PRIMUL MIT DESPRE ÎNGRĂŞARE ŞI SLĂBIRE !
Fotomodelele de astăzi sunt cu 25% mai slabe decât cele de acum 40 de ani. Pentru a ajunge la aceste "performanţe", multe fotomodele folosesc laxative, fumează, mănâncă excesiv şi apoi vomită, beau sucuri dietetice şi fac prea multă mişcare. Aceste activităţi declanşează o cascadă de molecule de sânge, care reacţionează la regimul drastic şi care, apoi, le determină să mănânce prea mult. Aşa că fotomodelele mănâncă mult, vomită şi trec din nou la un regim şi mai drastic. Situaţia se transformă într-un ciclu foarte periculos care acţionează în sens contrar construcţiei chimice naturale a organismului.
Prin intermediul acestei cascade moleculare, organismul se salvează singur de la înfometare. Fiinţele umane sunt codificate genetic să facă acest lucru. Cele mai importante componente ale sistemelor biologice umane sunt proiectate să ne protejeze de înfometare. Este un mecanism esenţial de supravieţuire. Aceste fotomodele primesc, de la propriul organism, semnalul să mănânce mai mult şi să pună la loc kilogramele pe care le-au pierdut cu bună ştiinţă. Dacă ignorăm aceste semnale, corpul nostru va îmbătrâni prematur, ceea ce nu este recomandabil.
Poate că şi voi aţi căzut în această capcană. Dacă aţi încercat să ţineţi regim şi v-aţi redus alimentaţia sub numărul de calorii de care aveţi nevoie pentru ca organismul vostru să funcţioneze corect, aţi declanşat aceeaşi cascadă moleculară internă. Prin urmare, primiţi semnale de foame prea puternice pentru a fi ignorate. Poate aţi ajuns să luaţi o mână de pastile care promit să taie foame şi de care nu aveţi habar ce conţin. Dar în majoritatea cazurilor veţi pune la loc mai mult decât aţi pierdut iniţial. Faceţi cunoştinţă cu sindromul de înfometare.
Noi toţi suntem programaţi să ne îngrăşăm. Nu este vina ta că eşti supraponderal.
Cu toţii am auzit "adevărurile" complet neadevărate şi periculos de simple care abundă în cultura noastră şi care "învaţă" oamenii ce trebuie să facă pentru a slăbi: "Mănâncă mai puţin şi fă mai multă mişcare". Sau: "Nu mai mânca atât de mult", "Totul depinde de voinţă", "Toată lumea ştie că persoanele supraponderale sunt leneşe, indisciplinate şi indulgente cu propria persoană". Cea mai mare parte dintre voi, cei care aţi încercat să slăbiţi, v-aţi însuşit mesajul cultural conform căruia este vina voastră că sunteţi graşi.
Aceste explicaţii sunt extrem de simpliste. Cercetătorii au ajuns deja la concluzia că este groaznic să ne bazăm pe aceste explicaţii şi mituri ale pierderii în greutate vehiculate până acum. Nicio dietă de slăbire celebră nu a funcţionat până la capăt şi toate au produs, în final, cazuri de îmbolnăviri mai mult sau mai puţin grave. Primul pas e să scăpaţi de această mentalitate de învinovăţire a victimei, care le sugerează, într-un mod nu prea subtil, celor care se luptă cu kilogamele în plus, că ar slăbi dacă ar depune mai multe eforturi.
Acest punct de vedere prezintă o singură problemă: NU ESTE ADEVĂRAT.
Cu toţii cunoaştem persoane supraponderale care spun: "nu mănânc chiar aşa mult şi tot nu pot slăbi". Nu e o minciună.
Majoritatea persoanelor se îngraşă atunci când urmează un regim. De fiecare dată când ţinem regim, pierdem masă musculară. În general, regimul dă greş, iar în această situaţie kilogramele puse la loc reprezintă grăsime. Dacă aţi încercat mai multe regimuri care au dat greş, atunci organismul vostru a trecut de mai multe ori prin acest proces. S-ar putea să fi ajuns deja la o greutate prea mare pentru a mai putea fi controlată.
Pe scurt, regimurile vă îngraşă.
Concluziile cercetătorilor cu privire la slăbit sunt:
- Pierderea în greutate nu se rezumă la mâncare mai puţină şi mişcare mai multă;
- Nu este vina voastră că aveţi probleme cu greutatea, deoarece comportamentul vostru de hrănire este controlat de creierul reptilian, un mecanism ancestral de supravieţuire cu care am fost dotaţi, proiectat pentru a preveni înfometarea;
- Trebuie să mâncaţi mai mult decât rata metabolică în repaus, altfel organismul va crede că îl înfometaţi. Când mâncaţi mai puţin decât rata metabolică în repaus, tendinţa este să vă îngrăşaţi, nu să slăbiţi. Ajungem la contradicţia în termeni: mâncăm ca să slăbim.
- Nu ţineţi regim. Dacă mâncaţi prea puţine calorii nu veţi face altceva decât să vă îngrăşaţi şi mai mult în timp.
La o persoană normală, aceasta este de aproximativ 10 ori mai mare decât greutatea corporală în livre (o livră e egală cu aproximativ 0.5 kg).
De exemplu, la 82 kg, persoana cântăreşte 180 de livre, iar în acest caz rata metabolică în repaus este de 1800 de calorii. Dacă sunt reduse caloriile zilnice sub 1800, persoana respectivă, în loc să slăbească, se va îngrăşa şi mai mult în timp, chiar dacă pentru o scurtă perioadă va slăbi.
Totul pare pe dos, nu-i aşa?
Dacă este adevărat că suntem programaţi pentru a ne îngrăşa, ar însemna că suntem programaţi incorect. Dar de ce am fi programaţi să mâncăm prea mult şi să ne îngrăşăm? Această situaţie se datorează creierului limbic sau reptilian - acea parte a creierului care se dezvoltă prima şi seamănă cu creierul unei reptile. Ea guvernează comportamentele de supravieţuire şi creează anumite reacţii chimice pe care nu le putem controla în mod conştient.
Există trei comportamente de supravieţuire de bază, controlate de creierul nostru primitiv:
- răspunsul "luptă sau fugi";
- comportamentul de hrănire;
- comportamentul privind reproducerea.
Cheia către un metablism sănătos este să învăţaţi care sunt aceste răspunsuri, cum sunt ele declanşate şi cum le putem opri.
Aşadar, unul dintre cele mai importante principii ale pierderii în greutate este să nu vă autoînfometaţi niciodată. Problema este dacă mâncaţi suficiente calorii, nu dacă mâncaţi prea multe. Aveţi nevoie de o valoare de bază pentru cantitatea pe care trebuie să o mâncaţi pentru ca organismul vostru să nu sufere de înfometare.
În principiu trebuie să ne calculăm caloriile ingurgitate zilnic, dar această informaţie este relativă, pentru că nu toate caloriile sunt egale. Cultura noastră încearcă să ne convingă că vom slăbi dacă vom consuma mai puţine calorii. Caloriile sunt importante dar, pentru sănătatea voastră, nu contează atât de mult cantitatea de calorii, cât mai ales tipul caloriilor pe care le consumaţi.
Ce este o calorie? O calorie este o unitate de energie. Este definită drept cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad Celsius, la presiunea atmosferică la nivelul mării.
Absorbim calorii din alimentele pe care le mâncăm. Consumăm mâncare, iar procesele chimice care alcătuiesc metabolismul descompun această mâncare şi o transformă în energie. Avem nevoie de un anumit aport caloric doar pentru a asigura funcţiile de bază ale organismului, apoi avem nevoie de alte calorii pentru a ne scula din pat dimineaţa şi pentru a ne desfăşura toate acitivităţile pe parcursul zilei.
Cu sute de ani în urmă, Isaac Newton a demonstrat că toată energia din univers se conservă, aceasta fiind prima lege a termodinamicii. Această lege, aplicată la greutatea corporală, ar putea sugera că, în cazul în care consumaţi atâtea calorii pe care le şi ardeţi, veţi rămâne la aceeaşi greutate. În cazul în care consumaţi mai puține calorii decât ardeţi, veţi slăbi. Totul pare perfect logic. Singura problemă este că, în realitate, acest lucru NU ESTE ADEVĂRAT.
Studiile făcute au pornit de la premisa că toate caloriile sunt făcute să fie egale. Studiile mai arată că, o dietă cu conţinut ridicat de carbohidraţi, constituită din zaharuri absorbite rapid, poate creşte nivelul de insulină şi de zahăr din sânge, producând creşterea în greutate, precum şi creşterea colesterolului şi a trigliceridelor, care conduc la boala ficatului gras, iar aceasta, la rândul ei, va accentua îngrăşarea.
Concluzia este că tipul de calorii pe care le consumăm are un impact major asupra kilogramelor în plus, pentru că diferitele tipuri de alimente sunt metabolizate în mod diferit.
Şi mai interesant este faptul că tipul caloriilor are un efect asupra modului de funcţionare a metabolismului nostru. Tipul de alimente pe care le consumăm are un impact major asupra instrucţiunilor pe care genele noastre le trasmit către metabolism. Aceasta înseamnă că tipul de calorii pe care le consumăm are un impact dublu asupra modului în care metabolizăm alimentele. Ele acţionează atât ca sursă de energie, cât şi ca sursă de informaţii sau de instrucţiuni pentru genele care controlează metabolismul.
Alimentele vorbesc cu genele noastre iar genele vorbesc cu organismul !
Alimentele conţin informaţii ascunse. Aceste informaţii sunt comunicate genelor, iar metabolismul primeşte instrucţiuni cu ceea ce ar trebui să facă.
Noua ştiinţă a nutrigenomiei ne învaţă cum vorbesc alimentele cu genele noastre. Ceea ce mâncaţi determină în mod direct mesajele genetice primite de organism. Aceste mesaje, la rândul lor, controlează toate moleculele care constituie metabolismul: moleculele care îi spun organismului să ardă calorii sau să le stocheze.
O dietă cu alimente integrale este cea mai bună metodă de a ajuta alimentele să comunice cu genele noastre, într-un limbaj pe care acestea să-l înţeleagă.
Alimentele integrale conţin frecvent o combinaţie de proteine, grăsimi, carbohidraţi şi fibre, aşa că veţi regăsi multe alimente integrale, în mai multe categorii.
Exemple de alimente integrale:
Alimente cu conţinut ridicat de fibre: fasole, cereale integrale, legume, fructe, nuci şi alune, seminţe.
Proteine de calitate: fasole, nuci, alune, seminţe, ouă, peşte, carne slabă de pasăre, miel, porc sau vită (preferabil carne organică, provenită de la animale hrănite cu iarbă sau pe păşune);
În principiu trebuie să ne calculăm caloriile ingurgitate zilnic, dar această informaţie este relativă, pentru că nu toate caloriile sunt egale. Cultura noastră încearcă să ne convingă că vom slăbi dacă vom consuma mai puţine calorii. Caloriile sunt importante dar, pentru sănătatea voastră, nu contează atât de mult cantitatea de calorii, cât mai ales tipul caloriilor pe care le consumaţi.
MITUL MONITORIZĂRII NUMĂRULUI DE CALORII ZILNIC
Ce este o calorie? O calorie este o unitate de energie. Este definită drept cantitatea de energie necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu un grad Celsius, la presiunea atmosferică la nivelul mării.
Absorbim calorii din alimentele pe care le mâncăm. Consumăm mâncare, iar procesele chimice care alcătuiesc metabolismul descompun această mâncare şi o transformă în energie. Avem nevoie de un anumit aport caloric doar pentru a asigura funcţiile de bază ale organismului, apoi avem nevoie de alte calorii pentru a ne scula din pat dimineaţa şi pentru a ne desfăşura toate acitivităţile pe parcursul zilei.
Cu sute de ani în urmă, Isaac Newton a demonstrat că toată energia din univers se conservă, aceasta fiind prima lege a termodinamicii. Această lege, aplicată la greutatea corporală, ar putea sugera că, în cazul în care consumaţi atâtea calorii pe care le şi ardeţi, veţi rămâne la aceeaşi greutate. În cazul în care consumaţi mai puține calorii decât ardeţi, veţi slăbi. Totul pare perfect logic. Singura problemă este că, în realitate, acest lucru NU ESTE ADEVĂRAT.
Studiile făcute au pornit de la premisa că toate caloriile sunt făcute să fie egale. Studiile mai arată că, o dietă cu conţinut ridicat de carbohidraţi, constituită din zaharuri absorbite rapid, poate creşte nivelul de insulină şi de zahăr din sânge, producând creşterea în greutate, precum şi creşterea colesterolului şi a trigliceridelor, care conduc la boala ficatului gras, iar aceasta, la rândul ei, va accentua îngrăşarea.
Concluzia este că tipul de calorii pe care le consumăm are un impact major asupra kilogramelor în plus, pentru că diferitele tipuri de alimente sunt metabolizate în mod diferit.
Şi mai interesant este faptul că tipul caloriilor are un efect asupra modului de funcţionare a metabolismului nostru. Tipul de alimente pe care le consumăm are un impact major asupra instrucţiunilor pe care genele noastre le trasmit către metabolism. Aceasta înseamnă că tipul de calorii pe care le consumăm are un impact dublu asupra modului în care metabolizăm alimentele. Ele acţionează atât ca sursă de energie, cât şi ca sursă de informaţii sau de instrucţiuni pentru genele care controlează metabolismul.
Alimentele vorbesc cu genele noastre iar genele vorbesc cu organismul !
Alimentele conţin informaţii ascunse. Aceste informaţii sunt comunicate genelor, iar metabolismul primeşte instrucţiuni cu ceea ce ar trebui să facă.
Noua ştiinţă a nutrigenomiei ne învaţă cum vorbesc alimentele cu genele noastre. Ceea ce mâncaţi determină în mod direct mesajele genetice primite de organism. Aceste mesaje, la rândul lor, controlează toate moleculele care constituie metabolismul: moleculele care îi spun organismului să ardă calorii sau să le stocheze.
O dietă cu alimente integrale este cea mai bună metodă de a ajuta alimentele să comunice cu genele noastre, într-un limbaj pe care acestea să-l înţeleagă.
Alimentele integrale conţin frecvent o combinaţie de proteine, grăsimi, carbohidraţi şi fibre, aşa că veţi regăsi multe alimente integrale, în mai multe categorii.
Exemple de alimente integrale:
Alimente cu conţinut ridicat de fibre: fasole, cereale integrale, legume, fructe, nuci şi alune, seminţe.
Proteine de calitate: fasole, nuci, alune, seminţe, ouă, peşte, carne slabă de pasăre, miel, porc sau vită (preferabil carne organică, provenită de la animale hrănite cu iarbă sau pe păşune);
Grăsimi sănătoase: ulei de peşte, ulei de măsline extravirgin, uleiuri vegetale presate la rece, cum ar fi uleiul de struguri, de nucă şi de susan, avocado, măsline, nuci de cocos, nuci, alune, seminţe.
Carbohidraţi sănătoşi: legume, cereale integrale, fasole, fructe, nuci, alune, seminţe.
Toate acestea se înţeleg bine cu genele noastre.
Pare perfect logic: dacă nu consumi grăsimi, nu te vei îngrăşa. Există însă o problemă: ştiinţa nu susţine această recomandare.
Tot felul de teorii şubrede şi de interese politice ne-au făcut să credem că ne vom îngrăşa dacă mâncăm grăsimi, pentru că grăsimile conţin mai multe calorii pe gram decât carbohidraţii (9 faţă de 4). Însă situaţia nu se rezumă la calorii sau la gramele de grăsimi.
IATĂ DECI PARADOXUL AMERICAN: MÂNCĂM MAI PUŢINE GRĂSIMI ŞI NE ÎNGRĂŞĂM!!!
Recent, doctorul Walter Willet de la Harvard şi alţi cercetători au arătat că un nivel ridicat al grăsimilor din dietă nu conduce la îngrăşare şi că orice pierdere în greutate în urma unei diete cu conţinut scăzut de grăsimi este, de regulă, modestă şi temporară.
În ultimii treizeci de ani, americanii asta au făcut: au încercat să-şi amelioreze starea de sănătate eliminând grăsimile din dietă, dar iată că rata obezităţii s-a triplat faţă de anii 1960 iar 2/3 din populaţia USA este supraponderală şi chiar obeză. Se observă mai ales o epidemie a obezităţii şi a diabetului la copii. Din cauza epidemiei de obezitate, pentru prima dată în istoria omenirii, speranţa de viaţă scade, nu creşte, astfel încât copiii din această generaţie vor trăi mai bolnavi şi vor muri mai tineri decât părinţii lor.
În ultimii 40 de ani, consumul de grăsimi la nivel naţional a scăzut: de la 42% din consumul total de calorii, la 34%. Mâncăm mai puţine grăsimi ca oricând (ca procent din consumul total de calorii), însă ne îngrăşăm. Acesta este paradoxul american !
Unul din principalele motive este faptul că dietele cu conţinut redus de grăsimi sunt frecvent bogate în carbohidraţi pe bază de amidon sau de zahăr. Încercând să evităm grăsimile, am început să înlocuim grăsimile cu carbohidraţi la care avem uşor acces cum ar fi: făină albă, orez alb, paste, cartofi şi zaharuri. Aceşti carbohidraţi ajută doar temporar la înlocuirea senzaţiei de foame provocate de lipsa de alimentaţie a grăsimilor. În plus, sunt foarte uşor de produs şi de distribuit. În cultura noastră actuală sunt aproape omniprezenţi. Aceste tipuri de carbohidraţi cresc nivelul de insulină, ceea ce nu face decât să accentueze creşterea în greutate. Este inevitabil să consumăm o cantitate mai mare deoarece, în timp ce grăsimile ne fac să ne simţim sătui, zahărul doar ne face să ne fie mai foame.
Vestea este că, la ora actuală, nu există dovezi care să arate că grăsimile sunt nocive pentru organismul nostru. Nu există absolut nicio dovadă ştiinţifică în sprijinul acestei idei. Poate că vi se pare greu de crezut, pentru că această idee s-a înrădăcinat în cultura noastră.
Iată ce spun studiile ştiinţifice despre consumul de grăsimi şi bolile de inimă !
Am fost învăţaţi că, consumul de grăsimi ne creşte colesterolul, iar un nivel ridicat al colesterolului provoacă atacuri de cord. Pe baza acestor informaţii am putea concluziona că reducerea grăsimilor din dietă ar conduce la mai puţine atacuri de cord. Însă, chiar dacă numărul deceselor provocate de bolile de inimă pare a se reduce, nu acelaşi lucru se întâmplă cu numărul de persoane care dezvoltă astfel de boli. Bolile de inimă nu scad datorită dietei cu conţinut redus de grăsimi, adoptată la nivelul Statelor Unite. Numărul deceselor a scăzut din cauză că s-au perfecţionat tratamentele şi intervenţiile pentru aceste tipuri de boli, nu că s-a redus conţinutul de grăsimi din alimentaţie.
Un studiu mai recent a arătat că un stil de viaţă sănătos, respectat cel puţin zece ani, la o populaţie vârstnică (între 70 şi 90 de ani), care cuprinde o dietă mediteraneană, cu un conţinut mai ridicat de grăsimi, activitate fizică moderată, fără fumat şi cu un consum moderat de alcool conduce la o reducere cu aproape 70% a deceselor din orice cauze.
Un exemplu aproape absurd este studiul de sănătate realizat la Harvard, în cadrul căruia s-a analizat situaţia a peste 300.000 de femei, pe parcursul unei perioade de 10 ani, pentru a se afla dacă există vreo corelaţie dintre alimentaţie şi bolile de inimă. Guvernul USA a cheltuit aproape 100 de milioane de dolari pe acest studiu, sperând să demonstreze că grăsimile din alimentaţie au un efect fatal. Studiul a constatat, în final, că nu există nicio legătură între cele două elemente, dar guvernul a refuzat să schimbe politica publică. Doctorul Willett, principalul cercetător şi purtător de cuvânt al proiectului, a calificat atitudinea guvernului american ca fiind una "scandaloasă", dar cu toate acestea ea a rămas în vigoare şi astăzi, chiar dacă a fost adoptată fără pic de dovezi ştiinţifice.
Carbohidraţi sănătoşi: legume, cereale integrale, fasole, fructe, nuci, alune, seminţe.
Toate acestea se înţeleg bine cu genele noastre.
MITUL GRĂSIMILOR
Am fost făcuţi să credem că ne îngrăşăm dacă mâncăm grăsimi. USA a început cu recomandarea de a nu mânca grăsimi în scopul prevenirii şi tratării obezităţii.Pare perfect logic: dacă nu consumi grăsimi, nu te vei îngrăşa. Există însă o problemă: ştiinţa nu susţine această recomandare.
Tot felul de teorii şubrede şi de interese politice ne-au făcut să credem că ne vom îngrăşa dacă mâncăm grăsimi, pentru că grăsimile conţin mai multe calorii pe gram decât carbohidraţii (9 faţă de 4). Însă situaţia nu se rezumă la calorii sau la gramele de grăsimi.
IATĂ DECI PARADOXUL AMERICAN: MÂNCĂM MAI PUŢINE GRĂSIMI ŞI NE ÎNGRĂŞĂM!!!
Recent, doctorul Walter Willet de la Harvard şi alţi cercetători au arătat că un nivel ridicat al grăsimilor din dietă nu conduce la îngrăşare şi că orice pierdere în greutate în urma unei diete cu conţinut scăzut de grăsimi este, de regulă, modestă şi temporară.
În ultimii treizeci de ani, americanii asta au făcut: au încercat să-şi amelioreze starea de sănătate eliminând grăsimile din dietă, dar iată că rata obezităţii s-a triplat faţă de anii 1960 iar 2/3 din populaţia USA este supraponderală şi chiar obeză. Se observă mai ales o epidemie a obezităţii şi a diabetului la copii. Din cauza epidemiei de obezitate, pentru prima dată în istoria omenirii, speranţa de viaţă scade, nu creşte, astfel încât copiii din această generaţie vor trăi mai bolnavi şi vor muri mai tineri decât părinţii lor.
În ultimii 40 de ani, consumul de grăsimi la nivel naţional a scăzut: de la 42% din consumul total de calorii, la 34%. Mâncăm mai puţine grăsimi ca oricând (ca procent din consumul total de calorii), însă ne îngrăşăm. Acesta este paradoxul american !
Unul din principalele motive este faptul că dietele cu conţinut redus de grăsimi sunt frecvent bogate în carbohidraţi pe bază de amidon sau de zahăr. Încercând să evităm grăsimile, am început să înlocuim grăsimile cu carbohidraţi la care avem uşor acces cum ar fi: făină albă, orez alb, paste, cartofi şi zaharuri. Aceşti carbohidraţi ajută doar temporar la înlocuirea senzaţiei de foame provocate de lipsa de alimentaţie a grăsimilor. În plus, sunt foarte uşor de produs şi de distribuit. În cultura noastră actuală sunt aproape omniprezenţi. Aceste tipuri de carbohidraţi cresc nivelul de insulină, ceea ce nu face decât să accentueze creşterea în greutate. Este inevitabil să consumăm o cantitate mai mare deoarece, în timp ce grăsimile ne fac să ne simţim sătui, zahărul doar ne face să ne fie mai foame.
Vestea este că, la ora actuală, nu există dovezi care să arate că grăsimile sunt nocive pentru organismul nostru. Nu există absolut nicio dovadă ştiinţifică în sprijinul acestei idei. Poate că vi se pare greu de crezut, pentru că această idee s-a înrădăcinat în cultura noastră.
Iată ce spun studiile ştiinţifice despre consumul de grăsimi şi bolile de inimă !
Am fost învăţaţi că, consumul de grăsimi ne creşte colesterolul, iar un nivel ridicat al colesterolului provoacă atacuri de cord. Pe baza acestor informaţii am putea concluziona că reducerea grăsimilor din dietă ar conduce la mai puţine atacuri de cord. Însă, chiar dacă numărul deceselor provocate de bolile de inimă pare a se reduce, nu acelaşi lucru se întâmplă cu numărul de persoane care dezvoltă astfel de boli. Bolile de inimă nu scad datorită dietei cu conţinut redus de grăsimi, adoptată la nivelul Statelor Unite. Numărul deceselor a scăzut din cauză că s-au perfecţionat tratamentele şi intervenţiile pentru aceste tipuri de boli, nu că s-a redus conţinutul de grăsimi din alimentaţie.
Un studiu mai recent a arătat că un stil de viaţă sănătos, respectat cel puţin zece ani, la o populaţie vârstnică (între 70 şi 90 de ani), care cuprinde o dietă mediteraneană, cu un conţinut mai ridicat de grăsimi, activitate fizică moderată, fără fumat şi cu un consum moderat de alcool conduce la o reducere cu aproape 70% a deceselor din orice cauze.
Un exemplu aproape absurd este studiul de sănătate realizat la Harvard, în cadrul căruia s-a analizat situaţia a peste 300.000 de femei, pe parcursul unei perioade de 10 ani, pentru a se afla dacă există vreo corelaţie dintre alimentaţie şi bolile de inimă. Guvernul USA a cheltuit aproape 100 de milioane de dolari pe acest studiu, sperând să demonstreze că grăsimile din alimentaţie au un efect fatal. Studiul a constatat, în final, că nu există nicio legătură între cele două elemente, dar guvernul a refuzat să schimbe politica publică. Doctorul Willett, principalul cercetător şi purtător de cuvânt al proiectului, a calificat atitudinea guvernului american ca fiind una "scandaloasă", dar cu toate acestea ea a rămas în vigoare şi astăzi, chiar dacă a fost adoptată fără pic de dovezi ştiinţifice.
Cel mai periculos aspect al acestei decizii scandaloase este faptul că politica USA privind dietele cu conţinut scăzut de grăsimi a contribuit la o epidemie de obezitate, diabet, boli de inimă şi chiar afecţiuni cancerigene. Prin publicarea piramidei alimentelor create de Ministerul Agriculturii în 1992, prin care americanii au fost încurajaţi să mănânce între 6 şi 11 porţii zilnice de cereale, orez, paste, pâine, etc. şi să scoată grăsimile, guvernul american a creat un model de alimentaţie care a dus la toate aceste afecţiuni fatale pe care le-am enumerat anterior. Pentru a înrăutăţi situaţia, credinţa populaţiei în mitologia referitoare la grăsimile din alimentaţie a fost susţinută timp de ani de zile de unele dintre cele mai puternice întreprinderi din această ţară: industria farmaceutică şi industria alimentară.
Tristul adevăr este că există foarte multe dovezi că au fost promovate aceste convingeri nefondate şi nesănătoase exclusiv pentru a obţine câştiguri financiare.
Companiile famaceutice doresc să vă facă să credeţi că singurul factor major în dezvoltarea bolilor de inimă este colesterolul "rău", sau LDL (lipoproteină cu densitate joasă). Adevărul este că factorul determinant este raportul dintre colesterolul total şi colesterolul "bun", sau HDL (lipoproteină cu densitate ridicată).
Tristul adevăr este că există foarte multe dovezi că au fost promovate aceste convingeri nefondate şi nesănătoase exclusiv pentru a obţine câştiguri financiare.
Companiile famaceutice doresc să vă facă să credeţi că singurul factor major în dezvoltarea bolilor de inimă este colesterolul "rău", sau LDL (lipoproteină cu densitate joasă). Adevărul este că factorul determinant este raportul dintre colesterolul total şi colesterolul "bun", sau HDL (lipoproteină cu densitate ridicată).
Industria farmaceutică promovează această credinţă nefondată, nu fiindcă ar exista dovezi ştiinţifice în sprijinul ei, ci fiindcă principala clasă de medicamente diponibile pe piaţă pentru tratamentul colesterolului ridicat sunt statinele, care în cea mai mare parte reduc LDL, iar aceste medicamente sunt unele dintre cele mai bine vândute de-a lungul istoriei.
Un alt adevăr este că, raportul dintre colesterolul total şi HDL este determinat aproape în totalitate de tipul şi cantitatea de carbohidraţi pe care îi consumăm, NU de cantitatea de grăsimi pe care o consumăm.
Carbohidraţii "răi" sunt o creaţie a industriei alimentare şi a dietei cu conţinut redus de grăsimi. Trecerea de la carbohidraţii rafinaţi precum pâinea, pastele, orezul şi zahărul, sub toate formele sale, la carbohidraţii "buni" (sănătoşi), precum legumele, fasolea, cerealele integrale şi fructele ar duce la o scădere puternică a tuturor bolilor asociate îmbătrânirii şi obezităţii. Însă industria alimentară cheltuieşte 30 de miliarde de dolari pe an pe reclamele la alimente ce conţin carbohidraţi nocivi, precum produsele de fast-food, băuturile acidulate, gustările rapide şi dulciurile. Vă imaginaţi ce profituri ar pierde aceste companii dacă ar schimba porţiile mari de cartofi prăjiţi cu fructe. Industria alimentară reprezintă 12% din PIB (produsul intern brut) al Statelor Unite, aşa că problema ţine nu numai de sănătate, ci şi de economie, ceea ce explică perseverenţa guvernului american în a susţine această falsă teorie şi acest model greşit de alimentaţie, fără grăsimi.
Trebuie să înţelegeţi mai bine ce mesaje transmit grăsimile metabolismului şi faptul că nu toate grăsimile sun egale (ca şi caloriile, de care am vorbit anterior). Veţi vedea că adevărata problemă nu constă în conţinutul de grăsimi dintr-o dietă, ci de tipul de grăsimi pe care le consumaţi. Dieta voastră este un mesager puternic, care comunică cu metabolismul vostru, cu ajutorul mesajelor transmise de grăsimi prin intermediul genelor.
Există trei tipuri de grăsimi: bune (sănătoase), rele şi cu adevărat nocive.
A.GRĂSIMILE BUNE sunt cele care activează genele din ADN-ul nostru, care ne vor accelera metabolismul, ne vor ajuta să ardem mai repede grăsimile şi să fim mai sănătoşi.
B. GRĂSIMILE RELE sunt cele care ne afectează metabolismul în sens negativ, îngreunând arderea kilogramelor de care am dori să scăpăm.
C. GRĂSIMILE CU ADEVĂRAT NOCIVE sunt o categorie cu adevărat distinctă. Acestea sunt grăsimi create de om, care pur şi simplu nu pot fi digerate în mod corect de către organism. Aceste grăsimi întrerup funcţionarea naturală a celulelor noastre şi au capacitatea de a ne afecta sănătatea într-un mod extrem de defavorabil.
A. GRĂSIMILE BUNE
Grăsimile Omega-3 sunt reginele grăsimilor. Aceste grăsimi provin din alimente neprelucrate. Se mai numesc şi grăsimi esenţiale.
Problema este că 99% dintre noi avem în prezent carenţe în ceea ce priveşte aceste grăsimi sănătoase, esenţiale, şi asta pentru că majoritatea dintre noi nu mâncăm sificiente alimente integrale, neprelucrate, exceptând probabil peştele. Din păcate, cea mai mare parte a peştelui pe care îl consumăm este crescut la ferme sau provine din oceane poluate cu mercur (deci este plin de PCB - bifenili policloruraţi sau metale grele, extrem de toxice pentru organism).
Astăzi, putem găsi aceste grăsimi esenţiale în câteva alimente integrale, neprelucrate, cum ar fi:
GRĂSIMILE MONOSATURATE caracteristice dietelor mediteraneene, sunt derivate mai ales din uleiul de măsline. Tipul de dietă mediteraneană, în care predomină acest tip de grăsimi, reduce riscul afecţiunilor cronice, precum bolile de inimă, diabetul şi cancerul.
S-a constatat că aportul de ulei de măsline reduce inflamările, măreşte imunitatea, subţiază sângele şi conţine puternici antioxidanţi vegetali numiţi fenoli. De asemenea, reduce tensiunea arterială şi glicemia şi diminuează colesterolul.
Grăsimile monosaturate sunt considerate printre cele mai sănătoase grăsimi. Ele nu au niciunul dintre efectele adverse asociate grăsimilor saturate, grăsimilor trans sau uleiurilor vegetale polinesaturate omega-6.
Cele mai bune surse de grăsimi mononesaturate sunt:
Cu toate acestea, glandele mamare umane produc multe grăsimi saturate care sunt necesare pentru creşterea şi dezvoltarea unui copil mic.
Creierul uman este reprezentat de grăsimi în proporţie de 60%, printre care o grăsime saturată specială numită acid lauric şi grăsimi omega-3. Aceste grăsimi se găsesc şi la nivelul membranelor celulare, iar celulele inimii le folosesc ca principală sursă de energie.
Prin urmare este bine să includeţi în dieta voastră câteva grăsimi saturate, de preferinţă grăsimi care provin de la surse bogate în acid lauric (o grăsime saturată conţinută în laptele matern care sporeşte funcţia imunitară şi ajută organismul să omoare viruşii şi bacteriile), precum produsele din nucă de cocos (laptele de cocos, uleiul de cocos şi nucile de cocos). Dar în principiu trebuie să menţineţi aceste grăsimi la un nivel minim în dieta voastră (mai puţin de 5% din numărul total de calorii).
Printre tipurile recomandate de grăsimi de cocos şi formele mai bune de grăsimi saturate se numără:
GRĂSIMILE POLINESATURATE NERAFINATE Omega-6 -sunt necesare în doze mici.
Acestea sunt uleiuri vegetale naturale care nu au fost prelucrate chimic.
Raportul dintre grăsimile omega-3 şi grăsimile omega-6 din alimentaţia noastră s-a schimbat considerabil în ziua de astăzi. Piaţa este invadată de uleiuri vegetale polinesaturate de calitate îndoielnică. Printre aceste uleiuri "rafinate" se numără majoritatea uleiurilor de gătit disponibile în comerţ: uleiul de porumb, uleiul de şofrănel, "uleiul vegetal". Este necesară utilizarea variantelor acestor uleiuri, obţinute prin separare sau presare la rece, pentru că organismul nostru a funcţionat cu o combinaţie de uleiuri omega-3 şi omega-6 beta.
Iată câteva exemple de grăsimi pe care le putem consuma în doze mici, fără a afecta procesul de slăbire sau sănătatea:
Acestea cuprind majoritatea uleiurilor vegetale disponibile în comerţ: uleiul de porumb, de soia, de şofrănel şi "uleiul vegetal".
MAJORITATEA GRĂSIMILOR SATURATE
Carnea de vită, de porc, de miel, de pui şi lactatele sunt principalele surse de grăsimi saturate din alimentaţie. Un ou mediu are doar 2 grame de grăsimi. Ouăle conţin colesterol însă cantitatea de colesterol din alimentaţie este atât de mică încât nu are niciun efect negativ asupra colesterolului din sânge. Dacă nu sunteţi alergici, ouăle reprezintă o sursă foarte bună de proteine. De asemenea, fructele de mare conţin, pe lângă colesterol, o cantitate minimă de grăsimi saturate.
Reţineţi: dacă mâncaţi colesterol nu vă creşte colesterolul! Aproape tot colesterolul din sânge este fabricat de grăsimile saturate şi de zaharurile sau carbohidraţii rafinaţi.
Nu uitaţi că sunteţi ceea ce mâncaţi, chiar dacă asta vă face să fiţi vacă sau porc.
Vă recomand să faceţi tot posibilul pentru a găsi alimente de calitate mai bună, chiar dacă acestea sunt uneori mai scumpe şi mai greu de procurat.
ULEIURILE HIDROGENATE SAU GRĂSIMILE TRANS
Cele mai periculoase sunt grăsimile trans "false" sau grăsimile parţial hidrogenate.
Aceste grăsimi relativ noi create de om, precum margarina sau grăsimile vegetale în stare solidă, au fost dezvoltate iniţial pentru fabricarea untului fals din ulei vegetal atunci când pe piaţă nu exista unt. Ideea pare utilă însă există o problemă: aceste grăsimi sunt toxice.
Ele vă blochează metabolismul, determină îngrăşarea, cresc riscul de diabet, boli de inimă şi cancer. Aceste grăsimi trans nu au ce căuta în dieta niciunei specii de pe această planetă. Totuşi, noi toţi le consumăm în cantităţi mari. Aceste produse se găsesc aproape în fiecare aliment prelucrat sau copt sau ambalat industrial, pentru că nu se strică niciodată. Sunt ca plasticul: rămân intacte în depozite generaţii întregi.
V-aţi întrebat vreodată de ce un pachet de biscuiţi are data expirării peste câţiva ani de la data fabricaţiei?
Lăsaţi deschisă o cutie de margarină şi veţi vedea că nicio insectă nu se va apropia de ea.
În USA, începând cu 1 ianuarie 2006, este obligatorie etichetarea produselor care conţin grăsimi trans.
De ce sunt grăsimile trans atât de nocive? Există multe motive şi nu le putem înţelege complet pe toate. În mod clar însă ele ne afectează metabolismul. Aceste grăsimi trans vorbesc direct cu ADN-ul vostru şi activează o genă care vă încetineşte metabolismul, determinându-vă să vă îngrăşaţi.
În prezent se folosesc şi alţi termeni pentru desemnarea grăsimilor trans dintr-un produs, cum ar fi uleiurile "hidrogenate" şi "parţial hidrogenate". Citiţi etichetele alimentelor şi căutaţi aceşti termeni.
Mesajul principal pe care am vrut să-l reţineţi:
O dietă bogată în grăsimi nu este un lucru rău. Ceea ce contează este tipul de grăsimi.
Trebuie să integraţi în alimentaţia voastră grăsimile bune (mai ales acizii omega-3 din peşte şi din nuci).
O dietă fără grăsimi nu vă ajută să slăbiţi. O dietă bogată în grăsimi "rele" este chiar şi mai nocivă. Grăsimile trans sunt grăsimi cu adevărat nocive care provoacă îngrăşare, inflamări, diabet şi afectează metabolismul. Nu mâncaţi niciodată grăsimi trans.
Nu scoateţi grăsimile din alimentaţia voastră. Proporţia de 20% lipide, 30% proteine şi 50% carbohidraţi din raţia noastră zilnică nu e negociabilă, ea este obligatorie dacă vreţi să aveţi o stare bună de sănătate şi viaţă lungă.
Un alt adevăr este că, raportul dintre colesterolul total şi HDL este determinat aproape în totalitate de tipul şi cantitatea de carbohidraţi pe care îi consumăm, NU de cantitatea de grăsimi pe care o consumăm.
Carbohidraţii "răi" sunt o creaţie a industriei alimentare şi a dietei cu conţinut redus de grăsimi. Trecerea de la carbohidraţii rafinaţi precum pâinea, pastele, orezul şi zahărul, sub toate formele sale, la carbohidraţii "buni" (sănătoşi), precum legumele, fasolea, cerealele integrale şi fructele ar duce la o scădere puternică a tuturor bolilor asociate îmbătrânirii şi obezităţii. Însă industria alimentară cheltuieşte 30 de miliarde de dolari pe an pe reclamele la alimente ce conţin carbohidraţi nocivi, precum produsele de fast-food, băuturile acidulate, gustările rapide şi dulciurile. Vă imaginaţi ce profituri ar pierde aceste companii dacă ar schimba porţiile mari de cartofi prăjiţi cu fructe. Industria alimentară reprezintă 12% din PIB (produsul intern brut) al Statelor Unite, aşa că problema ţine nu numai de sănătate, ci şi de economie, ceea ce explică perseverenţa guvernului american în a susţine această falsă teorie şi acest model greşit de alimentaţie, fără grăsimi.
Trebuie să înţelegeţi mai bine ce mesaje transmit grăsimile metabolismului şi faptul că nu toate grăsimile sun egale (ca şi caloriile, de care am vorbit anterior). Veţi vedea că adevărata problemă nu constă în conţinutul de grăsimi dintr-o dietă, ci de tipul de grăsimi pe care le consumaţi. Dieta voastră este un mesager puternic, care comunică cu metabolismul vostru, cu ajutorul mesajelor transmise de grăsimi prin intermediul genelor.
Există trei tipuri de grăsimi: bune (sănătoase), rele şi cu adevărat nocive.
A.GRĂSIMILE BUNE sunt cele care activează genele din ADN-ul nostru, care ne vor accelera metabolismul, ne vor ajuta să ardem mai repede grăsimile şi să fim mai sănătoşi.
B. GRĂSIMILE RELE sunt cele care ne afectează metabolismul în sens negativ, îngreunând arderea kilogramelor de care am dori să scăpăm.
C. GRĂSIMILE CU ADEVĂRAT NOCIVE sunt o categorie cu adevărat distinctă. Acestea sunt grăsimi create de om, care pur şi simplu nu pot fi digerate în mod corect de către organism. Aceste grăsimi întrerup funcţionarea naturală a celulelor noastre şi au capacitatea de a ne afecta sănătatea într-un mod extrem de defavorabil.
A. GRĂSIMILE BUNE
Grăsimile Omega-3 sunt reginele grăsimilor. Aceste grăsimi provin din alimente neprelucrate. Se mai numesc şi grăsimi esenţiale.
Problema este că 99% dintre noi avem în prezent carenţe în ceea ce priveşte aceste grăsimi sănătoase, esenţiale, şi asta pentru că majoritatea dintre noi nu mâncăm sificiente alimente integrale, neprelucrate, exceptând probabil peştele. Din păcate, cea mai mare parte a peştelui pe care îl consumăm este crescut la ferme sau provine din oceane poluate cu mercur (deci este plin de PCB - bifenili policloruraţi sau metale grele, extrem de toxice pentru organism).
Astăzi, putem găsi aceste grăsimi esenţiale în câteva alimente integrale, neprelucrate, cum ar fi:
- Peşte sălbatic, precum somonul, heringul, anşoa şi sardinele proaspete sălbatice (de evitat peştele non-organic, crescut la ferme şi peştii de mari dimensiuni preum tonul şi peştele-spadă, care acumulează mai mult mercur);
- Seminţele de in şi uleiul de in;
- Nucile şi câteva tipuri de alune şi seminţe, precum seminţele de dovleac şi seminţele de cânepă.
GRĂSIMILE MONOSATURATE caracteristice dietelor mediteraneene, sunt derivate mai ales din uleiul de măsline. Tipul de dietă mediteraneană, în care predomină acest tip de grăsimi, reduce riscul afecţiunilor cronice, precum bolile de inimă, diabetul şi cancerul.
S-a constatat că aportul de ulei de măsline reduce inflamările, măreşte imunitatea, subţiază sângele şi conţine puternici antioxidanţi vegetali numiţi fenoli. De asemenea, reduce tensiunea arterială şi glicemia şi diminuează colesterolul.
Grăsimile monosaturate sunt considerate printre cele mai sănătoase grăsimi. Ele nu au niciunul dintre efectele adverse asociate grăsimilor saturate, grăsimilor trans sau uleiurilor vegetale polinesaturate omega-6.
Cele mai bune surse de grăsimi mononesaturate sunt:
- Uleiul de măsline extravirgin (73%);
- Alunele (50%);
- Migdalele (35%);
- Nucile de Brazilia (26%);
- Alunele de caju (28%);
- Avocado (12%);
- Seminţele de susan (20%);
- Seminţele de dovleac (16%).
Cu toate acestea, glandele mamare umane produc multe grăsimi saturate care sunt necesare pentru creşterea şi dezvoltarea unui copil mic.
Creierul uman este reprezentat de grăsimi în proporţie de 60%, printre care o grăsime saturată specială numită acid lauric şi grăsimi omega-3. Aceste grăsimi se găsesc şi la nivelul membranelor celulare, iar celulele inimii le folosesc ca principală sursă de energie.
Prin urmare este bine să includeţi în dieta voastră câteva grăsimi saturate, de preferinţă grăsimi care provin de la surse bogate în acid lauric (o grăsime saturată conţinută în laptele matern care sporeşte funcţia imunitară şi ajută organismul să omoare viruşii şi bacteriile), precum produsele din nucă de cocos (laptele de cocos, uleiul de cocos şi nucile de cocos). Dar în principiu trebuie să menţineţi aceste grăsimi la un nivel minim în dieta voastră (mai puţin de 5% din numărul total de calorii).
Printre tipurile recomandate de grăsimi de cocos şi formele mai bune de grăsimi saturate se numără:
- Nucile de cocos integrale;
- Laptele de cocos;
- Uleiul de cocos;
- Uleiul din fructul de palmier;
- Uleiul din nuci de Macadamia.
GRĂSIMILE POLINESATURATE NERAFINATE Omega-6 -sunt necesare în doze mici.
Acestea sunt uleiuri vegetale naturale care nu au fost prelucrate chimic.
Raportul dintre grăsimile omega-3 şi grăsimile omega-6 din alimentaţia noastră s-a schimbat considerabil în ziua de astăzi. Piaţa este invadată de uleiuri vegetale polinesaturate de calitate îndoielnică. Printre aceste uleiuri "rafinate" se numără majoritatea uleiurilor de gătit disponibile în comerţ: uleiul de porumb, uleiul de şofrănel, "uleiul vegetal". Este necesară utilizarea variantelor acestor uleiuri, obţinute prin separare sau presare la rece, pentru că organismul nostru a funcţionat cu o combinaţie de uleiuri omega-3 şi omega-6 beta.
Iată câteva exemple de grăsimi pe care le putem consuma în doze mici, fără a afecta procesul de slăbire sau sănătatea:
- Uleiul din seminţe de struguri;
- Uleiul de floarea soarelui;
- Uleiul de şofrănel;
- Uleiul de nuci;
- Uleiul de susan.
B: GRĂSIMILE RELE
ULEIURI VEGETALE RAFINATE POLINESATURATEAcestea cuprind majoritatea uleiurilor vegetale disponibile în comerţ: uleiul de porumb, de soia, de şofrănel şi "uleiul vegetal".
MAJORITATEA GRĂSIMILOR SATURATE
Carnea de vită, de porc, de miel, de pui şi lactatele sunt principalele surse de grăsimi saturate din alimentaţie. Un ou mediu are doar 2 grame de grăsimi. Ouăle conţin colesterol însă cantitatea de colesterol din alimentaţie este atât de mică încât nu are niciun efect negativ asupra colesterolului din sânge. Dacă nu sunteţi alergici, ouăle reprezintă o sursă foarte bună de proteine. De asemenea, fructele de mare conţin, pe lângă colesterol, o cantitate minimă de grăsimi saturate.
Reţineţi: dacă mâncaţi colesterol nu vă creşte colesterolul! Aproape tot colesterolul din sânge este fabricat de grăsimile saturate şi de zaharurile sau carbohidraţii rafinaţi.
Nu uitaţi că sunteţi ceea ce mâncaţi, chiar dacă asta vă face să fiţi vacă sau porc.
Vă recomand să faceţi tot posibilul pentru a găsi alimente de calitate mai bună, chiar dacă acestea sunt uneori mai scumpe şi mai greu de procurat.
C. GRĂSIMILE CU ADEVĂRAT NOCIVE
ULEIURILE HIDROGENATE SAU GRĂSIMILE TRANS
Cele mai periculoase sunt grăsimile trans "false" sau grăsimile parţial hidrogenate.
Aceste grăsimi relativ noi create de om, precum margarina sau grăsimile vegetale în stare solidă, au fost dezvoltate iniţial pentru fabricarea untului fals din ulei vegetal atunci când pe piaţă nu exista unt. Ideea pare utilă însă există o problemă: aceste grăsimi sunt toxice.
Ele vă blochează metabolismul, determină îngrăşarea, cresc riscul de diabet, boli de inimă şi cancer. Aceste grăsimi trans nu au ce căuta în dieta niciunei specii de pe această planetă. Totuşi, noi toţi le consumăm în cantităţi mari. Aceste produse se găsesc aproape în fiecare aliment prelucrat sau copt sau ambalat industrial, pentru că nu se strică niciodată. Sunt ca plasticul: rămân intacte în depozite generaţii întregi.
V-aţi întrebat vreodată de ce un pachet de biscuiţi are data expirării peste câţiva ani de la data fabricaţiei?
Lăsaţi deschisă o cutie de margarină şi veţi vedea că nicio insectă nu se va apropia de ea.
În USA, începând cu 1 ianuarie 2006, este obligatorie etichetarea produselor care conţin grăsimi trans.
De ce sunt grăsimile trans atât de nocive? Există multe motive şi nu le putem înţelege complet pe toate. În mod clar însă ele ne afectează metabolismul. Aceste grăsimi trans vorbesc direct cu ADN-ul vostru şi activează o genă care vă încetineşte metabolismul, determinându-vă să vă îngrăşaţi.
În prezent se folosesc şi alţi termeni pentru desemnarea grăsimilor trans dintr-un produs, cum ar fi uleiurile "hidrogenate" şi "parţial hidrogenate". Citiţi etichetele alimentelor şi căutaţi aceşti termeni.
Mesajul principal pe care am vrut să-l reţineţi:
O dietă bogată în grăsimi nu este un lucru rău. Ceea ce contează este tipul de grăsimi.
Trebuie să integraţi în alimentaţia voastră grăsimile bune (mai ales acizii omega-3 din peşte şi din nuci).
O dietă fără grăsimi nu vă ajută să slăbiţi. O dietă bogată în grăsimi "rele" este chiar şi mai nocivă. Grăsimile trans sunt grăsimi cu adevărat nocive care provoacă îngrăşare, inflamări, diabet şi afectează metabolismul. Nu mâncaţi niciodată grăsimi trans.
Nu scoateţi grăsimile din alimentaţia voastră. Proporţia de 20% lipide, 30% proteine şi 50% carbohidraţi din raţia noastră zilnică nu e negociabilă, ea este obligatorie dacă vreţi să aveţi o stare bună de sănătate şi viaţă lungă.
S Î N Z I A N A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu