SECRETELE ECHILIBRULUI: BINEFACERILE TERAPIILOR ALTERNATIVE

Pe aceasta pagina puteti citi despre : homeopatie, aromoterapie, acupunctura, terapia nutriţională, fitoterapia , precum şi despre remediile florale ale lui Bach ....

După medicina clasică, iată că acum ne interesează şi terapiile alternative: homeopatia, fitoterapia, terapia nutriţională...Cum le putem folosi?

Homeopatia este cea mai cunoscută. Apărută în secolul al XVIII-lea din cercetările doctorului Samuel Hahnemann, homeopatia este un tip de medicină al cărei obiectiv este îmbunătăţirea sistemelor de apărare ale organismului. Ea combate răul prin rău, prin ingerarea substanţelor în doze infinitezimale. Are susţinători de temut şi adversari pasionaţi. Unii sunt pro, alţii sunt contra: pe de o parte se povestesc experienţe reuşite, pe de alta se spune că homeopatia este inutilă, pentru că nimic nu a fost dovedit ştiinţific. Este alegerea fiecăruia!

Cele mai multe atacuri ale medicinei alopate sunt îndreptate împotriva modului de producere a remediilor homeopatice. Se spune că orice remediu homeopat este atât de slab încât nu se poate vorbi despre existenţa în el a unor substanţe reactive. Demonstraţia făcută de contestatarii homeopatiei merge până acolo încât ei analizează în laborator remediile homeopatice cele mai diluate, ajungând până la structura atomilor din care sunt compuşi, pentru a dovedi că în aceste remedii nu se află decât alcool şi câteva substanţe reziduale.

Ei consideră că astfel demască "escrocheria" şi, în interesul public, cer interzicerea homeopatiei, calificand-o doar ca fiind o combinaţie de pseudoştiinţă cu leacurile băbeşti.

Cu toate acestea, este exact ceea ce pretind şi homeopaţii când spun că în remediile lor substanţele active sunt diluate de sute şi mii de ori.

În primul rând, trebuie să precizăm că, spre deosebire de medicina alopată (clasică), pentru care medicamentele sunt remedii făcute să combată simptomele şi cauzele unei boli pe baza principiului contrariului (pentru febră, se prescriu medicamente care să o micşoreze, pentru dureri medicamente calmante...), homeopatia acţionează exact invers, după principiul "asemănătorul vindecă ceea ce este asemănător", folosind remedii care provoacă sau acutizează mai întâi boala, pentru ca apoi să o vindece. Cu alte cuvinte homeopatia foloseşte pentru tratamente nu antidoturi, ci chiar otrăvuri, într-o proporţie cât se poate de diluată, creându-şi astfel remediile. Acestea pot avea ca bază orice substanţă , dar totuşi homeopatia apelează în primul rând la cele trei regnuri ale naturii : mineral, animal şi vegetal.

Ca să înţelegem mai bine, iată un exemplu de cum se produc remediile homeopate, luând ca exemplu planta numită mătrăguna sau belladona (Bell). Din ea se prepară substanţa de bază , numită şi tinctura primitivă.

Din această tinctură primitivă se ia o unitate, la care se adaugă 9 unităţi de diluanţi, cum ari fi alcoolul, şi se amestecă prin dinamizare. Această dinamizare, care întodeauna se constituie dintr-un număr bine definit de mişcări de agitare, se numeşte ridicare la putere. Rezultatul final al procedurii poartăa denumirea de diluţia Bell.D1 şi este prima putere decimală a belladonei. Dacă din Bell.D1 se ia încă o unitate şi se amestecă prin dinamizare cu încă 9 unităţi de substanţă diluantă, vom obţine Bell.D2. Această ridicare la putere se repetă şi putem ajunge la schema următoare:

1 unitate Bell.D+9 unităţi de alcool = Bell.D1 (proporţia este de 1:10)

1 unitate Bell.D1+9 unităţi de alcool = Bell.D2 (proporţia este de 1:100)

1 unitate Bell.D2+9 unităţi de alcool = Bell.D3 (proporţia este de 1:1000)

1 unitate Bell.D3+9 unităţi de alcool = Bell.D4 (proporţia este de 1:10,000)

1 unitate Bell.D4+9 unităţi de alcool = Bell.D5 (proporţia este de 1:100,000)

1 unitate Bell.D5+9 unităţi de alcool = Bell.D6 (proporţia este de 1:1 milion)

1 unitate Bell.D6+9 unităţi de alcool = Bell.D7 (proporţia este de 1:10 milioane)

1 unitate Bell.D7+9 unităţi de alcool = Bell.D8 (proporţia este de 1:100 milioane)
...
1 unitate Bell.D29+9 unităţi de alcool = Bell.D30 (proporţia este de 1:1 quintilion)
...
Se poate ajunge chiar şi la D10000.

Astfel Belladona D200 foloseşte pentru diluţie o cantitate de alcool care poate fi exprimată punând 200 de zerouri.

După D23 însă, tot ceea ce se întâmplă, nu este decât dinamizarea (agitarea) rituală a alcoolului, ceea ce înseamnă că în remediu nu mai există nicio moleculă de substanţă primitivă , D30 -spre exemplu - nedeosebindu-se cu nimic de D200. Pentru a vă oferi o viziune completă, vă amintim că există şi diluţia C, în care unitatea de măsură este diluţia de minim o sută de ori a tincturii primitive, în loc să fie doar de 10 ori.

În cazul puterilor C (centesimale), care sunt de fapt puterile originare, nivelul material este părăsit şi mai repede, începând de la C12 nemaigăsindu-se în remediu nici urmă de substanţă primitivă. De altfel, în ultimele sale cercetări, Hahnemann a definit şi diluţia LM (quintacentimală), care este una foarte mare.

Dacă, de exemplu, unui pacient i se prescrie D6 şi trebuie să ia câte o doză la fiecare două ore, doza în fiecare caz este de 7 picături sau 7 granule. Din remediul D30 pacientul nu poate lua decat o doză pe zi, iar din D200 o doză pe săptămână, după care timp de şase săptămâni nu poate lua niciun remediu.

Persoanelor obişnuite cu consumul de medicamente alopate, pot găsi acest lucru extrem de ciudat.,Uimirea lor va creşte dacă vor vedea , de exemplu, că un homeopat va prescrie acelaşi remediu atât unei femei care suferă de varice, cât şi unui bărbat care are amigdalele inflamate. Totuşi, data viitoare, femeia va primi un cu totul alt remediu pentru tratarea varicelor.

Un alt lucru uşor de observat este că pentru aceste remedii nu există niciun fel de prescripţie sau recomandare.

Pe de altă parte, reuşitele homeopatiei sunt incontestabile şi chiar adversarii săi sunt siliţi să le recunoască. Ele sunt atât de evidente încât nu pot fi explicate nicicum prin efectul placebo sau prin autosugestie. Aceste întrebări îşi pot găsi răspunsul dacă facem deosebirea dintre informaţie şi purtătorul acesteia, putând spune că informaţia este ceva nematerial sau care, pentru a fi transmisă mai departe, are nevoie de un purtător material. În legătură cu boala, din punct de vedere al abordării holistice, OMUL este cel bolnav, nu materia, adică nu doar corpul. În corp apar numai urmele bolii. Prin urmare, pentru a se petrece efectiv, vindecarea trebuie să fie însoţită mereu de dezvoltarea conştiinţei, care înseamnă primirea unui flux de informaţii. Dar pentru aceasta avem nevoie să înţelegem informaţiile pe care le oferă elementul mineral, vegetal sau animal, începând cu forma sa corporală, să-l eliberăm de legăturile sale materiale, iar informaţia astfel eliberată să fie transmisă cu ajutorul unui purtător adecvat de informaţie. În homeopatie, prin ridicarea la putere se întâmplă exact acest lucru. Pe parcursul procesului descris mai sus, esenţa, individualitatea plantei, sau a oricărei alte substanţe, este despărţită de forma sa materială, iar informaţia eliberată este legată de un nou purtător de informaţii, cum ar fi alcoolul sau zahărul lactic. Cu cât se dinamizează (agită) ritual mai mult această substanţă, cu atât mai ridicată va fi puterea sa, iar esenţa va fi mai bine eliberată din captivitatea materiei, fapt care o va face cu atât mai potrivită pentru exprimarea informaţiei într-un nou mediu corporal.

În concluzie, un homeopat va lucra cu diluţii care depăşesc D30, deoarece diluţiile mai mici conţin şi urme de material, ceea ce face ca efectele lor să fie nevoite să se oprească în corp, din această cauză ele trebuind să fie administrate mai des iar pe homeopat îl interesează cu precădere informaţia şi nu partea materială.

Ce trebuie înţeles aici este că există o diferenţă între o diluare obişnuită (faptul că diluezi câteva picături de esenţă cu o cantitate din altă substanţă) şi ridicarea la putere (diluţia substanţei), care este un proces treptat de spiritualizare. Luată în sensul în care i l-a dat Hohnemann, homeopatia nu este o terapie cu medicamente date în cantităţi minuscule, ci o terapie fără medicamente, luate în sensul material.

Remediile homeopatice se regăsesc nu doar în formă lichidă, ci şi sub forma unor biluţe de zahăr lactic, numite granule. În cazul acestora, substanţa diluantă care înlocuieşte alcoolul este zahărul.

Din această gamă,eu personal am folosit frecvent cu rezultate mai mult decât mulţumitoare, gama de produse Boiron pe care am gasit-o în farmaciile Helpnet dar şi Donna, din care am folosit aproape toate produsele în funcţie de problemele pe care le-am avut, aşa încât vi le recomand cu toată încrederea : Oscillococcinum (pentru prevenirea si tratarea răcelii şi a gripei), Homeovax (pentru gât şi corzile vocale), Stodal (pentru tuse), Parragripe (pentru tratamentul stărilor gripale încă de la faza de debut), Gastrocynesine (pentru dureri de stomac, regurgitaţii, somnolenţă, hiperaciditate stomacală), şi altele.

Acupunctura are la bază noţiunea de energie!

Acele permit canalizarea circulaţiei fluxurilor de energie şi ameliorarea stării bolnavului. Este utilă pentru relaxare, pentru a vă lăsa de fumat, pentru a opri pofta de mâncare şi a slăbi, dar şi pentru calmarea migrenelor, a durerilor de spate...Trebuie să aveţi însă mare grijă atunci când alegeţi terapeutul.

Terapia nutriţională a apărut din convingerea ca nutriţia are impact asupra sănătăţii noastre, ca anumite alimente ne convin, altele nu. După o serie de întrebări, nutriţionistul va putea să vă recomande să mâncaţi salate sau ... să vă interzică laptele şi brânza, spre exemplu.

Fitoterapia este veche de când lumea. Dar, pe când strămoşii noştri se foloseau empiric de plante, astăzi noi ştim să le utilizăm într-un mod foarte bine prestabilit şi aprioric demonstrat, putând folosi plante uscate, sub formă de pudre în capsule din gelatină tare, sirop, comprimate... Ele intră şi în compoziţia medicamentelor - cam în proporţie de 40 %.

Care sunt prietenii femeilor ?

Anasonul stelat combate balonarile.

Anghinarea reduce colesterolul.

Păducelul limitează palpitaţiile.

Ginsengul combate oboseala.

Creţuşca are proprietăţi diuretice.

Filimica reglează ciclul menstrual.

Teiul este sedativ.

Strugurii roşii sunt un bun tonic pentru vene şi un bun antioxidant.

Trăiască aromoterapia!

Mirosul florilor...

Am ştiut noi mereu că florile fac lucruri bune pentru noi, de-asta le şi iubim. Dar, dacã nu ne mulţumim doar cu constatări empirice, există şi studii ştiinţifice care scot în evidenţă aspecte ale relaţiei foarte fin nuanţate dintre comportamentul uman şi aromele florale. (De altfel, uriaşa industrie a cosmeticelor parfumate operează deja, în bună măsură, pe baza unor astfel de relaţii, aromaterapia le investighează şi le foloseşte în scopuri terapeutice, iar obiceiul de a oferi buchete de flori parfumate în dar are, pesemne şi el, o mare legătura cu influenţarea dispoziţiei).

Ce sunt uleiurile esenţiale?

Cunoscute încă din antichitate, uleiurile esenţiale suscită astăzi o admiraţie fără precedent. Le folosim pentru frumuseţe, pentru sănătate, pentru relaxare... În fapt, virtuţile lor sunt imense !

Uleiul esenţial este substanţa parfumată a unei plante, a unei flori, extrasă sub formă de lichid. În Egiptul antic, uleiurile esenţiale se foloseau pentru masaje corporale, îngrijiri, dar şi pentru îmbălsămarea trupurilor înaintea mumificării. Francezul Rene Gattefosse este cel care a inventat numele de aromoterapie, în 1937.

Succesorii lui: Valnet, Leclerc, Maury... aveau sa dezvăluie marelui public binefacerile uleiurilor esenţiale.

Iată trei utilizări importante:
Uleiurile esenţiale se folosesc în trei moduri :

pentru uz intern, amestecate cu miere, iaurt, zahăr (dar niciodată direct în gură sau într-un pahar cu apă pentru că ele atacă mucoasele);

pentru uz extern, amestecate cu un ulei de suport (din migdale dulci, din sâmburi de caise sau de struguri...) - folosite la masaje, de exemplu;

pentru uz olfactiv, prin împrăştierea vaporilor, fie cu ajutorul unui difuzor electric, în saună, la hammam sau prin alte metode, cum ar fi candela cu apă sau un aparat de purificat aerul din încăpere. Fiecare are proprietăţile sale bine stabilite pe care e bine să le cunoaştem înainte să începem să le folosim. Fie că vrem să tratăm guturaiul sau să purificăm atmosfera din cameră, e bine să ne documentăm înainte. Uleiurile esenţiale sunt substanţe într-adevar active , care pot şi dăuna (arsuri, iritaţii, dificultăţi respiratorii, etc.) dacă sunt utilizate inadecvat.

Baia divină!

Este suficient să adăugaţi 5 picături de uleiuri esenţiale în apa fierbinte pentru a profita de binefacerile aromoterapiei.

Pentru a favoriza somnul şi destinderea, alegeţi uleiul de levănţică sau mandarina.

Pentru a vă revigora, folosiţi esenţa de lămâie sau grapefruit.

În sfârşit, în caz de guturai, cel mai benefic este pinul, cimbrul sau eucaliptul, care ajută la degajarea respiraţiei.

Cum se prepară aceste remedii florale?

Există două metode: metoda expunerii la soare şi metoda fierberii.

Metoda expunerii la soare - constă în faptul că florile sănătoase, proaspăt înflorite, culese în orele dimineţii, până la ora 9 a.m., sunt puse cu atenţie într-o farfurie de sticlă plină cu apa de izvor şi sunt expuse la soare, până încep să se ofilească. Timpul expunerii la soare este de 3 ore. Dacă cerul se înnorează sau începe să fie acoperit, această expunere ia sfârşit şi farfuria este pusă la adăpost. Când petalele încep să pălească şi să se ofilească, esenţa obţinută se strecoară cu grijă şi se amestecă cu coniac 80 % într-o sticlă care poate fi bine închisă şi care, dacă se poate, trebuie să fie şi colorată închis. Este foarte important de ştiut că, în cazul în care sticla este închisă etanş, odată cu trecerea timpului puterea remediului poate să crească. De altfel, esenţa obţinută, care se mai numeşte şi esenţa-mamă, trebuie să fie diluată de mai multe ori pentru a putea fi folosită. Cu o expunere la soare de o jumătate de oră se prepară şi esenţa de apă de izvor (singurul remediu care nu este de origine vegetală dintre remediile lui Bach.)

Metoda fierberii - se foloseşte mai ales pentru prelucrarea florilor culese la începutul primăverii, când soarele străluceşte mai slab, dar şi pentru prelucrarea florilor mai robuste (cum ar fi florile de nuc sau de castan). De asemenea, se poate apela la această metodă atunci când avem nevoie urgent de un anumit remediu, care se prepară de obicei prin metoda expunerii la soare. Pentru fierbere se recomandă folosirea unui vas smălţuit, care poate fi acoperit, şi a apei proaspete de izvor. Pe lângă flori, se pot adăuga şi crenguţe şi frunzuliţe, după care se acoperă vasul cu un capac şi se fierbe timp de o jumătate de oră, având grijă ca părţile vegetale să fie acoperite tot timpul cu apă. După o jumătate de oră, fiertura se ia de pe foc, se lasă la răcit şi se amestecă cu coniac, la fel ca în cazul metodei expunerii la soare. Pentru ca remediul obţinut să poată fi folosit, este nevoie să fie diluat. Mai întâi, se pun două picături din remediu în 30 ml de coniac de concentraţie 40 %, iar apoi, din soluţia obţinută, se mai pun două picături în 30 ml de apă, aceasta fiind diluţia potrivită pentru a fi administrată unui bolnav.

Citind aceste metode de preparare şi văzând valorile destul de ridicate ale proporţiilor de diluare, putem să ne întrebăm care mai este efectul acestor remedii, precum şi dacă între ele şi preparatele homeopatice există vreo legătură, dată fiind asemănarea tehnicilor şi mai ales a cantităţilor de substanţe de bază din care este alcătuit un remediu. Pentru aceasta vă recomand să aprofundaţi teoria remediilor florale a lui Bach, precum şi abordarea holistică a medicinei care stă de fapt la baza homeopatiei.

Pentru documentare:

Florile de Bach

Florile lui Bach - remedii pentru sănătate

Homeopatia în România

ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE HOMEOPATIE CLINICĂ