CUM SĂ TRĂIM ÎN ECHILIBRU CU LUMEA INVIZIBILĂ

Ideea existenţei unei alte lumi locuită de nenumărate fiinţe invizibile, dar la fel de reale ca noi toţi, unele dintre ele fiind (mult) mai evoluate decât omul, pare ceva neverosimil sau absurd pentru majoritatea oamenilor.

Tot ceea ce oamenii nu văd, chiar şi folosind instrumente perfecţionate cum ar fi microscoapele sau telescoapele, ceea ce ei nu pot detecta, pentru ei nu există. Ei bine, ăsta este un raţionament foarte greşit. Dacă este atât de greu să îi faci pe oameni să admită realitatea unei lumi pe care nu o văd, înseamnă că ei nu posedă simţuri şi organe suficient de dezvoltate pentru a o observa sau sesiza, ca şi acelea care le permit să intre în contact cu lumea fizică: pipăitul, văzul, auzul, mirosul, gustul.

Lumea vizibilă nu ar reprezenta nimic dacă nu ar fi susţinută de lumea invizibilă. La originea vizibilului trebuie căutat întotdeauna invizibilul. Dacă acest principiu invizibil nu ar fi fost prezent, ochii voştri nu v-ar folosi la nimic şi nu aţi vedea nimic. Lumea vizibilă nu este decât învelişul lumii invizibile fără de care nu am putea cunoaşte nimic din ceea ce există în jurul nostru. Aceia care refuză categoric existenţa lumii invizibile dovedesc pur şi simplu că nu judecă. Oare cu ce se ocupă ei zi şi noapte? Oare au sentimente, gânduri? Şi dacă au, le văd? Ei bine, nu le văd, dar şi sentimentele, şi gândurile, există. Ei nu îşi văd iubirea, ei nu o ating, dar datorită iubirii sunt în stare să mute munţii din loc. 

Dar sufletul şi conştiinţa, cine le-a văzut? Când cineva spune: "Nu am nimic pe conştiinţă", oare la ce se referă?

În realitate, oamenii nu cred decât în lucruri invizibile, impalpabile, dar nu vor să recunoască acest lucru. Ei gândesc, simt, iubesc, suferă, urăsc, plâng, mereu din motive invizibile, dar în acelaşi timp se încăpăţânează să pretindă că nu cred în lumea invizibilă. Câte contradicţii!!!

Câte crime şi orori nu sunt înfăptuite pentru că oamenii cred că e adevărat tot ce le trece prin cap. Oamenii nu pun niciodată la îndoială ceea ce gândesc şi simt, ei sunt absolut convinşi că acesta e adevărul. Când le spuneţi punctul vostru de vedere, ei spun: "Vom vedea... vom studia... vom face o anchetă", dar pentru ceea ce ei cred, nu au nevoie de studiu sau anchetă, aceasta este singura realitate. 

Realităţile interioare sunt realităţi indiscutabile, ele fiind chiar entităţi însufleţite. De aceea iniţiaţii vorbesc despre existenţa unei lumi invizibile, impalpabile, care reprezintă singura realitate. De altfel, această lume, denumită "invizibilă", nu este chiar atât de invizibilă pentru ei. Ba din contră, ea este vizibilă, tangibilă, străbătută de curenţi, de lumini, de culori, de forme, de parfumuri, mult mai reale decât cele din lumea vizibilă, adică din planul fizic, iar ei le cunosc, le studiază.

Este o greşeală să se creadă că emoţiile, sentimentele, gândurile, tot ceea ce aparţine lumii psihice, spirituale, nu poate fi studiat cu precizie. În fizică şi chimie, admitem mereu în măsurători o marjă de eroare posibilă şi aproape inevitabilă, în timp ce, în ştiinţa lumii invizibile, chiar şi un electron este numărat, cântărit, calculat: aici domneşte o precizie absolută.

Da, viaţa interioară, spirituală, poate fi studiată chiar cu mai multă exactitate decât planul fizic. Acest lucru este posibil cu condiţia dezvoltării organelor spirituale. 

Atât timp cât acestea nu au fost dezvoltate, nu avem dreptul să negăm realitatea lumii invizibile. De altfel, majoritatea oamenilor nu şi-au dezvoltat prea bine nici cele cinci simţuri. 

Unele animale văd, captează, aud, adulmecă, simt   manifestări din lumea invizibilă pe care noi  nu suntem în stare să le percepem: mirosuri, ultrasunete, anumite radiaţii luminoase sau chiar anumite semne ce anunţă furtunile, cutremurele de pământ, epidemiile, etc. 

Prin urmare, singura atitudine înţeleaptă pe care oamenii de ştiinţă o pot adopta este aceea de a spune: "Stadiul cunoştinţelor noastre nu ne permite să ne pronunţăm, mai trebuie să studiem problema". Adevăraţii oameni de ştiinţă nu neagă nicio posibilitate, ei sunt deschişi la orice. Dar în loc de asta, vedem că 99% dintre ei se pronunţă şi induc în eroare umanitatea. De aceea ei sunt responsabili de multe blocaje şi regresii şi într-o bună zi vor plăti foarte scump, pentru că responsabilitatea lor este înregistrată şi Cerul este implacabil cu aceia care îi înşeală pe oameni. Toţi acei oameni de ştiinţă care se consideră ca etaloane şi criterii universale nu-şi dau seama că îşi blochează drumul cu limitările lor, blocându-l în acelaşi timp pe cel al întregii omeniri.

Toate cărţile sfinte ale tuturor religiilor menţionează existenţa unor creaturi invizibile a căror prezenţă nu rămâne fără consecinţe în viaţa oamenilor şi destinul lor. Religia creştină le împarte îndouă categorii: spiritele luminii -îngerii şi spiritele întunericului -demonii. Alte religii au insistat asupra spiritelor naturii care populează cele patru elemente. În Cabală sunt prezentate ierarhiile îngereşti, aşa cum au fost preluate apoi de tradiţia creştină. 

Eu cred în energie care e invizibilă. Cred mai mult în lumea invizibilă decât cea vizibilă. Desigur, lumea medicală şi ştiinţifică din secolul nostru nu acceptă ideea că există entităţi invizibile binefăcătoare sau răufăcătoare care perturbă viaţa oamenilor. După părerea oamenilor de ştiinţă şi a medicilor, este vorba de elemente chimice ce stabilesc buna funcţionare a psihismului şi care, dacă lipsesc, duc la disfuncţionalităţi. Da, este adevărat că sunt elemente chimice la mijoc, dar de unde vin ele? Oare elementele chimice nu sunt şi ele tot o energie? Aceste elemente chimice sunt energia binefăcătoare sau răufăcătoare atrasă de omul însuşi. Dacă ai ştii să atragi energia unor elemente chimice de care corpul tău are nevoie nu ai mai avea niciodată nevoie de tratamente medicale, de pastile sau capsule cu diverse extracte. Dacă oamenii, prin slăbiciunile lor, prin încălcările repetate ale legilor naturii şi a celor divine deschid uşa entităţilor întunecate, acestea pătrund în ei şi produc daune pe care psihologii şi psihanaliştii le denumesc în tot felul, dar care în realitate au o singură şi unică origine: prezenţa spiritelor indezirabile atrase de felul nostru greşit de a trăi. 

Aceste fapte sunt foarte bine explicate în cărţile sfinte iar unii clarvăzători le-au constatat şi ei.

Atât timp cât oamenii nu-şi vor dezvolta acele capacităţi spirituale ce permit cunoaşterea lumii invizibile, câtă vreme se vor îndoi de cunoştinţele Ştiinţei iniţiatice, ei îşi vor clădi o filosofie bazată numai pe observaţiile celor cinci simţuri iar concluziile acestei filosofii vor fi obligatoriu greşite. În domeniul spiritual suntem în epoca dinainte de Pasteur, când nu se cunoşteau toate aceste organisme minuscule care produc boli şi moarte şi care sunt microbii, bacteriile, viruşii şi paraziţii. Va trebui să apară un Pasteur şi pentru lumea invizibilă, spirituală, ca să poată fi cunoscuţi şi clasificaţi toţi aceşti ghiduşi spirituali care se joacă cu oamenii şi desigur să se poată acţiona împotriva celor malefici. Unii cabalişti, care erau clarvăzători, au văzut aceste entităţi şi le-au dat şi nume. Aceste  nume pe care ei le-au dat, în funcţie de valoarea numerică a fiecărei litere, exprimă exact caracteristicile acestor spirite. Nu doresc să le înşir aici pentru a vă pune apoi în contact cu ele. Trebuie să ai o aură foarte puternică şi să ştii să lucrezi cu lumina, cu culorile, pentru a studia aceste entităţi, fără a fi în pericol. Singura metodă la îndemână pentru toată lumea este Rugăciunea, contactul mental zilnic cu Divinitatea şi, dacă nu vă simţiţi totuşi bine, puteţi apela la slujbele şi rugăciunile unor preoţi cu har. În acelaşi timp, trebuie să duceţi o viaţă cât mai în concordanţă cu legile divine şi ale naturii, dar nu neapărat asceză, pentru că asta nimeni din Cer nu a cerut-o.

Iată de ce a spus Iisus în Evanghelii: "Privegheaţi şi vă rugaţi", sau: "Fiţi treji, Diavolul umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită". Oare Iisus a rostit nişte prostii?

Atunci de ce oamenii, cunoscând toate acestea, cad victime atâtor agitaţii? Spaţiul este populat de miliarde de entităţi răufăcătoare care au jurat pieirea omenirii, dar şi de entităţi luminoase care ne oferă ajutorul şi protecţia lor, însă ajutorul şi protecţia acestora nu vor funcţiona niciodată dacă omul nu face nimic ca să păşească pe drumul cel bun. Maestrul nu vă poate ajuta dacă sunteţi încăpăţânaţi şi perseveraţi în greşeli şi într-o viaţă necumpătată. Prin nepăsare, indiferenţă şi chiar rea voinţă, distrugeţi toată munca şi lucrarea Maestrului vostru care s-a chinuit să vă lumineze, să vă îndrume, să vă inoculeze gâduri şi idei pozitive şi sentimente luminoase şi înălţătoare. Prin asta veţi deshide uşa larg entităţilor întunecate şi Maestrul nu vă va mai putea însoţi în această viaţă. 

Degeaba sunteţi atenţi să faceţi ordine peste tot, în viaţa voastră, în plan fizic, în casă, la locul de muncă, în aspectul vostru exterior. Şi astea sunt benefice, pentru că ordinea exterioară influenţează ordinea interioară, dar nu e suficient. Nu lăsaţi interiorul vostru vraişte, gândurile, sentimentele, crezurile voastre, deoarece în lumea invizibilă ele reprezintă chiar nişte entităţi de sine-stătătoare, nişte mici sfere încărcate cu energie luminoasă sau neagră. Ele toate sunt sfere de energie bine conturate. Ele aparţin de lumea tuturor gîndurilor, ideilor şi sentimentelor ce formează la scară mai mare mentalul colectiv. Trebuie să lucraţi la ele, să le sortaţi, să le cosmetizaţi, să le dezvoltaţi şi chiar să le eliminaţi pe cele nocive.

Recunoaşteţi că până acum nu aţi făcut nimic pentru lumea din interiorul vostru? Nu e nicio problemă, de acum înainte sunt convinsă că vă veţi schimba atitudinea.

Lumea invizibilă este o realitate chiar mai importantă decât lumea vizibilă, deci de ea ar trebui să ne ocupăm mai întâi. Atunci când vă veţi concentra la această lucrare interioară, veţi simţi că începeţi să trăiţi ceva pur, luminos, veţi începe să simţiţi acel ceva care vă leagă de alte existenţe, de alţi curenţi, de alte energii, până la infinit. La această lucrare ajută mult meditaţia.

Atât timp cât vă concentraţi numai pe lumea vizibilă, fizică, materială, vă limitaţi din toate punctele de vedere, vă secătuiţi şi deopotrivă vă materializaţi, în vreme ce dacă lucraţi cu lumea invizibilă care înseamnă bogăţia, imensitatea, vă legaţi de forţele creatoare ale Universului, de toate entităţile luminoase care circulă printre stele, printre constelaţii, prin toate lumile care populează astralul şi gustaţi astfel viaţa divină. Pe parcurs, o să vă activaţi puteri nebănuite pe care, deşi le-aţi avut date de Creator, le-aţi lăsat nefolosite, trăind neprotejaţi şi neputincioşi. Dacă vă simţiţi neputicioşi pe Terra, ce veţi face la nivelul imens al planului astral, în lumea spiritelor în care veţi plonja când veţi încheia viaţa fizică? În lumea spiritelor există violenţă. Dacă nu vă atrageţi spiritele pozitive încă de când sunteţi în viaţa terestră, acestea vă vor respinge. Dacă veţi fi respinşi de spiritele luminoase, veţi trece în lumea spiritelor întunecate cărora le veţi cădea victime şi care vor fi foarte mulţumite că au găsit o nouă pradă de devorat.

Reţineţi deci că fiecare atrage numai curenţii şi entităţile care sunt în afinitate cu starea în care se află. Există o lege: omul intră în legătură numai cu ceea ce corespunde vibraţiilor sale, aurei sale, iar dacă nu este pur, luminos, puternic, este obligat să suporte tot ceea ce circulă negativ, nesănătos, violent, în atmosfera psihică care îl înconjoară.

Dacă doriţi să intraţi în comunicare cu entităţile celeste, să vedeţi splendoarea divină, trebuie să vă purificaţi, să vă lărgiţi conştiinţa şi să lucraţi pentru cel mai înalt ideal: fraternitatea între oameni și Împărăţia lui Dumnezeu.  

În acel moment, emanaţiile voastre vor deveni pure, vibraţiile voastre mai subtile, iar spiritele luminoase nu numai că vă vor lăsa să ajungeţi până la ele, dar vor veni chiar ele să vă viziteze, fiindcă vor găsi în voi hrana lor.

Cei mai mulţi oameni resping ca anormale sau periculoase toate stările care i-ar apropia de lumea divină. Ei au încredere numai în intelect. Cel puţin în acest caz ei au dreptate, vor să rămână cu capul pe umeri. Când un profesor vă explică ceva, el foloseşte grafice, scheme, formule, calcule, datorită cărora puteţi să-i urmăriţi şi înţelege expunerea. Însă toate aceste formule, calcule, grafice şi scheme, nu îl vor împiedica pe profesor să-şi piardă capul în alte circumstanţe. Dacă studiem statisticile, vom observa că, cei mai mulţi dezechilibraţi şi bolnavi mintali, îi găsim printre intelectuali. Asta deoarece intelectul nu protejează fiinţele de tulburări psihice, ba dimpotrivă. Viaţa nu constă numai în a măsura, calcula, observa, oamenii nu sunt maşini. Pentru a înfrunta greutăţile şi şocurile existenţei, pentru a nu ne lăsa purtaţi şi distruşi de pasiuni, pentru a descoperi adevărata realitate a lucrurilor, intelectul nu este de ajuns.

Intelectul este o aptitudine care s-a dezvoltat în om mai târziu decât inima, decât sentimentul. 

Intelectul este o înzestrare legată de ochi: a vedea lucrurile, înseamnă a le înţelege puţin. Englezul are chiar expresia "văd" ("I see"), în loc de "înţeleg" ("I understand"). Natura a lucrat milioane de ani la dezvoltarea intelectului. 

Cu toate astea, nu el are ultimul cuvânt. Natura a prevăzut dezvoltarea în continuare în om a unor calităţi mult superioare. Intelectul este limitat: pentru a judeca, a trage concluzii, el se bazează pe aparenţa lucrurilor şi pe viziunea parţială pe care o are despre ele. Intelectului îi lipseşte cunoaşterea sintetică şi de aceea nu poate avea nicio cunoaştere asupra interiorului. Din această cauză, el nu-i permite omului să se pronunţe corect asupra fiinţelor şi a diferitelor situaţii, şi aici se află originea nenumăratelor greşeli şi neînţelegeri.

Dacă Inteligenţa Cosmică a dăruit oamenilor intelectul, a făcut-o desigur pentru ca aceştia să-l folosească. Din nefericire, ei o fac privându-se de alte posibilităţi de explorare şi cunoaştere subtile. 

Toată aparatura tehnică, produsă şi folosită de oameni, nu e decât corespondenţa în plan fizic a aparatelor psihice sau spirituale care există deja în sinele lor şi pe care nu ştiu să le descopere şi să le folosească. Pentru că nu şi-au dezvoltat capacitatea de cunoaştere a materiei prin capacităţile lor intuitive, oamenii de ştiinţă au produs multă tehnologie, demonstrând în plan astral o mentalitate infantilă. În timp ce pierdem ani de zile cu producerea maşinăriilor de tot felul, am putea pătrunde oriunde în spaţiu şi cunoaşte totul cu simţurile spirituale.

Omul va trebui să devină conştient şi să-şi dezvolte alte instrumente, superioare intelectului - care va trebui să rămână numai un instrument de lucru pentru studiul şi explorarea materiei. 

Intelectul nu e capabil de iubire, de abnegaţie, de dăruire, tot ceea ce întreprinde el fiind rezultatul unui calcul egoist. El nu e făcut pentru generozitate, sacrificiu. Dacă într-o zi se îndură să facă un compromis, un sacrificiu, a doua zi el regretă deja, considerând că e păcat că s-a lăsat dus de sentimente, că a fost un prost ascultând de sfaturile inimii sau ale sufletului.

Intelectul nu este capabil să conceapă şi să realizeze nici faptul că fraternitatea se va realiza între toţi oamenii, că pământul va forma o singură familie în care întreaga lume va trăi în fericire. El nu se poate ridica atât de sus pentru a descoperi adevăratele mijloace, adevăratele remedii, adevăratele soluţii. Ceea ce îşi imaginează, ceea ce îşi propune, plecând de la viziunea sa incompletă şi egocentrică a lucrurilor, este mereu defectuos şi nu poate provoca decât neînţelegeri. De aceea nimic nu este rezolvat şi mereu apar probleme noi.

A sosit momentul să nu vă mai lăsaţi orbiţi de explorările intelectului şi să admiteţi existenţa în voi a corpurilor spirituale, să studiaţi diferitele lor posibilităţi şi să lucraţi pentru a vă dezvolta în sfârşit intuiţia - adică inteligenţa superioară a planului cauzal care nu are niciun mobil egocentric, ci întotdeauna un mobil heliocentric, teocentric. În acel moment, în loc să faceţi totul pentru profitul vostru, începeţi să vă puneţi în slujba Domnului. Asta nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ceva, pentru că El este atât de bogat şi de puternic încât nu are nevoie de munca noastră. Beneficiarii acestei lucrări vom fi chiar noi. 

Evident, nu se pune problema suprimării activităţii intelectului. Dumnezeu a dorit ca fiinţa umană să îşi dezvolte toate proprietăţile creierului, de aceea El a făcut-o să coboare în materie pentru a o explora. Şi în această involuţie, cele cinci simţuri au luat o importanţă atât de mare încât oamenii au pierdut noţiunea Cerului, au încetat să mai comunice cu entităţile luminoase, nici nu se mai gândesc la ele şi nu le mai simt nici prezenţa.

Dar această coborâre în materie va rămâne totuşi o încercare extraordinară pentru omenire, căci proiectele Domnului sunt de a perfecţiona creatura umană şi pe această cale, motiv pentru care a pus-o să străbată materia, prăpăstiile, bolile, necazurile şi chiar moartea, pentru ca apoi să o facă să revină la viaţă prin înviere, spre lumină, spre libertatea absolută, pentru a-şi cunoaşte astfel Creatorul. 

Este important să vă perfecţionaţi în cel puţin un domeniu şi să învăţaţi tot timpul, să asimilaţi noi cunoştinţe aici pe pământ. De ce? Pentru că o minte greoaie nu poate primi revelaţii reale, adevărate, din Cer. Cerul nu se poate oglindi într-un spirit neevoluat, needucat, grosier. Chiar şi cursurile ştiinţei oficiale sunt absolut necesare. De exemplu medicina, dacă vrei să vindeci oameni. Pentru că este foarte periculos să începi să vindeci oameni crezând că ai primit un har vindecător din Cer. Desigur, există fiinţe care au un magnetism ce acţionează benefic asupra stărilor fizice ale altor oameni, har dobândit în urma practicării unor virtuţi şi a iubirii imense ce au simţit-o pentru oameni în general şi pentru Creaţie, însă aceştia sunt rari. Acela care doreşte să îi vindece pe oameni trebuie să înceapă studii de medicină, altminteri riscă să-i îmbolnăvească şi mai mult pe aceştia. Eu nu vreau să spun că medicina oficială este ideală, deoarece în cercetările sale nu depăşeşte corpul fizic, dar cunoştinţele pe care le oferă sunt indispensabile. 

În afară de asta, trebuie să faceţi o lucrare de purificare spirituală, pentru că, numai acela care este cu adevărat pur şi dezinteresat poate pretinde că este un mesager al Cerului.

Cum ai putea fi în ascensiune altfel? Diferitele discipline prescrise de religiile întregii lumi (izolare, post, abluţiuni, rugăciuni) nu sunt esenţiale în sine, ci te ajută la lucrarea de curăţare spirituală, de purificare, de ameliorare a gândurilor şi chiar a faptelor tale. Acela care nu s-a decis să facă o astfel de lucrare, ar fi mai bine să nu se ocupe de spiritualitate, pentru că poate deveni un pericol pentru sine însuşi, pentru familia lui şi chiar pentru restul oamenilor. Atât timp cât nu te-ai eliberat de toate prejudecăţile, de toate ideile preconcepute, de toate tendinţele inferioare, nu există nimic mai rău decât să te consideri un mesager al Cerului. 

S-au văzut astfel de oameni care au devenit călăii familiei lor sau chiar ai poporului lor. 

Trebuie eliberată mai întâi calea pentru ca energia benefică să circule, ca lumina să pătrundă şi curenţii celeşti să poată fi recepţionaţi.

Prin urmare, ce sunt rugăciunea şi meditaţia? Sunt activităţi datorită cărora omul ajunge să purifice şi să lumineze totul în sine, până în ziua în care va deveni ca o piatră preţioasă, curat şi transparent. Dumnezeu apreciază pietrele preţioase şi le aşează în coroana Sa.

Această ascensiune a omului a început deja. Pe măsură ce curenţii Cerului devin tot mai puternici, din ce în ce mai multe suflete luminoase se vor reîncarna: filosofi, artişti, oameni de ştiinţă, care vor avea un alt mod de abordare şi un alt limbaj, care vor crea noi opere, vor proclama noi valori, care vor schimba viziunea actuală a lumii, pentru ca pe pământ să vină să se instaleze o nouă cultură, o cultură ce va stabili aici Împărăţia lui Dumnezeu, morala, legile şi dreptatea Sa. 

Dar, ca să se poată realiza acest lucru, trebuie să învăţăm să lucrăm cu aceste aparate foarte perfecţionate care sunt organele noastre ce formează corpul cauzal, budic şi atmic, într-un cuvând să lucrăm cu corpul nostru superior, spiritual, fiindcă numai el poate ajunge să contemple şi să sesizeze realităţile lumii divine şi să trăiască la nivelul ei.

              

Altar mexican de atragere a spiritelor 

pozitive ale Universului asupra Mamei Pământ (Temazcal)

Mulţumiri aduse Mamei Pământ (tradiţii mexicane)

                             S î n z i a n a 💜

Articol inspirat din "Incursiune în invizibil" (Omraam Mikhael Aivanhov).

Dacă citim Biblia la capitolul Facerea, descoperim că primul eveniment al creaţiei a fost apariţia luminii. În prima zi Dumnezeu a spus: "Să fie lumină !". Lumina a fost deci întâia lucrare pe care Domnul a realizat-o în mijlocul haosului. A doua zi, Domnul a separat apele din înalt de apele de jos. În a treia zi, a adunat apele într-un singur loc pentru a face loc pământului, astfel ca acesta să poată da seminţe, să rodească. Iar în a patra zi a creat soarele, luna şi stelele. Dar care este atunci lumina creată în prima zi? Doar Soarele nu exista încă. Era lumina primordială care nu este cea a soarelui pe care îl vedem şi datorită căreia avem şi noi posibilitatea de a vedea.

Prin urmare există două feluri de lumină: lumina vizibilă şi lumina invizibilă (eterul sau prana), cea din urmă fiind chintesenţa creaţiei.

Soarele nu este în realitate o sferă de lumină, ci e o entitate vie dotată cu conştiinţă şi care la rândul ei primeşte lumina subtilă, invizibilă. Lumina invizibilă este cea care, materializându-se (condensându-se) produce lumina vizibilă. Cum această lumină invizibilă este practic materia de bază din care este constituită întreaga creaţie, ea există peste tot şi pătrunde peste tot, în toate lucrurile. Omul deocamdată nu vede această lumină invizibilă pentru că nu este destul de dezvoltat spiritual dar, dacă se concentrează în timpul meditaţiei sau rugăciunii, o poate simţi şi atrage către el astfel ca să ajungă pătruns de ea prin toate ţesuturile, în întreaga fiinţă. De aceea dacă nu o invoci, nu o chemi şi nu vine această lumină învizibilă, rămâi cu tot mai multă energie neagră în fiinţa ta, care de altfel tot invizibilă este.

Hristos a spus: "Eu sunt lumina lumii". Lumina lumii este soarele. Dar Hristos nu s-a referit la lumina vizibilă ci la lumina invizibilă, spirituală. Despre această lumină vorbea Iisus şi cu ea se identifica, lumina care ne dă acces la lumea divină, a spiritelor înalte ce formează chiar mediul de viaţă al Creatorului.

La origini şi la începutul acestei lumi este lumina, iar lumina este Hristos, spiritul solar. Spiritul lui Hristos se manifestă mai întâi în sefirotul Hohmah, prima slavă. El este cuvântul despre care Ioan spune în Evanghelia sa că "nimic nu a fost făcut fără el". El se manifestă sub un alt aspect în sefirotul Tiferet, soarele. Tiferet îşi are deci originile în Hohmah, unde străluceşte lumina divină, invizibilă pentru oameni.

Dimineaţa, atunci când contemplaţi răsăritul soarelui, gândiţi-vă că, legându-vă de el, vă legaţi de spiritul său. Cu alte cuvinte, vă legaţi de spiritul soarelui care este Hristos, o emanaţie a lui Dumnezeu Însuşi. Nu este de ajuns să vă expuneţi la soare, să-l priviţi. Va trebui ca spiritul vostru să fie capabil să intre în legătură cu chintesenţa luminii sale, să se lege de ea, să fuzioneze cu ea. În momentul în care vă cufundaţi în lumea luminii, câteva particule din această lumină pătrund în voi şi astfel veţi primi revelaţia splendorii divine.

Trebuie să învăţăm cu toţii ce reprezintă această lumină, cum să trăim zilnic cu ea, să lucrăm zilnic cu ea, să-i simţim particulele fine pe care să le absorbim şi condensăm în noi, până în momentul în care vom fi capabili să le proiectăm în jurul nostru, ca pe nişte raze invizibile, aspra fiinţelor şi obiectelor lumii invizibile, care vor începe să ne apară în realitatea lor sublimă.

(Omraam Mikhael Aivanhov)

S î n z i a n a 💜

© Copyright 2015 
MAX'S CONCEPT