TEHNICI DE RESPIRAŢIE VINDECĂTOARE ŞI ALTE CONCEPTE ALE MEDICINEI DIN EXTREMUL ORIENT

Scurtă introducere în medicina orientală

În medicina Extremului Orient, omul este considerat o entitate complexă. Se porneşte de la concepţia că între organele senzoriale, organele interne şi alte ţesuturi ale corpului (pielea, muşchii, oasele) există o corelaţie.

Oricărui organ sau grupă de organe îi revine o funcţie în corp. De exemplu: inima şi vasele sangvine se ocupă de circulaţia sângelui, ficatul şi rinichii reglează metabolismul, stomacul şi intestinul realizează digestia. Prin aceste funcţii organele se ajută reciproc la îndeplinirea sarcinilor specifice pentru menţinerea sănătăţii şi a vieţii.

Totuşi, organele se şi frânează reciproc, ele având nevoie la rândul lor de acţiunea altor organe şi de energia acestora pentru a-şi îndeplini propriile funcţii. Datorită acestei interdependenţe între organe, care se realizează prin acţiunea comună a sângelui (Qi) şi meridianelor, se formează un echilibru în interiorul corpului omenesc între stimulare şi restricţionare. Dacă acest echilibru se pierde, ca în cazul îmbolnăvirilor, nu suferă doar un organ, ci şi alte organe pot fi afectate, mai devreme sau mai târziu.

Organele se află într-o strânsă legătură nu numai când sunt sănătoase, ci şi când sunt bolnave, motiv pentru care în timpul examinării, diagnosticării şi terapiei este necesar să se realizeze analiza completă a întregului organism.

Medicina Extremului Orient nu priveşte organele, sistemele sau îmbolnăvirile în mod izolat. Intotdeauna se realizează o diagnosticare completă a întregului corp şi o tratare corespunzătoare. De asemenea, consideră prevenirea ca fiind deosebit de importantă, ca şi tratarea timpurie a îmbolnăvirilor. Consideră că influenţele negative asupra sănătăţii pot fi contracarate printr-un comportament cumpătat. Este necesar să ne adaptăm mediului înconjurător, să ne îmbunătăţim rezistenţa corpului şi să evităm pe cât posibil factorii care ne produc îmbolnăvirea. 

Ce e important să avem în vedere ?

1. Echilibrul psihic.


2. Antrenamentul fizic.


3. Viaţa echilibrată.


4. Alimentaţia sănătoasă.


5. Tratarea timpurie a bolilor.

BAZELE MEDICINEI EXTREMULUI ORIENT

Asiaticii au vazut întotdeauna o relaţie strânsă între cosmos şi om. Conform concepţiei lor, organismul uman este o reprezentare micşorata a Universului. Procesele care se desfăşoară în interiorul organismului uman şi care sunt deseori vizibile prin apariţia bolilor, sunt strâns legate de modificarea celor cinci elemente primordiale: 

• Lemnul


•  Focul


•  Pământul 


•  Metalul


•  Apa. 

Aceasta înseamnă că omul nu poate fi separat de natură, ci este parte componentă a ei şi se află într-o strânsă legătură cu Universul.

Natura ca macrocosmos şi omul ca microcosmos se supun aceloraşi legi.

Cele cinci elemente enumerate se află într-un raport de susţinere şi completare reciprocă şi, în acelaşi timp, se pot distruge reciproc. Conform medicinei tradiţionale, cele cinci elemente se susţin reciproc în ordinea aminitită. Ele se pot afla însă şi în opoziţie: polul opus al focului este metalul iar polul opus al pământului este apa. Metalul şi lemnul se exclud reciproc, la fel ca şi apa cu focul sau focul cu pământul.

YIN SI YANG

Yang - principiul masculin din medicina chinezească: fierbinte, activ, masculin.
Yin - principiul feminin din medicina chinezească: rece, inactiv, feminin.
Yin - Yang - aspecte polare fundamentale ale manifestării din tradiția taoistă. În gândirea orientală, manifestarea universală conține totdeauna în ea un aspect luminos și un aspect întunecat, un aspect ceresc și un aspect pământesc, un aspect pozitiv (+) și un aspect negativ (-), un aspect masculin și un aspect feminin, un aspect Yang (solar) și un aspect Yin (lunar), toate acestea fiind, de fapt, expresia polarității și a complementarității universale. 

Yin si Yang se găsesc atât în Univers, cât şi în organismul uman, în mai multe forme. Aceste două forme de energie opuse constituie, împreună, o energie primordială, menținând astfel echilibrul. Acest echilibru se manifestă în energia din Univers şi se bazează pe acţiunea celor două forţe complementare şi, în acelaşi timp, opuse. Aceste forţe acţionează şi în interiorul omului, realizându-se astfel legătura dintre om şi Univers.

Armonia dintre cele doua forţe se păstrează cu ajutorul energiei corpului omenesc.

Dacă fluxul energetic este blocat într-un anumit punct al organismului uman, se produce un dezechilibru ce are drept urmare îmbolnăvirea. Un surplus sau o diminuare a uneia din cele doua energii ale Yin si Yang modifică fluxul energiei. Boala ce apare în acest moment este întotdeauna expresia perturbării echilibrului energetic.

Simbolic, cele doua forme de energie Yin si Yang sunt comparate cu pământul şi cerul.

Cerul este masculin, călduros, uscat, luminos, el se află sus şi oferă. Pământul este feminin, rece, umed, întunecos, se află jos şi primeşte. Acest principiu masculin-feminin acţionează şi în corpul omenesc sub forma celor două forţe. Organele, funcţiile corpului şi părţi ale sale sunt orientate cu o forţă diferită către Yin si Yang. Organele pasive, de acumulare, ca: plămânii, splina, rinichii, ficatul şi inima sunt influenţate într-o măsură mai mare de catre Yin, iar organele active ca: stomacul, intestinul gros, intestinul subţire, vezica şi bila sunt subordonate Yang-ului. Prin reliefarea uneia sau alteia dintre cele doua forţe primordiale în zona diferitelor organe, apare o tensionare ce conduce la apariţia fluxului energetic prin care se realizează echilibrul.

Tot ceea ce reprezintă viaţă se exprimă prin energie!

Energia circulă prin organism într-un circuit închis, comparabil cu circuitul sangvin. "Recipientele" cu energie sunt reprezentate de meridiane, ele fiind asemuite cu meridianele globului pământesc care merg de la un pol la celălalt. In medicina Extremului Orient există douasprezece meridiane principale, şase fiind Yang şi şase Yin. Meridianele Yang pornesc de sus în jos, dinspre cer spre pământ, iar cele Yin pornesc de jos în sus, de la pământ spre cer. Aceste meridiane au atât lungimi, cât şi puncte speciale de evindenţiere diferite. In afară de cele douăsprezece meridiane principale, mai există şi opt meridiane speciale şi o serie de meridiane auxiliare, prin intermediul cărora toate celelalte meridiane se află în legătură. Cele douăsprezece meridiane principale însă reprezintă cele mai importante căi energetice. Ele pornesc de la un organ activ sau pasiv şi sunt denumite după numele acestui organ. Fluxurile energetice ale stomacului, intestinului subţire, intestinului gros, bilei, vezicii urinare şi ale celor trei încălzitori sunt Yang, pentru că aceste organe se află în legătură cu mediul înconjurator şi produc energie activă. Cele trei enumerate reprezintă legătura dintre cele trei organe care reglează apa în organism, respectiv plămânii, splina şi rinichii. "Triplul încălzitor" nu este un organ independent, ci un sistem ce susţine diferitele organe. Organele pasive ca plămânii, inima, circuitul sangvin, splina, ficatul şi rinichii reprezintă punctele de pornire ale celorlalte şase căi energetice principale. Acestea sunt meridianele Yin.

In mare, întregul sistem al meridianelor este Yang pentru că, în comparatie cu sistemul organelor, se află mai la suprafaţă. 

Prin intermediul meridianelor Yang se realizează legătura capului cu mâinile şi picioarele, iar meridianele Yin pornesc de la torace către membrele inferioare şi superioare.

Toate meridianele principale sunt poziţionate atât în partea stângă, cât şi în partea dreaptă a corpului, după principiul oglinzii.

Există o cale exterioară, la suprafaţa corpului, şi una interioară, care duce la un anumit organ, după care este denumit meridianul.

Luând în considerare funcţiile comune, cele şase meridiane Yang si cele şase meridiane Yin pot fi grupate în trei perechi.

• Tae Yang :

Meridianul intestinului subţire, care se întinde de la mînă la picior şi meridianul vezicii care leagă capul de picior.

• Tae Yin :

Meridianul splinei, care face legătura capului cu toracele şi meridianul plămânilor, care se întinde de la torace până la mână.

• Chao Yang : 

Meridianul celor trei încălzitori, care se desfăşoară de la mână până la cap şi meridianul bilei care face legătura dintre cap şi membre.

• Chao Yin :

Meridianul rinichilor, care se desfăşoară de la picior la torace şi meridianul inimii care face legătura între torace şi membrele superioare.

• Yang Ming :

Meridianul intestinului gros,care leagă mâna cu capul şi meridianul stomacului care face legătura dintre cap şi picior.

• Tsiue Yin :

Meridianul ficatului, care leagă piciorul cu toracele şi meridianul circuitului sangvin, care face legătura dintre torace şi mână.

Apărarea exterioara a corpului este realizată de către cele trei perechi de meridiane Yang. Zona de apărare interioara este realizată de către cele trei perechi de meridiane Yin.

Perechea de meridiane Tae Yang realizează legătura cu mediul înconjurător şi va fi prima pereche supusă atacului energiei patogene a mediului înconjurător.  După aceea urmează perechea Yang: Chao Yang si apoi Yang Ming.

Zona Yin este adusă în strânsă legătură prin intermediul perechii de meridiane Tae Yin, cu Yang Ming. In interiorul corpului se deshide Chao Yin iar legătura dintre Tae Yin şi Chao Yin este preluată de perechea medie Yin: Tsiue Yin.

În cazul unei îmbolnăviri apărute datorită unor energii naturale cauzatoare de boli, va trebui mai întâi verificată pătrunderea bolii în sistemul imunitar, abia apoi putând fi transmisă mai departe energia cu ajutorul presiunii degetelor (tehnica Shiatsu). Datorită faptului că cele douăsprezece meridiane principale nu sunt suficiente pentru a umple cu energie întregul ţesut, există şi alte căi secundare ce pornesc astfel: de la un punct Lo al unui meridian principal porneşte o legătură la un punct Lunn al unui meridian principal. Intotdeauna însă sunt cuplate un meridian Yang cu un meridian Yin. De la un punct Lo al meridianelor porneşte cea mai lungă legătura către organul corespunzător.

Există o excepţie în cazul meridianului plămânilor şi bilei. Aici, cea mai lungă legătură este către meridianul intestinului gros şi al ficatului. Alte căi secundare alimentează cu energie muşchii şi tendoanele.

Meridianele auxiliare formeaza legături Yin-Yang în zone precum mâinile, picioarele şi organele intermediare. 
Căile centrale reprezinta centrul de coordonare a tuturor fluxurilor laterale.

Prin aceste căi de energie numite meridiane minune circulă energia primordială sau moştenită, esenţială vieţii, care nu poate fi înlocuită. Aceasta alimentează organele minune care, datorită funcţiei lor, sunt atribuite organelor de acumulare, dar din punct de vedere al alcătuirii lor, se apropie de organele goale. Organele minune sunt sistemele de organe, scheletul, circuitul sangvin, sistemul ficat-bilă, organele sexuale şi sistemul nervos central.

În concluzie, ştiinţa vindecării Extremului Orient cunoaşte:

• 12 meridiane principale: 6 meridiane Yang, 6 meridiane Yin;


• 8 meridiane auxiliare;


• alte meridiane secundare.

Astăzi, meridianele pot fi stabilite cu ajutorul măsurătorilor bioelectrice. Transferarea energiei se poate face prin intermediul mâinilor.

În aplicarea tehnicilor de vindecare energetică sunt importante câteva lucruri:

• iubirea necondiţionată, 
• gândirea pozitivă,
• dorinţa de vindecare, 
• tehnica respiraţiei.

Iată tehnicile de respiraţie vindecătoare aplicate în medicina orientală !

TEHNICI RESPIRATORII DE BAZĂ

În cadrul şedinţelor de vindecare sau de menţinere a sănătăţii (masajul, shiatsu, atingerea cuantică, gimnastica, fitness, presopunctura, yoga, Qi gong, etc.), medicina Extremului Orient pune un accent deosebit pe aplicarea tehnicilor de respiraţie pe întreaga durată a procesului. Asiaticii aplică tehnicile de respiraţie şi în momentele de rugăciune către Divinitate.

Tehnicile de respiraţie reprezintă un aspect esenţial şi crucial al procesului de punere în mişcare a energiei. Respiraţia amplifică energia vitală. Yoghinii indieni numesc această energie vitală, pe care o inspirăm împreună cu aerul, PRANA. Kahuna-sii şi hawaienii o numesc MANA şi consideră că ea reprezintă un factor de vindecare.

Respirația energizantă - respirație rapidă care încălzește trupul.

Susținător al vieții - orice lucru care ne aduce mai multă vitalitate, energie și viață.

E amuzant faptul că, atunci când i-au vazut pentru prima dată pe preoţii occidentali căzând în genunchi şi rugându-se fără să aplice niciun fel de tehnică respiratorie, hawaienii au rămas cu gurile căscate. Ei i-au denumit pe aceşti vizitatori care veneau de peste mări "haole", adica oameni fără suflu.

Cei mai mulţi dintre oameni respiră foarte superficial, inspirând doar la nivelul părţii superioare a plămânilor. Există şi oameni care au tendinţa să respire la fel de superficial la nivelul stomacului.

Toate tehnicile de vindecare de origine orientală necesită respiraţii profunde. Nu este important dacă respiri pe nas sau pe gură. O respiraţie profundă, completă, începe mai jos de ombilic şi împinge întotdeauna înainte abdomenul pe măsură ce inspiraţia continuă. Când plămânii s-au umplut cu aer, continuarea inspiraţiei trebuie să ridice uşor umerii. In cazul oamenilor mai putin obişnuiţi cu această respiraţie, procesul poate părea inconfortabil pentru un timp.

Iată câteva tehnici de respiraţie profundă:

1. RESPIRATIA 4-4. Atunci când inspiri, numeri până la 4, din secunda in secundă. Repeţi numărătoarea la expirare. In tot acest timp, vizualizează mişcarea energiei din corpul tău de la tălpi până în creştetul capului şi încearcă să o simţi. Urmăreşte să simţi cât mai multe senzaţii pe măsură ce îţi deplasezi atenţia de la o regiune la alta a corpului. Pe expiraţie, condu toată această intensitate a senzaţiilor percepute către palme, urmărind să le intensifici şi mai mult. Dacă ai reuşit, înseamnă că ai pus în mişcare şi energia din corp. Acest tipar de respiraţie nu e greu dar necesită o concentrare foarte mare, desigur dacă vrem să ne simţim şi energia mişcându-se în corp. Mie mi-a trecut durerea de cap după ce am repetat de 10 ori aceasta respiraţie.Ca să îţi reuşească mai bine respiraţia abdominală, imaginează-ţi că un cârlig trage muşchii de sub ombilic în jos pe măsură ce aerul coboară.


2. RESPIRATIA 1-4. Este o tehnică respiratorie care dinamizează extrem de puternic energia. In acest caz, inspiraţia durează numai o secundă, în timp ce expiraţia este prelungită până la patru secunde. Intervalul de timp poate diferi, importantă fiind păstrarea proporţiei de 1:4. Inspiraţia completă într-un interval atât de scurt necesită un efort considerabil şi trebuie practicată pe gură. Dacă simţi că ameţeşti, opreşte-te. După ce am făcut această respiraţie de 4 ori, mi s-a calmat vezica biliară care dădea semne de dischinezie.


3. RESPIRATIA 2-6. Este o tehnică respiratorie foarte puternică pentru dinamizarea energiei. Descrierea este inclusă în denumirea sa: inspiraţia se face pe durata a doi timpi, iar expiraţia pe durata a şase timpi. In general, un timp echivalează cu o secundă. Acest tip de respiraţie necesită un anumit efort pentru că nu e uşor să-ţi umpli plămânii cu aer la capacitate maximă în numai două secunde. Expiraţia este mult mai lină, durând până la numărarea a şase timpi. Atenţie: nici în timpul acestui exerciţiu, nici în celelalte tehnici, nu se practică retenţia suflului. Respiraţiile se fac pe fondul unei stări de calm, pace şi bine interior.


4. RESPIRATIA FOCULUI URMATA DE 2-6 SAU 1-4. Aceasta este cea mai puternică tehnică de dinamizare a energiei şi nu trebuie practicată decât o singură dată pe minut. Folosirea excesivă a acestui tip de respiraţie poate cauza o stare de leşin. De aceea, dacă te simţi puţin ameţit, opreşte pentru moment practica. Nu aplica niciodată această tehnică atunci când conduci maşina sau lucrezi cu aparatură grea. Atenţie: pentru bolnavii cardiaci această tehnică este contraindicată. Se realizează astfel: inspiri şi expiri o cantitate mare de aer de 5-7 ori. Plămânii operează în acest caz ca nişte foale de mari dimensiuni, punând în mişcare un mare volum de aer. Dacă îţi este mai uşor, imaginează-ţi că încerci să stingi o lumânare aflată la un metru de tine, suflând asupra ei atunci când expiri, după care incercând să inspiri înapoi aerul dat afară. Inspiraţia şi expiraţia trebuie să se facă pe gură şi foarte rapid. Practic, cele 5-7 respiraţii nu durează mai mult decât câteva secunde. Imediat dupa ce ai terminat acest ciclu de inspiraţii şi expiraţii rapide, fă o inspiraţie profundă, completă, apoi expiră aerul cât timp numeri până la 4 sau la 6. Continuă apoi cu tehnicile 1 sau 2. Vă recomand să aplicaţi aceste tehnici de respiraţie înainte şi după ce aţi terminat programul zilnic de exerciţii fizice sau/şi de automasaj.

CONECTAREA ENERGIEI CU RESPIRAŢIA

Procesul de combinare a exerciţiilor de conştientizare a senzaţiilor corporale cu cele de respiraţie se mai numeşte şi procesul de "deplasare a energiei" şi este esenţial pentru vindecarea energetică prin atingere cuantică sau alte tehnici asemănătoare, fără de care această vindecare nu va putea avea loc.

                                 

                                S î n z i a n a 💜  

Sursa: Richard Gordon, "Atingerea cuantica - puterea de a vindeca", Editura "Adevar Divin" (www.divin.ro; www.secretultv);

          Editura Niculescu. "Shiatsu - masajul care vindeca".
          Alexander Loyd & Ben Johnson , "Codul vindecarii in 6 minute", Editura "Citeste sanatos"

     

© Copyright 2015 Max's concept