INTELEGEREA CORPULUI

Forma corpului nostru este o expresie grafică a modului cum simţim şi cum gândim. Ea ne reflectă istoria vieţii, fiindcă structura corpului e modelată de experienţa noastră individuală. Forma de baza a corpului, precum şi părţile separate ale structurii anatomice, dezvăluie multe lucruri despre psihologia noastră. Astfel, un bărbat cu un corp de băiat s-ar putea să nutrească o dorinţă inconştientă de a rămâne copil, în timp ce un corp care este palid şi slab poate trăda o foame neîmplinită de hrană emoţională. Înţelegerea corpului înseamnă priceperea limbajului corpului şi implică interpretarea indiciilor vizuale care ne dezvăluie şabloanele de gândire, de acţiune şi de simţire. Cunoaşterea acestor elemente ne ajută la eliminarea tensiunilor care au devenit înglobate în însăşi fiinţa noastră.

Venim pe lume cu aspecte ale alcătuirii noastre fizice şi psihologice gata formate de moştenirea noastră genetică a strămoşilor noştri, dar felul cum ne dezvoltăm în continuare ca indivizi este influenţat de o varietate de alţi factori: educaţia, hrana fizică şi psihologică, ideile pe care le asimilăm, felul şi locul în care ne ducem viaţa, atitudinile noastre emoţionale, activităţile fizice, ocupaţiile, starea de sănătate. 

Copiii mici au nevoie de atingere şi dacă această nevoie nu este împlinită în cadrul familiei sau dacă atingerea este vehement descurajată, copilul este pradă conflictului dintre dorinţa de deschidere faţă de lumea din jur şi reprimarea acestui impuls tocmai din teama de a nu fi respins. Această reprimare implică un model de contracţie musculară care cu timpul devine cronic şi inconştient, manifestându-se prin umeri înguşti şi retraşi şi braţe care atârnă neputincios pe lângă corp, acestor oameni fiindu-le teamă să lupte pentru ceea ce îşi doresc în viaţă de teama eşecului.

În medicina orientală, înţelegerea corpului reprezintă o parte importantă a diagnozei medicale tradiţionale. Fiecare organ e legat de o calitate emoţională sau mentală, iar doctorul sesizează indicii privind simptomele pacientului îin culoarea feţei, miros şi voce, precum şi în temperatura corporală sau puls. Valoarea înţelegerii corpului constă în faptul că ne oferă o adevărată hartă cu zonele problematice ale fiecarui individ. După ce am identificat, de exemplu, zonele care sunt contractate semnificativ, sunt dezvoltate insuficient ori pe acelea în care energia pare să stagneze sau să fie excesivă, putem încerca să echilibrăm sau să armonizăm structura.

În general, trebuie să ne concentrăm asupra eliminării tensiunii din zonele contractate (în cazul reflexoterapiei, prin acordarea unei atenţii sporite reflexelor dureroase, iar în cazul masajului, lucrând din ce în ce mai profund pe zonele blocate sau de retenţie). Majoritatea oamenilor manifestă variaţii mult mai subtile faţă de normal. Când vă uitaţi la corpul dumneavoastră sau al altcuiva, nu cădeţi în greşeala de a face generalizări facile pornind de la modele structurale izolate. Fiecare persoană este unică, iar întregul poate să exprime un mesaj foarte diferit faţă de suma părţilor sale. 

Cu cât veţi privi mai multe corpuri în acest fel, cu atât mai mult veţi învăţa să vă folosiţi intuiţia pentru a obţine o imagine exactă. Înţelegerea corpului este o abilitate care se dezvoltă prin multă practică şi presupune o atitudine plină de compasiune şi lipsită de prejudecăţi. Corpul unui om ne spune povestea vieţii lui, ne vorbeşte despre temerile şi aspiraţiile sale, despre cele mai profunde secrete şi experienţe.

INFLUENŢA SENTIMENTELOR NOCIVE ASUPRA PRINCIPALELOR ORGANE

ORGANE                      SENTIMENTE


FICAT                            furie, răzbunare, egoism, ură

BILĂ                              oboseală, singurătate, inutilitate

SPLINĂ                         aroganţă, blazare, decepţii

STOMAC                      autocriticism, perfecţionism, obsesii

INIMĂ                           intoleranţă, indecizie, mânie, aroganţă

PERICARD                   nesiguranţă, temeri, tensiuni

PLĂMÂNI                     amărăciune, blazare, regret, supărări

RINICHI                        anxietăţi, nesiguranţă, temeri

INTESTIN GROS         depresie, temeri, neîncredere, control excesiv

INTESTIN SUBŢIRE   jenă, timiditate, persecuţii.

DESCIFRAREA ASPECTULUI FEŢEI

TENUL PALID - poate fi cauzat de anemie, asociată cu insuficienţa hemoglobinei în globulele roşii. 

Sentimente cauzatoare: autocriticism, perfectionism, nevoie de control excesiv, temeri de esec, de critica, acestea putand determina aparitia constipatiei, iritarea colonului, ulcer.

TENUL GALBEN - poate fi datorat unei anemii, prin distrugerea globulelor roşii (pigmenţii biliari sunt stocaţi în ţesuturi în loc să fie eliminaţi). 

Sentimente cauzatoare: nevoia de a acumula bunuri materiale, de recunoaştere socială, poziţie socială ridicată, narcisism, criticism - pot cauza afecţiuni ale ficatului, ale bilei, ale colecistului, ale pancreasului.

TENUL ROŞU - poate fi din cauza unui sânge bogat în globule roşii, cu tendinţa de a se acumula sub piele, datorită stimulilor excesivi la care este expus.

Se întâlneşte cu precădere la oamenii care stau mult timp în ger, în soare dogoritor sau în ploaie.

TENUL VIŞINIU-VIOLET (cu firicele de sânge proeminente) - datorat sângelui afectat de tulburări glandulare sau nervoase, stagnate sub piele. Sunt accentuate de frig - frigul determină apariţia petelor violacee pe pomeţi, bărbie şi uneori pe gât.

TENUL CENUŞIU - indică o disfuncţie a glandelor suprarenale.

TENUL GRI-CENUŞIU - indică un dezechilibru al globulelor roşii, alimentaţie deficitară, oboseală cronică, aciditate crescută a sucurilor gastrice, toxine în sânge.

TENUL DE CULOAREA PĂMÂNTULUI - poate indica o intoxicaţie cu tutun, alcool, nivel de toxine crescut, o disfuncţie a ficatului, suprasolicitarea organismului, care pot duce la apariţia depresiilor profunde şi afecţiuni ale plămânilor.

TENUL ACNEIC - indică un sânge încărcat de toxine, alimentaţie grasă, dulciuri, constipaţie, disfuncţie a colonului, disfuncţii hormonale, hemoroizi, colesterol. 

Presiune psihică: examene, adolescenţă (criza adolescentului), perioade stresante, schimbări neaşteptate, neplăcute.

CEARCĂNE PROEMINENTE - lipsa de odihnă, alimentaţie şi ritm de viaţă dezechilibrate.

PUNGI SUB OCHI - pot fi datorate plânsului excesiv, tristeţii, asociat cu paloarea feţei indicând preocupări intense, griji excesive, o perioadă dificilă în viaţa acelei persoane. Uneori însă sunt asociate cu un consum excesiv de alcool, tutun, cafea şi lipsă de somn.

PĂRŢI ALE CORPULUI CARE POT OFERI INDICII DESPRE ANUMITE DISFUNCŢII

GÂTUL UMFLAT ŞI ÎNROŞIT - probleme legate de nervozitate, capacitate de a suporta situaţii de viaţă istovitoare, incapacitate de a-şi exprima cererile, dorinţele sau nemulţumirile. Mod fatalist de a trăi într-un mediu toxic.

GÂTUL APLECAT ŞI UMERII ADUŞI ÎN FAŢĂ - copleşeală, incapacitate de a-şi asuma propria viaţă, tristeţe, apatie, atonicitate, oboseală, nemulţumire, etc. Sunt de obicei oameni cărora li s-au trasat "directivele" în viaţă, despre cum sa-şi trăiască viaţa, ce meserie să-şi aleagă, ce partener, ce şcoală, asupra cărora familia sau mediul în care au trăit a exercitat presiune pentru a le impune alegerile împotriva propriilor lor nevoi şi dorinţe.

SPATELE ÎNCOVOIAT, CIFOZAT - teama de a se afirma, anxietate, persoane cărora mediul le-a blocat propriile dorinţe şi le-au fost impuse comportamente improprii. Deseori sunt servili, linguşitori, oportunişti, fără "coloana vertebrală", dispuşi la compromisuri pentru a evita asumarea faptelor.

DURERI ALE ŞOLDURILOR - la nivel inconştient dificultăţi de relaţionare cu părinţii, sentimente de abandon, teama de respingere, renegare din mediul familial, tendinţa de dezrădăcinare.

DURERI, ACCIDENTE ALE GENUNCHILOR ÎN FAŢĂ - dificultăţi de luare a deciziilor în ceea ce priveşte femeile (stângul) şi bărbaţii (dreptul). Poate fi şi în ceea ce priveşte relaţionarea cu propria persoană, în situaţiile când un bărbat întâmpină dureri la piciorul drept, iar o femeie la piciorul stâng.

DURERI, ACCIDENTE ALE TIBIILOR - afront primit de la persoanele din mediul social, familial, profesional. De la femei (piciorul stâng) şi de la bărbaţi (piciorul drept). Când o femeie se loveşte la tibia stângă e un mesaj că "e timpul să o ia mai încet". La bărbaţi este valabil pentru tibia dreaptă. Pot fi însă şi mici accidente în situaţiile în care sunt multe lucruri de rezolvat într-un timp scurt, cazuri în care apar dese lovituri ale persoanei de mobila din casă, de uşi, de pereţi, acestea fiind semnale că persoana respectivă nu face faţă la câte lucruri şi-a propus, se simte agresată, suprasolicitată şi stresată.

TĂLPILE - nevoie de împământenire, de a aparţine, de aşezare.

GAMBELE - invidii, vorbe răutacioase, bârfe, sabotori.

MÂINILE - incapacitate de a acţiona, oboseală fizică şi psihică, teama de a-şi lua viaţa în propriile mâini.

DEGETUL MARE - frici.

DEGETUL ARĂTĂTOR - direcţii, sensuri.

DEGETUL MIJLOCIU - furie, nemulţumire, frustrare.

DEGETUL INELAR - relaţii defectuoase.

DEGETUL MIC - dureri ale sufletului.

ÎNGROŞAREA COAPSELOR - nevoie de stabilitate, de a avea copii, de a se căsători, de a avea un statut.

ÎNGROŞAREA TALIEI - nevoie de afirmare socială, lupta pentru putere (lupta în cuplu, dacă ambii parteneri sunt "îngroşaţi"), instabilitate financiară.

ÎNVELIREA CORPULUI ÎN GRĂSIME - teama de a nu fi descoperit, nevoie de a fi protejat, anxietate, mediu instabil.

DINŢII ŞI UNGHIILE - neexprimarea agresivităţii, autoagresivitate, sentimente de vinovăţie.

Omul este o minune despre care abia dacă se ştie câte ceva. Omul este încă un mare mister. Depinde de fiecare cum îşi alege să-şi trăiasca viaţa: în lumină, în ceaţă, în armonie, în agitaţie, în bucurie sau în suferinţă. Din punct de vedere al sănătăţii şi armoniei, este de preferat să urmaţi toate sfaturile date în acest blog şi să îmbinaţi toate formele de menţinere sau redobândire a sănătăţii, stării de bine şi vigorii organismului, precum şi a energiei pe care ne-o putem îmbogăţi de la sursa care ne-a dat viaţă. Tot echilibrul depinde numai şi numai de dumneavoastră.

Am văzut oameni care şi-au pierdut timpul preţios al vieţii trăind absurd câte 20, 30, chiar 40 de ani şi mai mult, pentru ca în final să îşi aducă aminte că undeva, demult, au pierdut ceva foarte drag, ceva foarte preţios. În urma conştientizării faptului că altfel ar fi vrut să fie viaţa lor, au înţeles că de fapt un lung şir de alegeri, de altfel în total dezacord cu sufletul lor, a determinat un lanţ de "întâmplări" care i-au deturnat de la scopul şi obiectivele vieţii lor şi au ajuns în final să-i sufoce. "Nu mă recunosc în propria mea viaţă !". "Altfel aş fi vrut să fie viaţa mea !". "Dacă aş fi avut atunci curajul să fac, sau să nu fac asta, altfel ar fi fost viaţa mea acum !".  

Se poate ca toate aceste lucruri la care ne gândim câteodată cu tristeţe, spunându-ne că ni se pare, că nu se poate, să aibă legătură cu boala noastră, cu accidentul nostru, cu ghinioanele noastre. Dar dacă ne gândim bine, noi am ales aşa, de-aia am ajuns unde suntem. Trăim cu speranţa că viitorul ne va aduce ceva mai bun, fără să ne gândim că de fapt acum, în prezent, ne construim viitorul, prin ceea ce facem, prin ceea ce gândim şi prin ceeea ce alegem acum, în prezent şi chiar în acest moment.

Omul este o fiinţă socială, are nevoie de iubire pentru a creşte, pentru a funcţiona, pentru a trăi. Iubirea se manifestă prin atingere, susţinere emoţionala, comunicare, contact vizual, prezenţă (nu doar fizică!). Când această manifestare a iubirii lipseşte, nevoia va fi înlocuită cu mâncare în exces, alcool, umplerea golului din suflet va fi înlocuită cu umplerea vieţii cu munca până la epuizare, droguri, shopping şi tot felul de acţiuni fără sens, doar surogate, menite să amplifice şi mai mult nefericirea unui suflet lipsit de iubire.  

Concluzia este că problemele oamenilor au un numitor comun: lipsa iubirii!

Puţini oameni au inţeles însă că doar dăruind iubire, primesc iubire. Să ne dea Dumnezeu lumină în suflet, în viaţă şi gânduri inspirate ! Doamne-ajută!

                                 S î n z i a n a 💜

Sursa: Lucy Lidell - Ghid practic de tehnici orientale si occidentale

             Gina Ilie - Masajul - o terapie completa.

© Copyright 2015 Max's concept

REIKI TIBETAN

REIKI aparţine tuturor, pentru că este energia universală care penetrează tot. 

REIKI înseamnă de fapt energie vitală universală. Această energie extraordinară de vindecare se transmite prin mâinile practicantului de Reiki. 

Reiki acţionează pe toate planurile: fizic, psiho-emotiv şi spiritual. Ea trezeşte forţele de autosugestie, este întotdeauna disponibilă şi poate fi utilizată fără niciun pericol. Ea sprijină şi întăreşte procesul de vindecare în tratamentele terapeutice precum: alopatia, reflexologia, acupresura, diferitele forme de masaj. Asemenea psihoterapiilor, este o metodă de sprijin foarte utilă tuturor celor care exercită o profesie medicală sau paramedicală.

Cel care practica Reiki este întărit în timpul şedinţei, el servind drept "canal transmiţător" al "forţei de viaţă universale" fără a simţi vreo pierdere de energie în timpul tratamenului, ba din contră, simţindu-se tonificat în final, proaspăt şi bine-dispus. Iniţiatul poate practica Reiki pe el însuşi sau pe oricare altă persoană care simte nevoia. Metoda Reiki este la îndemâna fiecăruia, nefiind necesară o cunoaştere specială. Un singur lucru e important: dorinţa sinceră de a servi drept canal pentru această energie universală. Reiki nu intră în conflict cu practicile religioase, meditative sau de iniţiere. Unii o percep ca pe o medicină blândă, alţii ca pe un mijloc de dezvoltare spirituală. Fiecare însă poate găsi în ea o sursă de îmbogăţire personală. 

Reiki este un cuvânt care desemnează deopotrivă: Energia Universală a Vieţii, Cunoaşterea iniţiatică a acestei energii şi o metodă ce permite transmiterea ei.

Această ştiinţă a "Energiei Universale a Vieţii" a fost redescoperită spre sfârşitul secolului al XIX-lea, de un călugăr japonez numit Mikao Usui, într-un text budist ce data din secolul al V-lea î.Hr. Importată în Statele Unite după cel de-al doilea Razboi Mondial, Reiki este cunoscută îndeosebi de practicanţii de medicină alternativă şi de mediul paramedical ca metodă de tratament natural prin punerea mâinilor.

Metoda Reiki este la îndemâna fiecăruia, nicio cunoaştere specială nefiind necesară. Singurele calităţi cerute pentru a avea acces la Reiki sunt: o minte deschisă, dorinţa de a învăţa, dorinţa sinceră de a folosi drept canal pentru această energie universală şi dorinţa de a folosi ceea ce învăţăm în scopul ameliorării propriei vieţi, dar şi a celorlalţi. 

"Reiki" este un cuvânt japonez a cărui pronunţare aproximativă este "lei-ki", deoarece japonezii nu cunosc "r"-ul nostru. Este de origine shintoistă (Shinto a fost religia oficială a Japoniei până în 1945) şi desemnează ceva ce nu vedem, dar simţim.

În limba chineză se pronunţă Ling-Tch'i (Qi) si poate fi tradus prin "influx transcendent". De fapt nimeni nu poate trăi fără Reiki, întregul Univers fiind impregnat cu această energie, ea existând şi în noi înşine. Adevarata noastră natură este Reiki şi scopul iniţierii în Reiki este să ne dezvăluie şi să ne facă cunoscută această singură şi ultimă Realitate, care nu va muri niciodată. Este şi scopul oricărei iniţieri autentice.

Iniţierea în Reiki permite rearmonizarea acestei energii vitale personale (Ki) cu energia vitală universală (REI). Acest lucru diferenţiază Reiki de celelalte metode de sănătate naturală şi de dezvoltare personală. 

(SEI-REI înseamnă Duhul Sfânt). În Reiki, iniţierea îşi găseşte sensul antic şi sacru de foarte puternică transmitere de energie, în mod direct de la maestru la elev, nu prin formare, ci prin rezonanţă. Efectul său instantaneu constă în redeschiderea unui canal de acces la energia universală de viaţă. Iniţierea se bazează pe cunoaşterea legilor care conduc universul: simboluri, unde de formă, sunete ce permit captarea energiei pentru a o transmite. Iniţierea poate fi facută doar de un Maestru Reiki care a primit deja mai multe grade de iniţiere şi a practicat cel puţin trei ani. Pentru a iniţia, Maestrul Reiki utilizează un ritual. Iniţierea în primul grad se face în patru ritualuri împărţite în minimum două zile, ideal fiind să fie făcută în patru zile. Unul din motive poate fi acela că, după Medicina Tradiţională Chineză (MTC), energia vitală a corpului (Qi) parcurge cele douăsprezece meridiane în 24 de ore. Aşadar, un singur ritual pe zi îi permite organismului în ansamblul lui "să digere" mai bine impactul energetic adus de fiecare iniţiere. Indiferent de ritualul utilizat, el trebuie să permită deschiderea (activarea) centrului coronar, canalizarea energiei Reiki în mâini, întărirea sistemelor nervos şi energetic al organismului şi fixarea definitivă a capacităţii de a capta energia Reiki. Iniţierea este pe viaţă. Dar iniţierea nu este un scop în sine, mai trebuie ca noul iniţiat să practice în mod regulat autotratamentul şi să ducă o viaţă sănătoasă, în armonie cu legile vieţii şi ale universului. 

Reiki nu este doar o metodă de vindecare, aşa cum e prezentată din ce în ce mai des, ci mai ales o cale spirituală iniţiatică. Reiki nu aduce doar o soluţie problemelor noastre fizice sau emoţionale, ea permite şi regăsirea sensului profund al existenţei, înţelegerea şi acceptarea evenimentelor care se produc, armonizarea cu natura şi cu "Realitatea".

Din momentul în care o persoană devine conştientă de propria-i Divinitate şi de cea a oricărei vieţi din jurul ei, se produce vindecarea corpului. Dacă găsiţi Pacea Inimii, veţi fi, fără să trebuiască să atingeţi pe cineva, de un mare ajutor şi de o mare consolare pentru persoanele din anturajul vostru. Daca veţi fi nevoiţi să alinaţi durerea cu mâinile, o veţi face cu mult mai bine dacă veţi fi găsit Pacea şi Bucuria Inimii şi veţi conştientiza prezenţa acestei Păci şi a acestei Bucurii în inima celuilalt, chiar dacă el însuşi nu e conştient.

Toţi Maeştrii spirituali învaţă că Reiki este începutul oricărei vieţi umane. Din acest motiv, Reiki se adresează oricărei persoane dornice să realizeze acest scop.

Odată iniţiat, Reiki poate fi practicat pe propria persoană prin autotratament sau pe oricare alta care simte nevoia. Punerea mâinilor pe o parte a corpului destinde, relaxează, calmează prin căldura degajată. Efectul de relaxare este deseori rapid şi eficace. Pentru unii calmează mentalul, lăsând loc unei senzaţii de bunăstare, de pace şi luciditate.

După o şedinţă care durează aproximativ o oră, este necesară o pauză scurtă. În zilele urmatoare, o oboseală sau dureri pot apărea şi dispărea aproape instantaneu, lăsând loc unei senzaţii de bunăstare. Reacţia indică o nevoie de energie.

Energia Reiki este foarte puternică şi penetrează sub formă de vibraţii, de unde de diferite frecvenţe resimţite ca o căldură intensă, furnicături, frisoane, o senzaţie de rece, etc., în funcţie de personalitatea, sensibilitatea şi nevoile persoanei.

Forţa şi înaintarea curentului de energie depind în totalitate de nevoile receptorului. însăşi energia, dotată cu o inteligenţă mai vastă decât a noastră şi lipsită de prejudecăţi, ştie unde să se îndrepte spre adevăratele cauze ale bolii, neoprindu-se doar la simptome. Intră în joc straturile profunde şi inconştiente ale fiinţei, îmbibate de energia Reiki. Organele sau ţesuturile devitalizate care primesc Reiki reînvie. Blocajele musculare sau emoţionale cedează în faţa aportului suplimentar şi repetat de energie, permiţându-i individului să evolueze fizic şi mental în mod diferit. Cel care oferă Reiki este şi el întărit în timpul şedinţei, având în vedere că  nu-şi utilizează propria energie, ci serveşte doar de "canal transmiţător" al "Forţei de Viaţă Universale". El nu va resimţi nicio pierdere de energie, nicio oboseală, fiind în acelaşi timp REVITALIZAT el însuşi.

În plus, energia curgând în sens coronar (cap) spre mâini, practicianul Reiki nu dobândeşte energiile negative ale persoanelor tratate, el fiind astfel PROTEJAT. 

Trebuie ştiut însă că Reiki nu vindecă tot, dar este un ajutor preţios oricărei terapii, putând să conducă şi la tratamente care vor alina durerea bolnavului.

CELE 10 VIRTUŢI ALE REIKI

1. Reiki întăreşte şi accelerează procesul natural de vindecare.
2. Reiki vitalizează corpul şi spiritul.
3. Reiki restabileşte armonia psihică şi bunăstarea sufletului.
4. Reiki acţionează pe toate planurile: fizic, psihic, emoţional şi spiritual.
5. Reiki regularizează sistemul energetic.
6. Reiki dizolvă blocajele şi favorizează relaxarea totală.
7. Reiki stimuleaza relaxarea totală.
8. Reiki stimulează eliminarea toxinelor.
9. Reiki se adaptează nevoilor naturale ale receptorului.
10. Reiki acţionează şi asupra animalelor, plantelor şi situaţiilor.
11. Reiki este o metodă de vindecare holistică extrem de simplă şi de plăcută.

REGULA DE VIAŢĂ A PRACTICANTULUI DE REIKI

Din acest moment nu te înfuria.

Nu-ţi face griji.

Numără iertările.

Trăieşte cinstit.

Fii bun faţă de tot ce traieşte.

                  Doctor Mikao Usui

Ce simţim când primim Reiki de la un practicant ?

Unii simt Reiki ca pe o energie umedă sau caldă, alţii nu simt nimic. Dacă nu simt nimic, nu înseamnă că nu primesc Reiki, ci doar că nivelul lor de sensibilitate nu este la fel de ridicat ca al altora. În final, persoana îşi poate simţi capul uşor. Este indicat să nu se ridice prea brusc.

Cine sunt transmiţătorii de Reiki ?

Transmiţătorii de Reiki sunt oameni din  toate clasele sociale, rasele sau ocupaţiile, care au primit "cheile" de intensificare a energiei din partea unui Maestru Reiki calificat. Cei care continuă să împărtăşească şi să înveţe acest sistem sunt "predestinaţi să purifice planeta". Mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi. 

Reiki este un foarte bun asociat altor tratamente şi terapii, cum ar fi: reflexologia, masaj, acupresură, psihoterapii, etc., dar nu înlocuieşte tratamentele medicale.

Reiki poate fi combinată cu yoga, meditaţia şi orice altă metodă de dezvoltare personală.

Reiki nu poate fi niciodată periculoasă. Ea se adaptează mereu la nevoile naturale ale persoanei care o primeşte. 

Reiki este disponibilă în permanenţă. Cu cât utilizaţi mai mult Reiki, cu atât forţa energiei va fi mai mare.

Reiki este în mod special recomandat după o intervenţie chirurgicală.

Reiki trece prin haine, ghipsuri, centuri, bandaje, etc.

Dacă începeţi un tratament cu Reiki, este recomandat să faceţi 4 şedinţe în 4 zile consecutiv.

Nu uitaţi că energia Reiki nu acţionează decât într-un sens POZITIV şi în funcţie de ceea ce e bun pentru persoana care primeşte.

Cel care va merge la şedinţele Reiki doar ca să dovedească faptul că metoda nu are niciun efect posibil, indiferent de condiţii, acela va rezista valului de energie şi nu o va primi, mai ales că în perioada tratamentului va fi plin de tensiune, de teamă, de îndoială şi de scepticism. De asemena, va combate orice schimbare interioară şi va rezista la orice fel de armonie în templul său corporal. Cel care nu e el însuşi convins de ceva, acela nu va putea fi convins de nimeni altcineva. De altfel, toată lumea are liberul arbitru şi acest lucru trebuie respectat.

Sunt şi cazuri în care Reiki "eşuează", atunci când voinţa pacientului de a fi vindecat este un "alibi". În mod subconştient, pacientul nu doreşte să fie vindecat sau să fie din nou sănătos. Mai multe persoane se agaţă de o stare de indispoziţie sau boală pentru că o consideră avantajoasă pentru ele. Pentru mulţi este  modalitate de a obţine atenţie şi simpatie sau de a fi scutiţi de unele munci şi sarcini. Alţii pot crede că Reiki este un mod mai degrabă ciudat de tratament decât o cale de transmitere spirituală.

Practicanţii Reiki au diferite grade de iniţiere:

1. Gradul întâi - corpul,


2. Gradul al doilea - mentalul,


3. Gradul al treilea - conştiinţa.

Gradul întâi - corpul, este accesibil tuturor. Învăţătura cuprinde: istoria Reiki, autotratamentul, tratamentele pentru oameni, pentru animale şi plante, tratamentul rapid, echilibrarea centrelor energetice, dar şi învăţăturile pentru aplicarea lor.

Formarea se face  în 4 seri sau în 2 zile în care elevii primesc iniţierea compusă din patru ceremonii rituale sau "armonizări", punând în acţiune la iniţiaţi capacităţi de canalizare a Energiei Universale, corespunzând celor 4 tratamente de bază care constituie un proces de vindecare. Pentru autotratament  este suficient gradul întâi de iniţiere aşa încât nu mai aprofundăm deocamdată şi celelalte etape de iniţiere.

AUTOTRATAMENTUL

Poate fi practicat în orice moment al zilei, ca să vă tonificaţi când sunteţi obosiţi şi să vă relaxaţi când sunteţi stresaţi. Rămâneţi în fiecare poziţie cel puţin un minut, trei minute sau mai mult, dacă aveţi timp.

Poziţiile de bază acoperă organele, glandele şi chakrele, permiţându-vă reîncărcarea rapidă şi completă.

Puteţi inventa ce poziţii doriţi, urmându-vă întotdeauna intuiţia. De exemplu, dacă aveţi o problemă fizică sau un blocaj emoţional în zona gâtului, insistaţi pe această parte a organismului.

Tratamentul se face după ce vă spălaţi pe mâini şi întotdeauna cu degetele strânse, lipite şi ţinute paralel.

Poziţia 1: CAP - cu mâinile la tâmple, vârful degetelor se ating de cap.

Poziţia 2: CHIP - cu palmele peste ochi, cu degetele întinse, Cu palmele pe obraji, cu degetele întinse.

Poziţia 3: GÂT - cu o mână pe tiroidă, cu cealaltă pe restul gâtului, pe deasupra. Cu încheieturile mâinilor lipite, dar în formă de vază.

Poziţia 4: TIMUS ŞI INIMĂ - mâna stângă rămâne nemişcată (pe inimă), mâna dreaptă dedesubt, coate îndoite, braţele în triunghi.

Poziţia 5: PLEXUL SOLAR - cu degetele celor două mâini lipite, sub apendicele xifoid.

Poziţia 6: BURIC ŞI MIJLOC - o mână deasupra buricului, iar cealaltă dedesupt.

PoziŢia 7: HARA - cu mâinile la orizontală deasupra pubisului. Vârfurile degetelor se ating. Cu degetele mijlocii la perineu, dar de fiecare parte a organelor. E bună pentru circulaţia în picioare şi în ganglionii limfatici. Pe trunchi, se începe în unghi ascuţit şi se termină în unghi ascuţit.

Poziţia 8: CAP - cu mâinile una sub cealaltă, pe occipital.

Poziţia 9: CAP - cu mâinile în triunghi, în spatele capului (deasupra cefei).

Poziţia 10: TRAPEZ - coatele în aer, mâinile pe trapezi.

Poziţia 11: TRAPEZ - fiecare mână se pune pe umărul opus.

Poziţia 12: INIMĂ - palma mâinii în partea opusă (spate), sub omoplat.

Poziţia 13: PLEXUL SOLAR - cu mâinile orizontale, degetele se ating în partea din spate , degetele mari se ţin lipite de restul.

Poziţia 14: MIJLOC (spate) - mâinile orizontale, vârfurile degetelor se ating , degetele mari se ţin lipite.

Poziţia 15: SACRUM - mâinile orizontale la începutul regiunii sacrale. Vârful degetului mijlociu pe coccis, mâinile în unghi ascuţit de fiecare parte a coccisului, în V.

Când vă trataţi, aveţi încredere totală în Dumnezeu. Nu ştiţi nimic. Lăsaţi lucrurile să se întâmple. Fără reguli, fără griji.

CELE 10 VIRTUŢI ALE VINDECĂRII

• Compasiune


• Luciditate


• Simplitate


• Toleranţă


• Corectitudine şi integritate


• Calm


• Credinţă


• Slujire


• Non-amestec


• Iubire.

Nu uita: Reiki este în tine. El este energia de viaţă universală. El este originea şi sursa la care eşti legat. 

El este expresia iubirii necondiţionate.

 

 

S î n z i a n a 💜

Sursa: Joel Vichery - REIKI. 
       Penelope Quest - Autovindecarea prin Reiki
       

© Copyright 2015 Max's concept

MASAJUL ȘI AUTOMASAJUL

Masajul este necesar tuturor persoanelor, indiferent de vârstă sau de condiţia fizică, bineînţeles adaptat structurii musculare şi osoase a fiecăruia în parte. Pentru copii, masajul are efecte clare de relaxare, tonifiere musculară, ajută la formarea unui corp sănătos, armonios, viguros, îmbunătăţeşte somnul copiilor şi sugarilor. Persoanelor de vârste înaintate, masajul le îmbunătăţeşte metabolismul şi le întreţine musculatura şi mobilitatea articulaţiilor. Pentru gravide, masajul este necesar pentru îmbunătăţirea circulaţiei, pentru drenaj limfatic, pentru relaxarea musculaturii spatelui şi a picioarelor, ştiind că acestea sunt uneori suprasolicitate şi pot fi dureroase. Manevrele, în cazul gravidelor, vor fi executate cu precauţie şi vor fi adaptate ca intensitate şi ritm. Masajul şi-a dovedit utilitatea şi în cazul persoanelor sedentare, ajutând la îmbunătăţirea funcţiilor organismului.

Masajul este cea mai accesibilă terapie, fiind la îndemâna tuturor să-l practice. Nu sunt necesare condiţii speciale, putând fi realizat chiar şi stând pe scaun, în picioare, culcat pe pat sau pe jos, pe o saltea. Este o formă de terapie cu efecte profunde. Practic, fiecărei fiinţe îi face plăcere o atingere caldă, suavă sau mai fermă, plină de iubire sau recunoştinţă. Cu toţii simţim nevoia să atingem alţi oameni sau să fim atinşi. Gesturile simple cum sunt îmbrăţişarea, strânsul mâinilor, cuprinsul pe după umeri, produc emoţii plăcute şi o stare de bine. Din punct de vedere medical, masajul terapeutic previne atrofia musculară, îmbătrânirea ţesuturilor, apariţia/adâncirea ridurilor, oboseală cronică, blocajele musculare, durerile musculare cauzate de posturi corporale nesănătoase: statul în picioare timp îndelungat, aşezat pe scaun fără pauze corespunzătoare, suprasolicitarea unor zone musculare în cazul anumitor activităţi îndelungate (pictura, vopsitorie pe boltă, pe tavan, pe arcade, etc.). De asemenea, masajul terapeutic întreţine tonusul muscular şi buna funcţionare a tuturor sistemelor: osos, muscular, sangvin, limfatic, digestiv, aparatul uro-genital,etc., întreţine şi îmbunătăţeşte pofta de viaţă, de activitate, de mişcare.

Corpul ne semnalează când este obosit, când îi este foame, când este trist, când se simte agresat, etc. Ascultându-l, se pot preveni somatizările, accidentele, tensiunile relaţionale, recăpătându-ne starea de armonie interioară.

Pe scurt, scopul masajului terapeutic este:

• identificarea posturilor corporale nesănătoase 


• depistarea prin palpare a contracturilor musculare şi intervenţia asupra acestora pentru a le detensiona


• relaxarea ligamentelor şi a muşchilor pentru pregătirea acestora în vederea acţionării asupra încheieturilor, pentru redarea mobilităţii sau întreţinerea lor


• influenţează benefic toate organele şi sistemele din corp


• amelioararea diferitelor afecţiuni ca: cifoză, lordoză, scolioză. Uneori, pentru vindecarea acestor afecţiuni, este necesară completarea masajului cu gimnastica medicală şi un stil de viaţă sănătos (alimentaţie, mişcare, respiraţie corectă, relaxare, odihnă, echilibru între activitate şi repaus, mai ales dacă se ţine cont şi de bioritmul personal)


• înlăturarea stresului, a tensiunilor, blocajelor şi oboselii cronice


• intervenţia asupra emoţiilor reziduale stocate în memoria celulară şi eliberarea corpului, minţii şi a sufletului de aceste amintiri negative, toxice


• detoxifierea generală a organismului şi în special a limfei


• obţinerea unei stări de bine prin conştientizări şi descifrări corporale


• obţinerea unei stări de armonie, împăcare şi pace sufletească


• acceptarea emoţiilor cu seninătate şi nonataşament, delimitarea de acestea şi transcenderea lor


• tonifierea pielii, a muşchilor, relaxarea, îndepărtarea ridurilor, menţinerea unui tonus bun.

EFECTE NEPLĂCUTE CA URMARE A DETOXIFIERII

• dureri musculare locale, extinse, uneori febră musculară


• urinări abundente, urât mirositoare, închise la culoare


• defecaţii foarte urât mirositoare


• diaree


• erupţii cutanate: coşuri, furuncule, iritaţii


• secreţie biliară abundentă


• greaţă


• secreţie abundentă a mucoaselor nazale


• umflături, înroşire, spasme locale


• vertijuri, ameţeli uşoare


• somnolenţă


• iritabilitate, mai rar furie


• paloarea feţei


• hiperenergizare,etc.

CONTRAINDICAŢII DEFINITIVE ALE MASAJULUI

• boli severe ale pielii


• hemofilie


• cazuri severe de tuberculoză


• cancere în metastază


• boli inflamatorii


• patologii osoase şi osteoarticulare


• tumori


• persoane care urmează chimioterapia sau radioterapia


• boli psihice majore (psihoze)


• afecţiuni grave ale tubului digestiv


• afecţiuni cardiocirculatorii acute


• afecţiuni pulmonare grave.

CONTRAINDICAŢII TEMPORARE ALE MASAJULUI

• în primul trimestru de sarcină există risc de avort şi se lucrează doar la recomandarea medicului şi numai zonal (se execută doar anumite manevre de neteziri şi frământări uşoare, evitându-se presiunile puternice, tapotamentele)


• în cazul traumatismelor: rupturi de ligamente, fracturi ale oaselor, intervenţii chirurgicale


• imediat după masă, fiind indicată o pauză de cel puţin două ore până la masaj


• după consumul de alcool sau anumite medicamente.

ATENŢIONĂRI ZONALE

• în regiunea rinichilor şi a suprarenalelor nu se fac tapotamente sau presiuni intense. Se pot executa restul manevrelor.


• în spaţiul popliteu (în spatele genunchiului) nu se folosesc manevre de frământat, ciupire, tapotamente, stoarceri


• în scobitura axială, regiunea gâtului, zonele: toracală, abdominală, popliteliană şi inghinală se vor executa doar manevre de neteziri uşoare în sensul acelor de ceasornic, prin stimularea ganglionilor limfatici


• sânii se pot masa doar de la extremităţi spre mijloc, evitând mamelonul şi aureola mamară. Se pot utiliza netezirile, uşoare ciupituri, frământări uşoare cu degetele, greblatul. De deasupra sânului, manevrele de netezire vor continua prin laterale, pe la pliurile submamare şi apoi pe linia mediană în sus. Nu se vor utiliza manevre de tapotamente, stoarceri, fricţiuni sau presiuni.

În cazul în care mergeţi la un maseur şi încalcă regulile de mai sus, puteţi să-i spuneţi politicos că nu suportaţi asemenea manevre în regiunea respectivă. De asemenea, dacă foloseşte o forţă prea mare, este indicat să-l opriţi înainte să vă strivească ţesuturile sau vasele de sânge. Pentru ca masajul să aibă efect nu este necesară o forţă mare de presiune, ba din contră. Organismul uman este fragil şi vasele sanguine sunt destul de la suprafaţă, iar pentru muşchi nu este necesară presiunea în forţă, stil tăvălug.

Întodeauna să-ţi aminteşti că sănătatea este doar în mâinile tale!

Masajul-fricţiune, practicat asupra propriului corp, asociat cu gimnastica şi cu o alimentaţie cât mai raţională, reprezintă mijlocul cel mai eficient, cel mai ieftin şi cel mai uşor de aplicat, pentru a păstra sau recăpăta vitalitatea organismului dumneavoastră. Automasajul este masajul-fricţiune ce este indicat să îl aplicaţi pe propriul corp, de preferat zilnic.

AUTOMASAJUL 

Automasajul pe întregul corp este indicat să fie efectuat zilnic, pentru că zilnic în organismul nostru au loc procese vitale ce produc diferite reziduuri, care tind să invadeze spaţiile intra şi extra-celulare, sufocându-le. Automasajul şi gimnastica devin foarte plăcute dacă sunt însoţite de muzică, aceasta având proprietatea de a mări eficacitatea exerciţiilor. Muzica înfrânge chiar şi durerea şi suferinţa. Practicând zilnic, preseverent şi corect automasajul, în timp ce ascultăm muzică, ajungem să realizăm vitalizarea celulelor şi să ne asigurăm o bună sănătate, iar drept consecinţă să trăim o viaţă care altfel ne-ar fi ameninţată în fiecare clipă. Efectele benefice se datorează vasodilataţiei generale totale, ca şi creşterii oxigenării sângelui, prin realizarea automasajului zilnic.

Automasajul ameliorează multe afecţiuni dacă este practicat în mod regulat. Dar dacă nu suntem prudenţi şi nu respectăm în acelaşi timp şi regimul alimentar, ne putem aştepta la repetarea unor afecţiuni vechi sau la declanşarea altora, de care nu am suferit încă.

Este bine ca practicarea metodei să fie făcută dimineaţa deoarece în timpul somnului circulaţia este încetinită, deci eliminarea deşeurilor nu se face complet, ţesuturile rămânând încărcate în continuare cu reziduuri metabolice. Aplicarea metodei pe întregul tegument al corpului în asociere cu gimnastica, oxigenarea pulmonară, regimul, vă ajută să duceţi o viaţă lungă şi să fiţi pâna la capătul vieţii viguroşi, voiosi, cu putere fizică şi psihică. Metoda stimulării irigaţiei sanguine a organelor prin vasodilataţie periferică generală totală zilnică, vă ajută !   

Omul este liber să aleagă dacă vrea să fie sănătos sau bolnav! În viaţă însă primează sănătatea, fără ea ai pierdut totul şi dacă nu o ai, nimic nu mai contează. Cei tineri, desigur, trebuie să-şi trăiască viaţa cu ale ei plăceri, dar să nu uite că nu uzul, ci abuzul este ceea ce uzează celulele. Mai ales alcoolul, care duce inevitabil la îmbătrânirea prematură şi sclerozare.

De asemena, este indicat ca oamenii sănătoşi să nu consume niciun fel de medicament. Cei bolnavi vor urma desigur sfatul medicului. Eu personal nu iau niciun fel de medicament, în afara unor suplimente nutritive, minerale şi vitamine care sunt de provenienţă bio şi nu pot fi considerate medicamente.

Pe de altă parte, îmbunătăţirea alimentaţiei printr-un regim raţional dă celulelor ceea ce le trebuie şi nu le intoxică cu ceea ce nu este necesar. Prin hrana raţională se întreţine sănătatea, se asigură o funcţionare normală a organelor şi în primul rând a cordului, respectiv a aparatului cardio-vascular, ceea ce duce la micşorarea tensiunii arteriale în cazul persoanelor care suferă de hipertensiune arterială.

Un regim simplu de urmat, chiar şi pentru persoanele singure, nu necesită decât maxim un kilogram de carne pe săptămână, dacă nu eşti vegetarian, (deşi ar fi de preferat să devii vegetarian), legume, salate şi fructe după necesităţi. De evitat consumul zilnic de băuturi alcoolice, ca şi fumatul. 

Pe de altă parte, trebuie să amintim şi importanţa aerului pe care-l respirăm. Importanţa oxigenării pulmonare a fost evidenţiată şi prin cercetările savantului american Albert Kreuger, care afirma: "aerul pe care-l inspirăm conţine ioni negativi şi ioni pozitivi. Primii sunt binefăcători, ceilalţi sunt nocivi. Ionii pozitivi, nocivi, care abundă în birouri şi magazine, în localuri supraaglomerate, pe străzile principale ale oraşelor mari, au efecte negative asupra organismului, afectând în mod deosebit condiţia psihică". Ionii pozitivi şi ionii negativi trebuie să fie într-o anumită proporţie şi anume de 1:2. Dacă această proporţie nu se păstrează, este în detrimentul organismului. Inspirarea unui aer viciat dă aceeaşi senzaţie pe care o are un om care a consumat mult alcool. Capacitatea de oxigenare a organismului se măreşte considerabil prin aplicarea automasajului zilnic.

Pentru ca inima şi sângele să-şi îndeplinească rolurile, trebuie să oxigenăm sângele. În cadrul procesului de oxigenare a sângelui se elimină bioxidul de carbon, gaz vătămător, care deteriorează ţesuturile şi deci organele vitale. Antrenarea în circulaţie a sângelui de rezervă din ficat, splină, piele, înseamnă oxigen mai mult şi, ca atare, condiţii favorabile de eliminare atât a bioxidului de carbon, cât şi a altor substanţe vătămătoare. Automasajul practicat zilnic, cu stricteţe, provoacă dilataţia generală şi totală a tuturor vaselor sanguine, mărindu-se astfel capacitatea inimii de a difuza cu succes sângele şi deci pomparea oxigenului şi a substanţelor nutritive în miliardele de celule ale corpului uman, întreţinând în acest fel vitalitatea necesară apărării împotriva agenţilor patogeni din afară (virusuri, toate speciile de microbi, micoze, etc.). 

Dacă Dumnezeu, infinit şi omniprezent, a turnat o energie fantastică într-un atom, mai este nevoie oare să ne întrebăm ce forţe uriaşe se află în celula umană ?

Celula este laboratorul misterios al vieţii. În acest laborator se plămădeşte şi actul psihic. Printre numeroasele acte psihice, se află şi "încrederea în sine", adică încrederea în puterile proprii. Prin această forţă, omul învinge greutăţile vieţii, printre care putem enumera şi bolile.

Este mare păcat că unii oameni îşi pierd încrederea în ei înşişi dar, printr-un efort de voinţă, o pot redobândi încetul cu încetul.

Forţele uriaşe psihice care se formează în cursul diferitelor afecţiuni pot fi învinse de noi toţi numai şi numai dacă avem încredere. Aveţi încredere în marile forţe ce le posedaţi şi veţi fi sănătoşi !

REGULI PENTRU EXECUTAREA AUTOMASAJULUI

Cele mai importante reguli sunt:

• Pielea să fie curată ( de preferat este să-l facem după duş sau baie)


• mâinile să fie curate şi unghiile tăiate scurt


• să nu ne provocăm dureri, zgârieturi sau alte urme


• să nu masăm în locurile în care există procese inflamatorii sau plăgi ale pielii


• să alegem unguenţi, creme sau alte produse care să ne ajute la efectuarea automasajului nonaleregenici, mai ales dacă avem o tendinţă spre alergii (se poate realiza însă şi cu degetele uscate, cu atât mai mult cu cât, dacă porii sunt liberi şi neastupaţi de produse cosmetice, eliminarea toxinelor se poate face cu uşurinţă în timpul automasajului)


• poziţia corpului în timpul automasajului trebuie să fie comodă, astfel încât să nu ne provocăm oboseală sau încordare inutilă (unele exerciţii se pot face dimineaţa chiar şi înainte să părăsim patul)


• este important să masăm/fricţionăm întreaga suprafaţă a corpului (nicio porţiune a corpului să nu scape nemasată)


• dacă suferiţi de anumite maladii, consultaţi înainte doctorul pentru a vedea dacă automasajul nu este contraindicat total sau parţial (pe anumite zone ale corpului).

Automasajul este de fapt un autotratament ce constă în exerciţii de masaj, fricţiuni şi gimnastică, însoţite de unele exerciţii de respiraţie, astfel că prin aceste mijloace simple şi la îndemâna oricui, indiferent de vârstă sau sex, profesie sau grad de pregătire fizică, oricine să-şi poată redresa cât mai repede sănătatea şi să-şi poată feri organismul de îmbolnăviri.

 Direcţiile de periere (uscată) a sistemului limfatic

Durata automasajului trebuie să o stabiliţi singuri, în funcţie de timpul pe care îl aveţi disponibil, mai degrabă fiind importantă executarea lui zilnică, în mod organizat, cu regularitate şi convingere. Executarea lor este absolut necesară, pentru a putea preîntâmpina diferitele maladii, întrucât nu trebuie să uităm că fiecare zi aduce cu sine invazia şi atacul a fel de fel de microbi, virusi, ciuperci, etc., care pot da naştere la diferite maladii. Pe de altă parte, nu în fiecare zi reuşim să ne alimentăm cu ceea ce este potrivit pentru necesităţile organismului. În fine, din nefericire, mai există pe lume alcoolul, tutunul şi alte "deconectante", pe care omul nu prea poate întotdeauna să le evite (petreceri, reuniuni şi alte metode de socializare).

Dacă aveţi posibilitatea, este de preferat să executaţi aceste exerciţii în aer liber, într-un loc curat şi umbrit din grădină, pe iarbă sau pe o terasă. Dacă le faceţi în cameră, aerisiţi bine camera înainte.

Nu este necesar un echipament special, dar e recomandată o îmbrăcăminte uşoară (pijama, trening, chiloţi şi maieu de sport, ciorapi scurţi sau deloc, în funcţie de temperatura din mediul ambiant).

Se pot masa pe rând:

• labele picioarelor
• gambele
• zona feţei
• zona nazală
• ochii
• urechile şi pielea capului
• gâtul
• zonele supra şi subclaviculare
• umerii
• ceafa, muşchii de lângă coloana vertebrală
• toracele şi subtoracele
• regiunea lombosacrală
• regiunea perineală
•  coapsele
• genunchii
• braţele şi degetele mâinilor.

Mod de execuţie:

• muşchii vor fi masaţi în sensul fibrelor şi ligamentelor lor


• se va urmări direcţia tendoanelor, vaselor şi nervilor dar, cu excepţia acestora din urmă, mişcarea generală a masajului trebuie să fie dirijată în sensul circulaţiei, de la extremităţi spre inimă


• mişcările de masaj pot fi executate în două moduri: fie mângâietor, lent şi ritmat, ceea ce constituie masajul sedativ sau calmant, fie brusc, rapid şi neregulat


• o şedinţă de masaj stimulativ nu va depăşi 10 minute, spre deosebire de şedinţa de masaj sedativ, care se recomandă a fi de 20-30 de minute.

După cum am mai amintit, automasajul are un efect binefăcător asupra organismului, prin faptul că asigură vasodilataţia periferică generală, adică a întregului corp, prin aceasta având efect şi asupra glandelor endocrine, metabolismului şi sistemului nervos, realizând - într-un cuvânt - revitalizarea celulară.

Exerciţiile de gimnastică pot fi făcute înainte sau după masaj, sau intercalate, importantă fiind tehnica de respiraţie pe tot parcursul programului. 

Despre tehnicile de respiraţie pe care să le aplicaţi în timpul acestui autotrament puteţi citi mai multe informaţii aici:

TEHNICI DE RESPIRATIE VINDECATOARE SI ALTE CONCEPTE ALE MEDICINEI DIN EXTREMUL ORIENT

Tehnica automasajului pentru revitalizare celulară este terapia de bază a medicinei preventive, care va fi cu siguranţă medicina viitorului.

                                    S î n z i a n a 💜

© Copyright 2015 
Max's concept