliminăm. Trebuie să înţelegem că gândurile şi emoţiile negative nu sunt nefaste doar pentru sănătatea unei persoane, ci şi pentru ansamblul societăţii şi viitorul întregii lumi. Aceasta este concepţia despre viaţă budhistă.

Fericirea zilnică depinde strict de atitudinea noastră. 

Nu trebuie să ne uităm în ograda vecinului pentru a-i evalua propria fericire sau norocul: trebuie doar să luăm cunoştinţă de acest lucru. Trebuie să ne abţinem să emitem critici la adresa semenilor noştri. Oare cine suntem noi să ne  permitem să-i criticăm, să le evaluăm existenţa? Lasă-i să-şi trăiască experienţele pe care şi le-au ales. În această privinţă trebuie să rămâi centrat pe evaluarea existenţei tale şi atât. Desigur, aici este vorba de fapte şi experienţe de viaţă nu de infracţiuni şi daune aduse altora sau binelui comun.


Când avem de luptat cu o situaţie negativă, gânditorul trebuie să încerce schimbarea cursului prin afirmaţii.

Dacă doreşte producerea unui eveniment, gânditorul hotărăşte, după regulile artei, scopul ce trebuie atins. Întotdeauna trebuie să ne comportăm şi să gândim ca şi când am fi salvatorii planetei, nu să stăm pasivi că acţionează alţii în locul nostru. Planeta este dată de Creator în grija tuturor, nu numai a unui grup mic de indivizi, indiferent care ar fi acela. Trebuie să facem cu toţii eforturi pentru dezvoltarea acestui mecanism de gândire.

Trebuie să analizăm întotdeauna propriile gânduri înainte să le propagăm în Univers şi să le eliminăm pe cele negative, nocive. La acest lucru ne pot ajuta: meditaţia, exerciţiile de respiraţie, mantrele şi rugăciunile, care sunt tot un fel de mantre.

Întotdeauna trebuie să ne stăpânim furia! 

Trebuie să ne inhibăm faţa urâtă a fiinţei noastre şi să o activăm pe cea bună, pozitivă. Ignorând întunericul din noi, creştem partea luminoasă şi începem să semănăm cu zeii. Dacă dăm curs instinctului primitiv de violenţă, furie, răzbunare, ne facem nouă rău mai mult decât celorlalţi. Această dispoziţie de spirit distruge soclul fericirii. Dar, şi mai rău, este sămânţa unei boli pe care o veţi contacta mai târziu. Este suficient să ne hrănim cu furie sau duşmănie, să ne saturăm cu ură, pentru ca toată lumea să ne pară ostilă. Este acel moment când găseşti defecte tuturor: toţi sunt urâţi, proşti, inutili. Aşadar, nivelul vibrator ne influenţează sistemul imunitar, dând bolii toată forţa de care are nevoie pentru a se instala în organism. Prin combaterea gândurilor negative înţelegem cum funcţionează spiritul uman. El este pe cât de complex, pe atât de înzestrat. Este capabil să găsească soluţii la toate problemele şi să transforme situaţii dificile în unele dintre cele mai plăcute. O atitudine nesănătoasă coincide cu comportamente care atrag suferinţa. În schimb, un comportament sănătos duce la fericire. Nu trebuie să vă încurce ura sau răutatea altora. Când vă loviţi de ea, ignoraţi-o. Dacă te-ai lovit de o privire urâtă, duşmănoasă, fă o rugăciune în gând sau adu-ți aminte un lucru plăcut sau o imagine drăguță şi treci mai departe, nu o lăsa să te atingă. Dacă te vei gândi mereu la cum s-a uitat sau ce ţi-a spus jignitor o altă persoană, te vei lega energetic de acea persoană, vei spori acea ură, o vei hrăni în tine şi cu timpul devine o energie negativă care îţi va produce perturbaţii mari sau poate chiar te va distruge.

Pentru a-mi păstra nivelul de vibraţie ridicat, ignor ura. Astfel, îmi protejez mintea de orice vibraţie negativă pentru a-mi menţine starea de calm, de bine şi de fericire continuă. Desigur că nu e uşor, dar şi asta se învaţă în timp. Nu ne naştem fericiţi, învăţăm să devenim fericiţi. 

Fericirea este în voi, şi doar voi sunteţi în măsură să o materializaţi. Ea este de fapt starea divină. Este o stare de bine absolut, când simţi că s-au întâlnit în tine toate energiile Cerului.

Universul este creat definitiv, noi nu putem interveni în funcţionarea lui. Noi ne putem schimba modul de gândire pentru a evolua prin el în bune condiţii şi a ne pregăti karma viitoare. Şi nu uitaţi: mai bine singuri, decât prost însoţiţi. Asta nu înseamnă să fugim de oameni şi să ne izolăm, e o greşeală, trebuie să te autoeduci să nu reacţionezi la energiile lor negative, ba chiar să le transmiţi un gând de iubire şi de vindecare a sufletului lor.
Simţiţi respiraţia păcii între spiritul şi corpul vostru, faceţi pace în propriile gânduri şi simţiţi-vă ca parte a Universului, cu nimic diferiţi faţă de ceilalţi semeni. Singurătatea e doar aparentă, noi toţi suntem conectaţi prin Sursă, prin Creator şi prin energia emanată de El în care toți co-existăm și evoluăm. Luaţi exemplul Creatorului: ce ar însemna să se răzbune pe toţi care îl blestemă, înjură, îi iau în deşert Creaţia, numele lui şi pe El însuşi? Dar el are mentalitate de Creator şi şi-a astupat de mult timp urechile la toate aceste blasfemii şi lucruri mărunte, pentru El neesenţiale. EL ştie că cei care încep să se trezească au un sentiment de ruşine faţă de tot ce au făcut şi spus greşit în trecutul lor, nemaiînţelegând ce persoane au fost de fapt. 

Acesta este punctul în care începe evoluţia lor: când simt că-i copleșește rușinea pentru faptele, vorbele sau gândurile lor din trecut. Să nu dăm cu pietre în cei care vor să-şi schimbe viaţa amintindu-le neîncetat faptele lor din trecut, nici să nu încercăm să le impunem prejudecăţile noastre. Cheia vindecării lumii este evoluţia tuturor şi principala cale este: gestionarea gândirii conştiente şi compasiunea, care înseamnă iubirea necondiţionată, altruism, vacuitate (golirea minţii de gânduri şi contopirea cu energia creatoare, cu lumina, cu prana).

Respectaţi-vă corpul fizic şi spiritul conştient. Voi sunteţi arhitectul realizării voastre, iar ei sunt colaboratorii vieţii, sănătăţii şi fericirii voastre. 

Admirabilul creier uman este originea puterii noastre și cel cu ajutorul căruia ne clădim viitorul.

Doctrina fundamentală a lui Buddha este cea cu privire la cele Patru Adevăruri nobile:
1. există suferință;
2. suferința are o cauză;
3. suferința poate să înceteze și
4. există o cale către o asemenea eliberare.

La baza acestei dogme se află principiul universal al cauzalității. Pentru înțelegerea acestei învățături fundamentale este nevoie de conștientizarea potențialului propriu și a necesității de a-l utiliza la capacitate maximă. Privită prin această lumină, fiecare acțiune își are rostul ei.


”Inteligența umană și compasiunea umană sunt, prin natura lor, într-un fel de echilibru. Uneori, când devenim adulți, ajungem să neglijăm afecțiunea și să ne concentrăm asupra inteligenței. Astfel pierdem echilibrul, iar în consecință se întâmplă lucruri nedorite și chiar dezastre.”

Dalai Lama - Cartea înțelepciunii



î z i a n a 💜         

E bine de știut că religia lui Alexandru cel Mare (Makedon) a fost greco-budhismul. Grecii sunt cei care au răspândit budhismul în toată Asia și apoi și în Macedonia, Grecia și Balcani, ei fiind cei care au introdus statuile lui Budha pentru prima dată. În acea perioadă, toată Asia care se afla sub stăpânirea lui Alexandru Makedon a trecut la budhism, la hainele, muzica, tipul de alimentație și de organizare elenistic (grec). Religia greco-budhistă a fost anulată și interzisă de romani de-abia în sec. IV e.n. (d.Hr.). Romanii sunt cei care au introdus modelul actual de biserici (basilica romană) și au creat o ramură a religiei care s-a numit ortodoxie, distanțându-se de toate celelalte religii care mai existau.

                    Statuia lui Buddha în stil greco-buddhist.
            

Pentru o mai buna documentare, puteti citi si:

CALEA SPIRITUALA DE VINDECARE

CE ESTE ILUMINAREA ȘI CUM O PUTEM DOBÂNDI


© Copyright 2015 
Max's concept