ASTRO-STILUL VESTIMENTAR AL FEMEILOR

Deşi nu îţi dai seama, felul în care te prezinţi în faţa lumii vorbeşte despre tine mai mult decât ai crede. 

Adevărul e că, nu de puţine ori, nici tu nu eşti mulţumită de tine însăţi şi ai vrea să fii altfel. Nu prea ştii cum, dar... altfel. Un punct de pornire spre transformare este chiar tipologia zodiacală din care faci parte. Şi asta, pentru că fiecare femeie se poate recunoaşte în caracteristicile generale ale zodiei sale. Când nu te regăseşti întocmai, înseamnă că pe harta ta astrală au intervenit, în momentul naşterii, alte influenţe mai puternice. Primul este cel exercitat de ascendentul tău (dictat de ora la care te-ai născut), şi atunci trebuie să consulţi şi profilul zodiei care-l reprezintă. Ca să te orientezi, caracteristicile generale ale zodiei din care faci parte şi sfatul care te aşteaptă te vor ajuta, cu siguranţă, să te cunoşti mai bine. 

 BERBEC

Energică, sportivă şi cuformele bine conturate, femeia Berbec este cam lipsită de graţie, îndrăgostită de culori tari, ţipătoare, roşu în special, cu care ia ochii, dorind instinctiv să contracareze   rigiditatea aspectului   pe care-l are.
Îi place să aibă haine uşor de îmbrăcat şi cât  se poate de  comode, care nu trebuie călcate, preferabil chiar deloc. 

Problema ei: i reproşează că nu e prea... feminină. 

Dorinţa ei: să-şi păstreze ţinuta dinamică, dar pe cât posibil să fie cât mai discretă, mai puţin agresivă.


Sfaturi:
Ca să-ţi păstrezi ţinuta sportivă, dar să câştigi în feminitate, accentuează fluiditatea liniilor. Optează pentru materiale mai moi, mai suple, mai fluide: rochii şi tunici din jerseu de bumbac, care e şi uşor de întreţinut, pantaloni din vâs-coză. Schimbă blugii sau pantalonii din piele cu unii din in, care sunt, datorită texturii, mult mai comozi şi mai feminini. Axeaza-te pe culori semipastelate: alb murdar, bej sau gri şters, bleu diluat, galben pai etc.
 

TAUR

Caldă, femeia Taur născută sub dominanta lui Venus, evită excentricităţile şi se menţine în tonurile unei feminităţi primăvăratice. Tipul rece, născut sub dominanta lui Saturn sau a Lunii, acordă mai puţină importanţa vestimentaţiei şi schimbă greu hainele.


Preferinţe: materialele confortabile, clasice, sobre, cu texturi moi, plăcute la atingere şi în culori naturale. 

Problema ei: să-şi schimbe stilul cu unul adaptat la contextul în care se află.

Dorinţa ei: să aibă o ţinută mai feminină, mai rafinată.


Sfaturi:
Indiferent de natura dominantei pe care o ai, rafineazăţi stilul fără să renunţi la confortul pe care ţi-l asigură materialele preferate. Optează pentru un compleu pantalon/sacou cu linie suplă, impecabilă şi modernă, care să-ţi dea un aer de rafinament sobru, pe care să-l combini cu o bluză vaporoasă, pentru un plus de feminitate.

GEMENI

Pentru femeia Gemeni, vestimentaţia este mai degrabă o problemă de fantezie decât de... eleganţă. De aici, tendinţa de a-şi croi singură hainele, chiar dacă nu are nici cea mai mică pregătire în domeniu. Cu siguranţă că, din felul în care se îmbracă, transpare cu uşurinţă dualitatea semnului zodiacal, pentru că adesea o poţi vedea îmbrăcată în ansambluri pe jumătate elegante, pe jumătate sport.

Preferinţe: pe gustul ei sunt hainele largi, care se pot purta şi pe o parte, şi pe cealaltă, din materiale care reflectă tendinţa ei spre împestriţare, încrucişarea liniilor, asamblarea desenelor. 

Problema ei: nu întruneşte girul celor apropiaţi în legătură cu felul în care se îmbracă.


Dorinţa ei: să aibă o ţinută cât mai feminină fără să renunţe la liniile ample şi materialele generoase care să nu-i stânjenească mişcarea.


Sfaturi:
Ca să nu-ţi îngrădeşti creativitatea, care uneori e prea exagerată - fie spre sobrietate, fie spre extravaganţă - trebuie să înveţi să-ţi dozezi mai  riguros  stilul. Pentru că, accentuând notele ori într-un sens, ori în altul, pierzi în final efectul. Ideal este să scoţi în evidenţă doar un singur element!

RAC

Prototip al feminităţii absolute, femeia Rac îşi îngrijeşte corpul, de cele mai multe ori cu forme voluptuoase pe care se luptă să nu le piardă, şi-l înveleşte în dantele şi materiale mătăsoase, în culori calde, iar părul ei este adesea lung şi abundent. 

Preferinţe: hainele moi, din materiale şi de culori (neapărat) naturale, în stil retro.  

Problema ei: după ce devine mamă, nu se mai îngrijeşte deloc, nu se îmbracă, ci doar se acoperă.


Dorinţa ei: să fie elegantă şi să păstreze o notă retro în vestimentaţie, dar să nu iasă prin nimic în evidenţă.


Sfaturi:
Adoptă o linie mai largă, dar elegantă, folosind materiale cu texturi subţiri şi naturale, pe lângă care să adaugi oricând un şal sau o eşarfă generoasă, fie pe fond uni, cu o culoare în contrast, fie cu model în culori/ tonuri pastelate de pământ. Nu uita să fie suficient de generoase, ca să le poţi lega după dorinţă cu o broşa de pe vremea bunicii.

LEU

Femeia Leu se preocupă mult de frumuseţea şi aspectul ei şi îi place sa apară în toată strălucirea ţinutelor de ocazie sau de gală, pe care şi le compune cu multă migală. Simţul culorilor şi al formelor o face să prefere stilul bogat şi fastuos. 

Preferinţe: modele de haine de la firme renumite, elegante şi ostentative prin sobrietate şi rafinament.


Problema ei: că se acoperă de podoabe, blănuri şi bijuterii pe care, dacă nu le are la nivelul dorit, le înlocuieşte cu zorzoane şi gablonturi.


Dorinţa ei: să atragă toate privirile când îşi face apariţia şi să rămână în centrul atenţiei doar pentru că i se recunoaşte superioritatea.

Sfaturi:
Cel mai mare avantaj ar fi pentru tine dacă ai accepta şi ai învăţa să echilibrezi elementele vestimentare la care te opreşti. Ca femeie Leu, eşti deja o apariţie imposibil de ignorat, aşa că, dacă accentuezi asta şi prin vestimentaţie, e deja prea mult. Trebuie să înveţi să pui accent pe picioarele tale frumoase sau pe decolteu ori pe talie, în funcţie de partea corpului care este mai reuşita la tine.

FECIOARĂ

Femeia Fecioară are gustul ţinutelor în ton cu moda. La ea  nu prea întâlneşti excentricitate şi cu atât mai puţin vreo ţinută dezlânată. Preferă să se îmbrace clasic, să adopte o apariţie impecabilă, dar lipsită de severitate. 

Preferinţele ei: haine cât mai confortabile şi mai ales funcţionale, uşor de spălat şi în special foarte rezistente la uzură. 

Problema ei: când e nefericită, tinde să treacă neobservată, să se autoexcludă din peisaj, să renunţe la dantele şi combinaţiile delicate şi ingenioase în favoarea hainelor prea  strâmte, seci şi spălăcite.


Dorinţa ei: să fie o apariţie plăcută, cu o ţinută simplă, sobră, dar şic.


Sfaturi:
încearcă un sil mai studiat, bine structurat, cu linii simple, care dau un aspect mai stilat. Alege o ţinută cu pantaloni în combinaţie cu balerini fini sau, când e foarte cald, cu sandale cu barete subţiri din piele.

 BALANŢĂ

Când Venus se exprimă liber, femeia Balanţă este cea mai frumoasă întruchipare a graţiei feminine. Vrea să placă, să farmece şi, în consecinţă, se îngrijeşte de toate detaliile. La toate astea, se adaugă o drăgălăşenie înnăscută, un simţ inegalabil de comunicare şi socializare, o iubire nativă pentru tot ce e viu, pentru vieţuitoare, flori şi flirturi...


Preferinţe: stilul clasic înainte de toate, adaptat la viziunea proprie, posibilităţi şi, mai ales, educaţie. 

Problema ei: oscilează între o adolescenţă întârziată şi o maturitate parţial înţeleasă şi preferă forma în detrimentul fondului.


Dorinţa ei: să-i fie recunoscută feminitatea profundă, nu doar cea aparentă, de suprafaţă.


Sfaturi:
Ca să-ţi afirmi feminitatea, încearcă să-ţi dai seama ce-ţi doreşti cu adevărat: să fii un băieţoi efeminat, sau o femeie în toată regula. Ideal e să alegi a doua variantă pentru că asta eşti tu şi de aceea trebuie să renunţi la blugi şi cămăşi largi. Foloseşte centuri şi cordoane de toate lungimile, texturile şi grosimile pentru că talia ta merită să fie pusă în valoare.

 SCORPION

Pentru femeia Scorpion, ţinuta nu este o problemă de gust, ci de magie de-a dreptul. Când feminitatea îi e inhibată, este plină de farmec, iar ţinuta ei reflectă magnetism şi farmec straniu. Când personalitatea ei se manifestă plenar, femeia Scorpion decade din potenţialul de femeie fatală şi ajunge doar provocatoare.


Preferinţe: tonurile sumbre şi sclipitoare, formele sau obiectele de podoabă care au o emanaţie primitivă, rudimentară, pământească: decolteurile foarte sexy, teatralul. 

Problema ei: atitudinea mult prea stridentă şi provocatoare pe care o cultivă şi o afişează cu ostentaţie. 

Dorinţa ei: să-şi păstreze aerul de seducătoare, dar să o facă cu mult mai multă discreţie şi mister.


Sfaturi:
Consultă un specialist dacă nu reuşeşti să găseşti echilibrul între a rămâne seducătoare, dar nu ostentativă. Ideal e să sugerezi mesajul şi nu să-l afişezi, începând de la detalii: un umăr dezvelit, un material moale care se mulează fără să fie strâns lipit de corpul tău, jocuri de culori calde, însă nu agresive sau contrastante.

 SĂGETĂTOR

Modul în care se îmbracă femeia Săgetător depinde de raporturile pe care le are cu mediul înconjurător. Tipul independent reflectă  anturajul din care face parte şi cultivă mai ales stilul sportiv, cel înţelept, se vrea o doamnă de societate şi aspiră să trăiască într-o lume mai bună sub umbrela lui „aşa se cade". 

Preferinţe: să-şi menţină ţinuta dreapta, tonică, de sportiv care înghite kilometri când merge fără să gâfâie.


Problema ei: abordarea prea camaraderească, prea francă, prea deschisă, indiferent de context. 

Dorinţa ei: să aibă o ţinută, o apariţie mai conformistă, mai aşezată, mai clasică, dar şic şi în special comodă.


Sfaturi:
Pentru o notă şic ai grijă cum armonizezi culorile care niciodată, sub nici o formă, nu trebuie să fie mai mult de... trei si să se potrivească unele cu altele! Alege materiale cu texturi sofisticate, rafinate, mătase sau fibre naturale, care cad foarte frumos şi sunt confortabile.

 CAPRICORN 

Ca semn al simplităţii, sobrietăţii şi economiei, femeile Capricorn nu sunt preocupate de fantezie, zorzoane sau decor, ci preferă ţinutele simple şi bine croite, culorile discrete şi eleganţa sobră. Când însă influenţa saturniană este prea marcată, ele pot să alunece spre ţinute extreme (fastuoase sau spălăcite).

Preferinţe: liniile şi ţinutele clasice, stricte, sobre. Culorile preferate: alb, negru, gri, albastru marin, toată gama de maro şi, desigur, ţesăturile de calitate şi durabile.


Problema ei: austeritatea în toate!


Dorinţa ei: să rămână sobră şi credibilă, dar să aducă şi o tentă de lumină, de destindere în înfăţişare.


Sfaturi:
Pentru început, scurtează-ţi fustele. Nu de alta, dar   lungimea lor este direct proporţională cu numărul anilor care ţi se dau. Alege veste cu linii bine croite, care să-ţi marcheze talia, suplă în majoritatea cazurilor, şi care să aducă un plus de modernitate. Pentru o tuşă mai vie, adaugă încălţăminte mai fantezista, cu toc original, o culoare mai vie şi chiar o brăţară fină pentru glezne.

 VĂRSĂTOR

Femeia Vărsător depinde de dominanta planetară pe care o are: saturniană sau uraniană. Prima preferă îmbrăcămintea simplă, pe care o înfrumseţează cu detalii cochete: brăţări, eşarfe, şaluri. A doua este în avangarda modei, iar paleta gusturilor ei răspunde nevoii de a face senzaţie. 

Preferinţe: simplitatea studiată, accesoriile extravagante şi avangardiste, ţesăturile naturale, nu neapărat grele, dar care cad bine.


Problema ei: înclinaţia către excentricitate şi plăcerea de a surprinde. 

Dorinţa ei: să se afirme şi chiar să se impună, rămânând fidelă propriilor gusturi, dar fără să aibă aerul că a... înnebunit.


Sfaturi:
Stilul androgin pe care-l abordezi în prima tinereţe nu trebuie să continue, chiar dacă nu-ţi prea place să faci caz de propria ta feminitate. Poţi să adopţi cel mult un stil combinat masculin-feminin, din care să nu lipsească nici blugii, nici tricourile, dar numai când se potriveşte cu contextul în care te afli.

 PEŞTI

Pentru femeia Peşti, îmbrăcămintea nu este o chestiune de eleganţă, armonie sau ţinută. Ea nu este făcută pentru bonton şi nici pentru ţinute impecabile. Femeia Peşti simte nevoia ca îmbrăcămintea pe care o poartă să o reprezinte, să o scoată în evidenţă. Asta o face extrem de receptivă la o culoare fascinantă, un parfum fermecător, un simpLu nimic, dar de mare efect, menit să creeze în jurul ei o ambianţă care o aureolează. 

Preferinţe: să afişeze o estetică a impreciziei, a neglijenţei bine dozate, care îi exprimă fantezia. 

Problema ei: se consideră mereu prea dolofană.  

Dorinţa ei: să fie şi mai expresivă.


Sfaturi:
Ca să te apropii de imaginea ideală pe care o ai despre tine, ai putea să pui mai multă culoare în îmbrăcămintea pe care o alegi. Poţi să începi cu tonuri blânde, care mereu se asociază cu culorile naturale. Foloseşte detalii ornamentale (catarame, dantele, jupoane) care au importanţă în aspectul general al ţinutei şi nu îngreunează silueta.Un buchet de flori pentru toate doamnele şi domnişoarele:

S î n z i a n a 💜

© Copyright 2015 
Max's concept

CE ESTE ILUMINAREA. REVELATII DESPRE BOLI SI SANATATE

Să nu uităm niciodată cele două porunci lăsate de Iisus Hristos:

1. Să-L iubim pe Dumnezeu tatăl mai presus de orice.


2. Să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine.

IIuminarea înseamnă a fi plin de lumină. IIuminarea este un proces fără sfârşit. Cu cât poţi atrage mai multă lumină, cu atât vei primi mai multă. La propriu și la figurat.

IIuminarea este în acelaşi timp o călătorie, dar şi o destinaţie. Călătoria oferă posibilitatea de a experimenta destinaţia, care este un moment plin de lumină în timp. În starea de iluminare, simţi valuri de iubire inundându-te şi pulsând în fiecare celulă, pe măsură ce bucuria izbucneşte din interior, asemenea unei cascade. Este o stare de beatitudine specifică copilului. Dar, în timp ce starea de beatitudine a copilului se datorează necunoaşterii, starea iluminatului se manifestă după ce cunoaşterea a avut loc. Aceasta este Realitatea Supremă. Deci Realitatea Supremă este cea în care te pierzi pe tine însuţi în iubire.

Un iluminat nu ar pretinde niciodată că este iluminat. Cei iluminaţi ştiu că această cale este o călătorie fără sfârşit.

Adevăraţii iluminaţi sunt liberi şi sunt în slujba lui Dumnezeu Tatăl, a Creaţiei Divine, a Universului. Ei nu sunt constituiţi în vreo castă sau ordin şi nu urmăresc niciun scop anume. Ei sunt centraţi pe conştiinţa universală.

I-lumina-rea.
Înţelepciunea străveche ne spune că cele patru atribute demonstrate de iluminaţi sunt:

1. Discernământul.
2. Lipsa dorinţei.
3. Buna purtare.
4. Iubirea.

1.  Discernământul. În acest context, discernământul înseamnă exercitarea judecăţii, prin păstrarea unei relaţii detaşate cu indivizii şi evenimentele. Înseamnă să ai discernământ şi să te porţi astfel încât mai degrabă să acţionezi, decât să reacţionezi, şi în acelaşi timp să păstrezi o distanţă suficientă faţă de persoane şi întâmplări, ca şi când tu ai fi un simplu spectator, pentru a te putea comporta aşa cum alegi să o faci şi nu dintr-o reacţie negândită şi emoţională.


2. Lipsa dorinţei. Acest lucru înseamnă, pentru iluminaţi, depăşirea inetereselor "mele" şi cufundarea în interesele "noastre". Trebuie să ne degrevăm de programele personale pentru a accesa o perspectivă mai amplă şi pentru a ne bucura apoi de recompensele ulterioare care vin doar dintr-o non-căutare activă.


3. Buna purtare. Se referă aici la felul în care ne folosim fiecare gând, emoţie, cuvânt şi acţiune, iar dacă urmăm exemplu unui Maestru, vom înţelege cu uşurinţă dacă reuşim sau nu să dăm dovadă de bună purtare.


4. Iubirea. Iubirea este fundamentul tuturor calităţilor, iar fiecare nivel al iluminării este pur şi simplu un alt plan ce poate fi folosit ca poziţie avantajoasă pentru niveluri mai înalte de evoluţie. Se spune că iubirea magnetizată este creatorul tuturor lucrurilor manifestate şi, având în vedere că acesta este un sistem solar de raze secundare, atunci Iubirea-Înţelepciunea îl reprezintă, cel puţin în acest sistem solar, pe Dumnezeu. 

IIuminarea reprezintă ţelul multora care studiază ezoterismul, însă acesta este un termen relativ.  

Calităţile iluminării sunt: echilibru, relaxare, a fi în prezent, a te bucura de cooperarea Universului care se aranjează în avantajul nostru. 

Dar cum putem obţine această iluminare?

Nu este nevoie de un procedeu anume. Uneori se întâmplă instantaneu. În această situaţie, poate veni ca un şoc, însă procedeul ne ajută să ne pregătim. Dacă deveniţi conştienţi, viaţa voastră devine actuală şi anume deveniţi conştienţi de centrul vostru interior care este direct legat de restul Universului - legătura dintre personalitate şi esenţa voastră divină. 

Odată dobândită starea de iluminare, creierul se dilată şi începe să raţioneze cuantic. Din acest stadiu nu te vei mai putea întoarce niciodată înapoi la starea anterioară.

Dar ce este acest centru interior? Sutra ne învaţă că este buricul nostru, centrul cercului superior creat de energia Kundalini şi cercul inferior al respiraţiei profunde care ne coboară centrii capului şi inimii. Noi ne naştem cu centrul buricului, care e zona de concentrare a artelor marţiale, a Tai Chi şi a Falun Gong. Ne activăm centrul inimii prin iubire şi centrul minţii prin educaţie, lectură, studiu. Centrul buricului este cel mai adesea ignorat, motiv pentru care echilibrul energiei Kundalini nu este utilizat. Japonezii numesc acest centru HARA, prin urmare hara-kiri înseamnă a ucide acest centru. 

Centrul este primul simbol, cercul este al doilea, iar triunghiul este al treilea. A fi centrat reprezintă calea şi nu scopul. Când ne iluminăm, nu mai există centru. Centrul tău este întreg Universul.

Unirea cu esenţa noastră divină a fost descrisă ca: centrul tău este pretutindeni, sau nicăieri.

Când suntem centraţi şi ne construim suficientă putere personală, centrul va exploda. Centrarea ne concentrează energia şi nu o lasă să se risipească. Aceasta este paralela ezoterică cu explozia singularităţii în originea bazată pe big-bang a universului fizic.

Explozia şi rezultatul pot fi observate, însă nu şi povestite. Nu putem exprima rezultatul, ci numai metoda folosită.

Aşadar, metoda poate fi explicată, dar nu este şi descrierea rezultatului. După ce stăpânim centrarea, trăirea unei vieţi impecabile reprezintă cheia acumulării de putere personală în permanentă creştere.

Noi trăim la suprafaţa fiinţei noastre, la graniţă. Simţurile reprezintă cercul, iar conştiinţa centrul. Obiectele se află după graniţă, simţurile între, iar conştiinţa se află înăuntru. De la nivelul simţurilor vă puteţi mişca în orice direcţie. Nirvana şi lumea obiectelor se află la aceeaşi distanţă depărtare. Este firesc ca simţurile să se deplaseze în afară, pentru a putea satisface nevoile vieţii. 

Atunci de ce ar trebui să ne întoarcem în interior?

Primul motiv este moartea, cunoaşterea şi acceptarea ei, al doilea este descoperirea misiunii pe care o avem în viaţă şi, al treilea, amplificarea experienţelor vieţii şi dobândirea cunoaşterii în urma experienţelor avute. 

Experienţele sunt exclusiv personale. De asemenea, fiecare experienţă a explorării centrului este unică.

Buddha nu discuta despre Dumnezeu tocmai din acest motiv. Fiecare profet a relatat rezultate diferite, însă cu toţii au afirmat că ceea ce spun nu este ceea ce au simţit: Isus, Buddha, Krishna, Lao Tsu, Mohamed.

Unii iluminaţi au trăit experienţe de mediumuri cu adevărat fascinante.

Astfel, Jakob Lorber şi Gottfried Mayerhofer, susţin
că Iisus ne-a transmis prin ei unele informaţii legate de boli şi
sănătate, precum şi de cauzele profunde ale tuturor bolilor şi
suferinţelor. 

Redăm câteva dintre aceste revelaţii mai jos.

• De dragul sufletului său, nu întotdeauna este bine ca o fiinţă umană să beneficieze de un corp perfect sănătos, căci atunci când trupul este prea sănătos, el devine prea uşor excitabil în faţa plăcerilor lumeşti. Sufletul este mult mai predispus în acest caz să-şi satisfacă aceste plăceri, decât în cazul când corpul este bolnav şi slăbit. De aceea, se poate spune, metaforic vorbind, că boala este un fel de păzitor al porţii care duce către viaţa interioară a sufletului. Eu nu doresc nimănui să treacă prin această perioadă de încercare pe Pământ, a liberului său arbitru într-un trup bolnav. Devreme însă ce oamenii nu mai respectă sfaturile pe care li le-am dat de multă vreme, conform iubirii şi ordinii mele, încălcându-le cu consecvenţă, se poate spune că ei înşişi sunt creatorii bolilor ce le lovesc trupurile şi sufletele. Dumnezeu nu îşi poate schimba ordinea care permite existenţa tuturor lucrurilor, numai de dragul orbirii şi neglijenţei oamenilor. Numai pentru că oamenii fac dovada unei prostii atât de mari, Dumnezeu nu va crea niciodată un suflet într-un corp insensibil, care să nu mai resimtă povara consecinţelor propriilor lor fapte.


• Dacă oamenii nu şi-ar mai întoarce niciodată faţa de la Dumnezeu, ei nu ar mai suferi de boli şi de sărăcie. Astfel, dacă voi şi descendenţii voştri vă veţi păstra întodeauna credinţa, acţionând în acord cu învăţăturile mele, nu veţi avea niciodată de suferit , iar bolile trupului nu vă vor slăbi niciodată sufletul, umplându-l de teamă. De altfel bolile nu sunt niciodată altceva decât consecinţele amare ale neascultării poruncilor pe care vi le-am dat şi pe care vi le-am explicat cu atâta claritate.


•  După ce l-am vindecat pe infirmul din Ierusalim, care a aşteptat 38 de ani vindecarea, eu i-am spus: "Du-te şi nu mai păcătui, căci altfel ţi se vor întâmpla nenorociri încă şi mai mari." Într-adevăr, guta de care suferea era consecinţa numeroaselor sale păcate anterioare. La fel s-au petrecut lucrurile în toate situaţiile în care am vindecat bolnavi. Dacă nu s-ar fi îmbolnăvit din cauza păcatelor lor, sufletele lor nu ar mai fi avut nicio speranţă de a fi salvate. Bolile lor grele i-au trezit din amorţeală şi le-au arătat felul în care îi răsplăteşte lumea exterioară pe cei care i se închină. Boala i-a ajutat să-şi piardă iubirea pentru lumea exterioară şi să tânjască după o mântuire cât mai rapidă. Sufletele lor au devenit astfel  mai libere, iar vindecarea trupească s-a putut produce la momentul potrivit. Prin boală, le-am salvat sufletul.


• Cred că aţi înţeles deja că orice păcat împotriva legilor mele primordiale se traduce prin boală, adică printr-un dezechilibru la nivelul ordinii juste. Acest dezechilibru poate fi provocat de propria vinovăţie, dar şi de vinovăţia altor persoane, şi are drept consecinţă anumite schimbări condiţionale şi voluntare în structura organică a fiinţelor. Căci din această perspectivă, a fi bolnav înseamnă ieşirea din ordinea primordială şi intrarea cu alte fiinţe sau obiecte, dând astfel naştere unor schimbări necesare.

Înţelegând cauzele spirituale profunde ale bolilor, putem găsi ca soluţie terapeutică schimbarea atitudinii greşite care a generat boala. 

Recomandări terapeutice cu caracter general:

1. Să-L iubim pe Dumnezeu Tatăl mai presus de orice altceva şi să credem cu tărie în El, să ne iubim semenii, să ne iubim pe noi înşine, să ne rugăm zilnic. Astfel dezvoltăm toleranţa, acceptarea, încrederea, înţelegerea faptului că voinţa divină este în spatele a tot ce se întâmplă, ne eliberăm de teamă, de agresivitate. Trebuie să înţelegem că situaţia noastră actuală şi confortul nostru se datorează muncii altor oameni de pe planetă, atât generaţiilor care au trăit până acum aici şi au construit această civilizaţie, cât şi celor care trăiesc în prezent şi de munca cărora te bucuri prin folosirea obiectelor pe care ei le-au confecţionat, a serviciilor oferite de ei ţie, a împărtăşirii cunoştinţelor dobândite de ei, de orice natură ar fi ele, a înțelepciunii lor, etc. Aşadar, mulţumeşte-le în gând de fiecare dată şi iubeşte-i pe toţi semenii tăi, pentru că existenţa ta li se datorează în parte şi lor. Fără semenii noştri nu am avea aceeaşi viaţă, de aceeaşi calitate şi nici acelaşi confort. Fiecare om are un talent unic în lume, ştie să facă ceva cum nimeni altcineva nu mai poate face atât de bine. Important e să-şi descopere talentul cu care a fost înzestrat şi să-l pună în slujba Creaţiei Divine, din care toţi oamenii facem parte. De aceea trebuie să-ţi iubeşti semenii ca pe tine însuţi.


2. Să cultivăm modestia, răbdarea, cumpătarea, puritatea, echilibrul în tot ceea ce facem. Să avem o alimentaţie echilibrată, armonioasă, evitând excesele şi chiar să postim în anumite zile. Astfel putem depăşi orgoliile exacerbate, trufia, aroganţa, egocentrismul, megalomania, excesele, exagerările de orice gen, extremismul, şovinismul, rasismul, naţionalismul, dar şi problemele de ordin digestiv.


3. Să relaţionăm armonios cu toţi oamenii, mental, afectiv, emoţional, căci ei sunt tot copiii lui Dumnezeu Tatăl.


4. Să încercăm să ne autocunoaştem cât mai bine, pentru a ne înţelege părţile pozitive şi cele negative. Ne putem astfel privi cu mai multă luciditate, să conştientizăm, pe cât posibil, rostul sau menirea vieţii noastre: cine suntem, de unde venim, încotro mergem.


5. Să trăim cât mai conştienţi în momentul prezent, singura dimensiune reală şi palpabilă a timpului în care putem acţiona, detaşându-ne de trecutul fericit sau dureros, de regrete, de nostalgii excesive, aşteptând cu răbdare şi încredere viitorul, fără a face din viitorul ipotetic un scop în sine. 


6. Să îmbinăm armonios preocupările materiale cu cele spirituale, fără a absolutiza pe vreuna dintre ele. Fiecare îşi are rolul său important şi, dacă exagerăm într-o direcţie, riscăm să ne producem mari prejudicii prin dezechilibrele create.  


7. Să cultivăm altruismul, bunăvoinţa, generozitatea, să evităm să facem rău dacă nu putem face bine. Să înţelegem că, în afară de Dumnezeu, totul este efemer.

PUTERI VINDECĂTOARE

Cura solară

Toate puterile vindecătoare îşi au originea în lumina solară, care trezeşte prin radiaţia ei efectele vitalizante ale aerului, apei şi celorlalte elemente ale naturii.

Potrivit învăţăturilor spirituale, toate bolile sunt provocate de anumite slăbiciuni ale sufletului uman. Întrucât toate puterile sufletului sunt conţinute de spiritele pure ale soarelui, nu este dificil ca sufletul să preia toate elementele de care are nevoie pentru a-şi restabili echilibrul la nivelul nervilor spirituali, iar apoi la nivelul nervilor fizici şi ai sângelui. 

Remediile solare sunt foarte concentrate. Prin administrarea lor, energiile acumulate în ele operează direct asupra elementelor sufletului uman, fortificându-le. Odată cu ajutorul primit pe această cale, sufletul începe imediat procesul de vindecare fizică, conducând în cel mai scurt timp, dacă sunt respectate toate condiţiile, la o recuperare completă. 

O modalitate practică de a realiza cura solară este de a lăsa la soare granule de polen, timp de câteva ore, urmând a fi consumate ulterior. De asemenea, terapia cu lumină poate fi făcută şi cu lampa Bioptron, cu rezultate chiar foarte bune.

Vezi aici terapia cu lumina  folosind lampa Bioptron.

Homeopatia şi helioterapia

Trezind puterea sufletului, aceste remedii pot restaura din nou echilibrul organismului fizic.  

Homeopatia este "arta vindecării cu ajutorul sufletului". În acest caz, cel care efectuează vindecarea este sufletul, care este activat cu ajutorul unor agenţi în cantităţi infinitezimale (şi care în doze mari ar deveni toxici). 

În homeopatie nu materia reprezintă principiul activ al remediului, ci spiritualitatea ei. Această spiritualitate nu este foarte diferită de substanţele din care sunt alcătuite sufletele oamenilor şi animalelor. Astfel, dacă o boală conduce la un dezechilibru la acest nivel subtil, remediul homeopatic poate restabili ordinea corectă.

Foarte apropiată de homeopatie este şi helioterapia.

Helioterapia este arta vindecării cu ajutorul Soarelui. 

Această terapie restaurează echilibrul organismului uman cu ajutorul razelor solare, fie înmagazinate deja în materie, fie direct, prin expunerea organismului bolnav la razele soarelui.

Recomandări pentru sângele îngroşat

Această boală poate fi remediată cu uşurinţă prin mijloace spirituale, cu ajutorul postului, dacă poate fi respectată o dietă spirituală şi naturală strictă.

În ce constă dieta spirituală ?

În renunţarea la orice fel de enervare, indiferent de motive. Dacă această indicaţie nu e riguros respectată, nu poate fi vorba de nicio îmbunătăţire a stării de sănătate.

Dieta naturală  care însănătoşeşte organismul.

În ceea ce priveşte dieta naturală, aceasta constă dintr-o alimentaţie săracă în grăsimi şi renunţarea totală la băuturile tari. Toate acestea otrăvesc în timp corpul, mai ales în cazul celor care au din naştere sângele îngroşat. Pentru aceştia din urmă cafeaua este cu deosebire toxică, mai ales dacă e foarte tare. Cei care insistă să o bea îşi pot distruge, complet şi fără putinţă de recuperare, întreaga structură a corpului fizic. La fel de dăunătoare sunt dulciurile şi schimbările prea dese în alimentaţie, întrucât contracarează toate transformările benefice produse în corp în perioada de post. 

Fructele proaspete sunt şi ele contraindicate, îndeosebi dacă sunt consumate după masa. Se recomandă consumarea fructelor sub formă de compoturi.

Dieta recomandată ar trebui să includă pâinea din grâu, chiflele bine coapte, apa simplă, laptele degresat, supa proaspătă din legume, care să includă plante precum salvia şi cimbrul, sfecla, ridichile şi, pentru carnivori, carnea de vită, mâncată cu moderaţie. Din când în când, pot să mănânce friptură de viţel şi de miel, pregătită cu puţin vin amestecat cu apă, sau boabe de porumb fierte în supa de carne. Această dietă va îmbunătăţi rapid starea de sănătate a corpului fizic.

De un real folos ne pot fi exercițiile de Qi gong (Tai chi) făcute ca meditație în mișcare, nu ca exerciții fizice. Ele armonizează corpul și în timp îi conferă o flexibilitate aparte la orice vârstă.

Multe alte metode mai puteți citi chiar pe acest blog. 

Să vă fie de folos!

S î n z i a n a 💜

© Copyright 2015 

Max's concept

CALEA SPIRITUALĂ DE VINDECARE

Nu există boli imposibil de tratat, ci doar indivizi imposibil de tratat - a spus celebrul specialist în medicina cu plante, dr. John Cristopher.

Dacă alte tratamente nu au dat roade, mai putem încerca un tratament medical ipotetic, ca o ultimă soluţie şi nu numai: spiritualitatea. Spiritualitatea îi implică pe cei care sunt într-o relaţie permanentă şi afectivă cu divinitatea şi caută răspunsuri la întrebări privind rostul în lume. Cei religioşi se încadrează într-o altă categorie. Religia este un set de idei formalizate pentru definirea unei înţelegeri a divinului. O persoană poate fi spirituală fără să fie religioasă. George Bernard Show spunea: "există o singură religie, deşi există o sută de variante ale ei". Primii sfătuitori în îngrijirea sănătăţii au fost preoţii-doctori din culturile antice. De asemenea, Biblia este plină de descrieri ale vindecărilor miraculoase. Multe grupuri religioase au şi astăzi o tradiţie vindecătoare activă, prin punerea mâinilor, prin ungerea cu mir şi rugăciunile pentru sănătate. Religiile, credinţa şi spiritualitatea au roluri atât de importante în vindecare şi în prevenire, în confruntarea cu boala şi în calitatea îngrijirii, încât ele constituie parte a tratamentelor  holistice ale persoanei - trup, minte, şi da, spirit.

O mulţime de studii efectuate în ultimele decenii arată că, dacă aveţi o anumită disciplină spirituală în viaţă, de la participarea la slujbele religioase la meditaţie, sunteţi în general mai sănătoşi. Beneficiile practicilor spirituale asupra sănătăţii sunt atât de profunde, încât oamenii de ştiinţă au început să studieze care sunt diferenţele legate de sănătate dintre credincioşi şi necredincioşi. 

Scanarea creierului arată că meditaţia şi rugăciunea pot să schimbe activitatea cerebrală şi să îmbunătăţească răspunsul imunitar. De asemenea, practicile spirituale pot reduce pulsul şi tensiunea arterială, ambele reducând răspunsul la stres al corpului uman. 

Oamenii internaţi în spitale care nu au folosit niciun fel de practici spirituale, au avut perioade mai lungi de spitalizare de până la trei ori, în medie, faţă de cei care au fost regulat la biserică sau au practicat meditaţia. 

Care este firul comun al acestor lucruri?  Unele forme de practică religioasă duc la un stil de viaţă mai sănătos şi la o viaţă mai sănătoasă. Este vorba aici de practica spirituală în general, nu de una anumită. Astfel de rezultate au convins cercetătorii că există o mare putere vindecătoare în spiritualitate.

Există dovezi şi în sprijinul ideii că spiritualitatea îmbunătăţeşte sănătatea mintală. Conform statisticilor, sunt mult mai puţine sinucideri printre oamenii credincioşi şi asta pentru că majoritatea credincioşilor cred că sinuciderea este ceva rău în ochii lui Dumnezeu şi că, sinucigându-se, ar putea fi condamnaţi pe vecie. Numărul sinuciderilor în rândul celor care nu se duc la biserică este în medie de patru ori mai mare decât în rândul celor care se duc regulat.

Religia joacă un rol important şi în reducerea altor comportamente distructive, cum ar fi abuzul de alcool sau de droguri. Oamenii credincioşi tind să bea mai puţin, să nu fumeze şi să nu consume droguri. Chiar şi adolescenţii care merg la biserică des sunt tentaţi să folosească mai puţin alcoolul şi drogurile.

Mai mult, nu numai că religia previne comportamentele abuzive, dar promovează şi experienţe pozitive de viaţă, cum ar fi căsătoria, strângerea relaţiilor de familie şi starea personală de bine. 

Prin urmare, dacă sunteţi conectaţi şi împliniţi spiritual, veţi fi fericiţi în aproape orice domeniu al vieţii. Există atât de multă putere în credinţă şi spiritualitate încât, categoric, pot duce la autovindecare.

Spre exemplu, într-un studiu, rugăciunea i-a ajutat pe cei internaţi în azile care sufereau de demenţă sau agitaţie. Sub îndrumarea unui cercetător, cei internaţi s-au rugat câte cinci minute, în cinci din cele şapte zile ale săptămânii, patru săptămâni la rând. Era şi un grup de control care nu se ruga. Cercetătorul a oferit două rugăciuni la alegere, fără nuanţe către un anumit cult religios. Membrii grupului de rugăciune au devenit mai vorbăreţi, mai vioi, mai familiarizaţi cu mediul înconjurător şi cu oamenii din jur. În mod evident, rugăciunea a avut un rol benefic.

Într-un alt studiu, vindecători spirituali creştini, iudei, budhişti, indieni americani sau de alte orientări, s-au rugat câte o oră zilnic pentru 40 de pacienţi bolnavi de SIDA. După şase luni, pacienţii pentru care se rugaseră aveau rezultate medicale mai bune decât cei din grupul de control, pentru care nu se rugase nimeni. Rezultatele medicale includeau mai puţine boli asociate cu SIDA, mai puţine vizite la medic şi o stare de spirit mai bună.

Toate dovezile (mult mai multe decât cele exemplificate aici), arată că divinitatea căreia îi adresăm rugăciunea, este chiar o realitate şi nu o ficţiune. 

Cei mai mulţi dintre noi ştim asta, dar mulţi ajung să se adreseze divinităţii doar în cazuri extreme.

Sfatul meu este să ne rugăm, mai ales dacă suntem convinşi că rugăciunea ne va ajuta pe noi sau alte persoane. 

CUM SĂ NE RUGĂM

Am fost obişnuiţi să ne rugăm doar în anumite momente rezervate special pentru asta, cum ar fi seara la culcare, înainte de a lua masa sau în biserică.
Dar v-aţi gândit vreodată la rugăciunea spontană, făcută ca o conversaţie cu Dumnezeu? Ce-ar fi să o încercaţi începând de-acum?! E simplu: puneţi capul jos, mâinile în poziţia care vă inspiră mai mult, inspiraţi adânc şi concetraţi-vă mental la Dumnezeu. Acum începeţi să-i spuneţi Lui ce aveţi pe suflet. Faceţi asta ori de câte ori simţiţi nevoia, aşa, spontan. 

Nu numai că veţi începe să vă simţiţi mai bine, dar veţi deveni din ce în ce mai puternici. S-a demonstrat că rugăciunea are efect terapeutic şi linişteşte, dar nu ştiu dacă la fel de mult atunci când nu îi spui lui Dumnezeu ce te frământă, şi chiar pentru ce anume îi porţi recunoştinţă şi vrei să-i mulţumeşti, ci îi bolboroseşti nişte cuvinte citite din vreo carte sau învăţate pe de rost. Mă îndoiesc că Dumnezeu va înţelege ce problemă ai în cazul ăsta. Vorbeşte-i cu cuvintele tale simple, în gând sau cu voce tare. Spune-i concret ce dorești și ce te doare în propoziții simple cu subiect și predicat, fără cereri evazive sau cu caracter general sau mai rău, să-i transmiți o listă întreagă de dorințe. Spune una și așteaptă răspuns înainte să treci la următoarea. 

Evită întotdeauna repetiţia mecanică a unor texte sau rugăciuni. Unde nu pui suflet şi convingere nu iese nimic. Aceasta înseamnă de fapt porunca biblică: "Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău! ".Dar cel mai important e să încerci să-l simţi pe Dumnezeu aproape de tine, undeva aici, chiar lângă tine. Pentru că el ştie tot ce se întâmplă cu tine, îţi cunoaşte şi ultimul fir de păr din cap, deci e ca şi când stă aici, lângă tine. 

Crede în puterea rugăciunii tale sincere, spontane! Nu uita că este foarte important să îţi arăţi recunoştinţa pentru binele pe care l-ai primit, pentru ce îţi aduce mulţumire şi beneficii. Când doriţi să vă rugaţi, închideţi ochii pentru a nu fi distraşi de alte lucruri sau imagini. Astfel, vă puteţi concentra mai bine la Creator. Uitaţi de convingerile sau îndoielile personale privind rugăciunea, existenţa lui Dumnezeu sau originea omenirii. Începeţi să spuneţi pur şi simplu rugăciunea ca şi cum aţi începe să vorbiţi cu un prieten la telefon. Respiraţi calm, adânc. Respiraţia este foarte importantă în momentul rugăciunii. Cereţi apoi ce doriţi sau exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce aveţi şi aţi primit deja. Dar totul trebuie să fie sincer, din inimă, nu ceva formal pentru că așa trebuie. Dumnezeu știe când ești sincer și când nu. Lui nu-i plac falșii și lingușitorii.

Bazându-mă pe dovezile în favoarea rugăciunii şi spiritualităţii, precum şi pe experienţele mele de viaţă, eu cred că este vital să păstrăm o anumită practică spirituală regulată, formală sau informală, religioasă sau non-religioasă. Eu personal consider foarte importantă şi efectuarea semnului crucii, precum şi prezenţa crucii ca simbol, dar nu a crucifixului. Să facem deosebirea între cruce şi crucifix. Crucifixul este imaginea lui Iisus răstignit pe cruce, în agonie, după o tortură greu de imaginat. De ce aş vrea să mă rog în faţa imaginii cruzimii umane, fără limite, şi care nu a dus nici măcar la dispariţia ei şi nici a violenţei de orice fel din această lume?!? Nici până în ziua de astăzi nu s-a dorit  eradicarea violenţei pe Pământ, a cruzimilor şi a faptelor inumane, mai mult, ele s-au perpetuat în decursul timpului până astăzi şi sunt continuate chiar şi în prezent. Rugându-te în fața imaginii torturii la care a fost supus Iisus (și nu numai el), poți atrage din univers exact acele lucruri, pentru că legea atracției universale funcționează permanent și în orice privință.

Nu uita că însuşi Dumnezeu a fost uimit de înclinaţia spre răutate a oamenilor şi i-a părut rău că i-a creat, de aceea a vrut să-şi distrugă creaţia prin potop. După potop, a rămas doar Noe cu familia și arca lui, dar Dumnezeu tot nu a fost convins că a stârpit răutatea, însă a hotărât ca atât timp cât va fi Pământul, să nu mai distrugă nimic din ce e viu din cauza răutăţii omului: "Niciodată nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut" (Geneza, 8:14). Deci răutatea omului îi este urâtă lui Dumnezeu şi aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine, cu sufletul nostru şi gândurile pe care le creăm. Gândurile noastre sunt energii care circulă în Univers. Cele urâte nu fac decât să sporească negativitatea mentalului colectiv şi implicit, a Pământului..

Fiecare dintre noi ne plătim singur faptele şi păcatele proprii. Singuri ne putem mântui sau ne putem coborî în bezna neagră a existenţei. Nu există intermediari în acest proces, care e propriu şi personal. La judecata de apoi, fiecare o să fie singur în faţa lui Dumnezeu, fără avocaţi. Tu, cu tine şi cu Dumnezeu. Fără credința în Dumnezeu, aproape sigur vei ajunge să cazi în deznădejde, pentru că viața pe pământ e dificilă și câteodată, când apar obstacole majore, pare imposibil de suportat.

Cel mai trist cuvânt este "deznădejde". Înseamnă că renunţăm, că nu mai încercăm şi nu putem sau nu mai facem niciun efort pentru a lupta. Cred că "deznădejdea" nu face parte din vocabularul lui Dumnezeu. Şi totuşi, deznădejdea pare să abunde uneori. După mari tragedii, cum ar fi uraganele, tsunami-urile sau uciderea soldaţilor în război, nivelul speranţei scade. Dar în momentele de greutăţi şi suferinţe avem mai multă nevoie de speranţă, pentru că, dacă avem senzaţia că "totul este pierdut", suntem cu adevărat pierduţi iar atitudinea negativă, de deznădejde, se răspândeşte de la om la om asemeni unei epidemii.

Speranţa - un motiv de a trăi. Termenul din limba franceză "raison d'etre" înseamnă un motiv pentru a exista, sau o justificare pentru a trăi. Acesta este secretul. Atâta timp cât avem un motiv, putem face următorul pas. Şi următorul. Şi pe următorul...

Dumnezeule al tuturor speranţelor, iartă-mă când mă descurajez sau vreau să renunţ. Salvează-mă de la auto-compătimire şi reînnoieşte-mi speranţa. Fă-mă capabil să văd nu numai că pot trece peste necazurile de astăzi, dar că îmi dai speranţă şi mângâiere pentru a reuşi în fiecare zi. Amin.

Fă semnul crucii (sau împreunează-ți palmele 🙏)!

Iată, aceasta este o cruce:

iar acesta este un crucifix:

Oare de ce Dumnezeu nu i-a pedepsit pe cei care l-au crucificat pe Iisus?!? Ar fi trebui să urmeze ceva crunt, un cutremur devastator, putea să crape Pământul, să cadă un meteorit, orice, pentru că totul stă în puterea Creatorului. 

Dar a fost linişte... Pentru că Dumnezeu gândește ca un zeu creator și nu ca un om. Pedepsele lui vin mult mai târziu, ca și răspunsurile la cererile și rugăciunile noastre.

Dar cum ne poate vindeca Dumnezeu? 

Iată răspunsul:

ENERGIA VIEŢII GENEREAZĂ VINDECAREA

Domnul Iisus a spus: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4. Vezi şi Ioan 1:1 " La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul").

"Cuvântul" este energia vieţii sau forţa vibratorie cosmică. "Gura lui Dumnezeu" este medulla oblongata, din partea posterioară a creierului, şi care se subţiază în coloana vertebrală. Aceasta, partea cea mai vitală a corpului uman, este intrarea divină ("gura lui Dumnezeu") pentru "cuvântul" sau energia vieţii prin care omul este susţinut. În scripturile hinduse şi creştine, Cuvântul este numit Aum, respectiv Amin.

Numai această Putere Perfectă vindecă; toate metodele externe de stimulare doar cooperează cu energia vieţii şi sunt lipsite de valoare fără ea.

PUTEREA OMULUI PRIMITĂ DE LA DUMNEZEU

Nimic nu este mai mare decât Conştiinţa Cosmică, sau Dumnezeu. Puterea Sa o depăşeşte cu mult pe cea a minţii omeneşti. Caută numai ajutorul Său. Însă acest sfat nu înseamnă că ar trebui să fii pasiv, inert ori credul; sau că ar trebui să minimalizezi puterea propriei tale minţi. Domnul îi ajută pe cei ce se ajută pe ei înşişi. El ţi-a dat putere, concentrare, credinţă, raţiune şi bun-simţ comun pentru a le folosi atunci când încerci să scapi de durerile trupeşti şi mentale; ar trebui să foloseşti toate aceste puteri în vreme ce, simultan, apelezi la El.

În vreme ce rosteşti rugăciuni sau afirmaţii, crede întotdeauna că-ţi foloseşti puterile proprii, însă dăruite de Dumnezeu pentru a te vindeca pe tine însuţi sau pe alţii. Cere-i ajutorul, însă dă-ţi seama că tu însuţi, în calitate de copil iubit al Său, foloseşti darurile Sale: voinţa, emoţia şi raţiunea, pentru a soluţiona toate problemele dificile din viaţă. Trebuie să fie atins un echilibru între ideea medievală a dependenţei complete de Dumnezeu şi calea modernă a bizuirii numai pe Eu.

Dar ... indiferent de credinţa şi de convingerile noastre, putem găsi o cale de vindecare spirituală. 

Iată câteva căi:

CALEA IERTĂRII

O metodă prin care oamenii se agaţă de durerea şi suferinţa lor este refuzul de a-i ierta pe cei care i-au rănit. Ei lasă duşmănia să rămână înfiptă adânc în ei. Nu vor să ierte. "Nu vreau să aibă satisfacţia de a şti că l-am iertat"- cam aşa se gândeşte omul. Dar ce povară uriaşă cară! În fiecare zi el se va gândi la răul care i s-a făcut. Până când nu va fi gata să se elibereze, furia va rămâne în interiorul său şi, treptat, îl va distruge.

Lipsa iertării mai înseamnă două lucruri: dacă nu iertăm nu înţelegem Graţia Divină a lui Dumnezeu, care pe scurt înseamnă că, deşi suntem vinovaţi şi am merita să fim pedepsiţi, Dumnezeu ne şterge păcatele, sau cel puţin aşa sperăm.
În al doilea rând, nu putem ierta până nu ştim cum e să fim iertaţi. Furia şi ura sunt molipsitoare, de ce nu ar fi atunci şi iertarea şi bunătatea? Mă întreb cum se simt unii când spun rugăciunea către Domnul, cerându-i: "iartă-ne nouă păcatele (sau greşelile) aşa cum şi noi iertăm..."
Dacă vor cântări acele vorbe şi vor ierta cu adevărat, vieţile lor vor fi cu mult mai bogate.

Iisus a spus: "Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă tatăl vostru Cel ceresc. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre". (Matei 6:14-15).

Nu e uşor să ierţi dacă nu ai învăţat cum, dar fă un efort şi activează-ţi latura ta pozitivă, îngerească, celestă. Anihilează-ţi latura neagră, urâtă, tenebroasă. Aşa ajuţi la schimbarea lumii într-o lume pe care şi tu ţi-o doreşti negreşit, o lume a luminii, a bunătăţii şi iubirii necondiţionate. Adoptă mentalitatea zeilor, care şi-au astupat de mult timp urechile la toate răutăţile, vorbele duşmănoase şi faptele urâte. Numai aşa au putut deveni zei.

Dumnezeule iubitor şi atoateiertător, ajută-mă să-i iert pe cei care m-au rănit sau mi-au greşit. Aminteşte-mi că nu merit iertarea Ta, dar că Tu mi-o acorzi oricum. Învaţă-mă să mă eliberez de durere şi să trăiesc o viaţă împlinită. Amin.

Fă semnul crucii sau împreunează mâinile!

RECONECTAŢI-VĂ CU CEVA SUPERIOR

Dacă v-aţi rupt de credinţă, reconectaţi-vă cu ea: reveniţi la credinţa religioasă din copilărie sau găsiţi alta care vă interesează. Dacă nu vreţi să fiţi activi într-o comunitate religioasă sau spirituală, găsiţi anumite practici pe care să le urmaţi constant. Ar putea fi yoga, tai chi, meditaţia sau chiar voluntariat pentru o cauză în care credeţi.

Încercaţi să exersaţi, dimineaţa sau seara, "clipa de tăcere", chiar şi numai 10 minute. Nu trebuie decât să staţi liniştiţi, să nu vorbiţi şi să nu permiteţi treburilor zilnice să vă tulbure. Puteţi să alegeţi momentul chiar şi la prânz, când vă faceţi siesta, dacă aveţi ambianţa necesară şi posibilitatea. Nu rataţi această clipă! Să ascultăm interiorul nostru, să simţim cum circulă energiile prin corpul nostru şi chiar comunicarea din interiorul nostru cu restul Universului şi cu Divinitatea!

Să ne amintim că orice ne hrăneşte spiritul, ne hrăneşte şi trupul și reciproc.

 

PROMOVAŢI ARMONIA SPIRITUALĂ

Spiritualitatea înseamnă mai mult decât să ne rugăm ori să-l venerăm pe Dumnezeu sau o putere superioară. Poate cuprinde discipline cum ar fi Yoga, tai chi, exerciţii de respiraţie, de vizualizare sau de gândire pozitivă şi orice altceva care promovează armonia dintre corp, minte şi spirit. Puteţi să vă găsiţi propria cale spirituală de a trăi în lume şi astfel să vă transformaţi în bine sănătatea, una proprie și personală. 

EXPLORAŢI NATURA

Cred că una dintre cele mai uşoare căi de conectare cu spiritualitatea este să petrecem mai mult timp în natură.
O excursie la munte, înotul în mare sau într-un lac, bucuria de a avea animale de casă, de a privi un apus impresionant, un fluture care vi se aşează pe picior, o floare care are un colorit mirific şi pare creată de un artist desăvârşit, toate astea sunt daruri care vă pot hrăni sufletul şi vi-l umple cu energie divină. Natura este cea care ne înconjoară şi ne conectează cu clipa. Dacă vă plimbaţi, nu uitaţi să priviţi toate frumuseţile din jur, şi chiar cerul imens de un albastru profund. Uitaţi-vă la textura, culoarea şi compoziţia florilor şi a copacilor. Pe bună dreptate că puteţi întreba: " ce inteligenţă desăvârşită a creat toate aceste frumuseţi şi face ca totul să fie atât de potrivit, de frumos, de puternic?"

Privind natura înconjurătoare, trebuie să te vezi pe tine ca parte a acestui Univers ordonat şi ca fiind în relaţie directă cu Dumnezeu, cel care ne-a creat pe noi toţi deopotrivă. Nu ai cum să te mai simţi singur în lume când o să înţelegi cine eşti tu cu adevărat. Eşti cel creat de Dumnezeu şi faci parte din Universul Lui. Eşti la fel de important ca toţi ceilalţi. 

Nu-l dezamăgi pe Creatorul tău!

CONECTAŢI-VĂ LA PROPRIA INTUIŢIE

Intuiţia este înţelepciunea spirituală pe care o purtăm înlăuntrul nostru. Ea se poate manifesta ca o clipă de uimire, o senzaţie corporală, un sentiment de bucurie sau o presimţire. Ea devine foarte puternică dacă o consultăm mai des. Urmându-ne intuiţia, putem lua decizii potrivite nouă şi putem învăţa să ne exprimăm sinele cel mai autentic.

Intuiţia devine extrem de importantă când e vorba de propria sănătate. Uneori ştiţi că ceva nu e în regulă pentru că ascultaţi "doctorul lăuntric", sau din contră, nu acceptaţi un diagnostic pus pentru că intuiţia vă spune altceva.

Dacă încă intuiţia nu vă răspunde conform aşteptărilor, încercaţi să faceţi următoarele lucruri:

• Meditaţi. Încercaţi să staţi nemişcaţi, să vă eliberaţi de orice anxietate şi nehotărâre, să lăsaţi orice gânduri de panică, teamă, nesiguranţă. Fiţi atenţi la orice mesaj de durere, de enervare, de oboseală sau de anxietate. Imaginaţi-vă că inspiraţi energie şi sănătate şi expiraţi răul şi boala. Continuaţi să meditaţi în acest fel cel puţin 10 minute. Dacă nu vă place meditaţia din poziţia şezând, faceţi o plimbare în natură. Mersul pe jos poate servi ca "meditaţie în mişcare" şi e foarte sănătos.


• Luaţi decizii intuitive. Ascultaţi mai des senzaţiile corporale şi presimţirile, dincolo de confirmările din realitatea imediată. Corpul vă spune să mergeţi la doctor, să întrerupeţi o relaţie, să schimbaţi locul de muncă sau să faceţi o activitate programată? Aveţi încredere în ceea ce simţiţi, fără să vă blocaţi hotărârile şi activitatea zilnică. Uneori e greu să crezi în intuiţie pentru că asta înseamnă să ieşi din zona de confort, însă aveţi grijă că o schimbare nu trebuie să fie făcută brusc. Dacă aveţi senzaţia că a venit vremea să vă schimbaţi locul de muncă, faceţi lucrurile treptat: actualizaţi CV-ul, luaţi legătura cu agenţiile care se ocupă de recrutare şi cercetaţi piaţa muncii înainte de a părăsi locul de muncă.


• Dormiţi cu ideea în gând. Este calea cea mai potrivită de a te conecta la intuiţie. Înainte de a merge la culcare seara, îţi pui o întrebare simplă, cu da sau nu, despre calea de urmat, despre ce decizie să iei, ori despre cum să răspunzi unei provocări. În timpul somnului, mintea subconştientă lucrează asupra răspunsului. După ce te vei scula, vei avea un răspuns clar, negreşit. Acest ritual dinainte de culcare nu este acelaşi lucru cu grija sau cu rumegarea provocării problemei, ba din contră. Ceri pur şi simplu un răspuns la problemă şi laşi subconştientul sau pe Dumnezeu să răspundă în locul tău.

S-a spus că singura dată când privim în sus, la Dumnezeu, este atunci când suntem doborâţi. Dar există "ceva acolo sus" şi în noi înşine: este inteligenţa înnăscută care ne-a creat trupurile şi care are şi puterea de a le vindeca. Orice cale spirituală am alege, în noi are loc o schimbare, atunci când avem încredere în ea, ne îndreptăm spre ea şi credem în ea. Lucruri minunate se vor petrece şi în legătură cu sănătatea noastră: sistemul imunitar va fi stimulat puternic, creierul va produce substanţe biochimice care joacă rolul unor medicamente naturale, tensiunea arterială, stresul şi anxietatea se vor reduce. 

Dormim mai bine şi ne simţim mai bine.  

Aproape sigur, ne vindecăm.

Rugăciuni de suflet

Dumnezeule înţelept şi iubitor, adeseori nu am văzut venind greutăţile, dar Tu le-ai văzut. Nu mi-ai promis că mă vor ocoli; ai promis să mă linişteşti în mijlocul suferinţei mele şi că eşti cu mine. Pentru aceasta îţi mulţumesc. Amin.

Rugăciune de mulţumire

Sfinte Dumnezeule, uneori mă simt singur, părăsit, respins şi fără speranţă. Trimite-mi să-mi aducă mesaje de încurajare, mângâieri blânde şi îmbrăţişări iubitoare, deoarece am nevoie de ele. Şi, Dumnezeule, deoarece m-ai ridicat din momente grave, foloseşte-mi viaţa şi experienţa pentru a aduce speranţa celorlalţi. Amin.

Rugăciune pentru viața de apoi

Dumnezeule, îmi pot imagina cu greu cum va fi în Rai, cu oameni din toate timpurile şi locurile. Ideea îmi ameţeşte mintea. Dar atunci, cum pot înţelege perfecţiunea cu mintea mea imperfectă? Şi totuşi o voi face, deoarece, într-o zi, mintea mea imperfectă va deveni perfectă. Îţi mulţumesc. Amin.

Rugăciune pentru cei plecați dintre noi

Tată ceresc, îţi mulţumesc, pentru că oamenii dragi mie, care au intrat în Rai înaintea mea, sunt fericiţi şi mulţumiţi. Pentru că îmi lipsesc, aminteşte-mi că Tu eşti perfect şi casa noastră cerească este perfectă, dat fiind că Tu te afli acolo. Ei nu au dureri, griji sau suferinţe. Umple-mă cu linişte şi dă-mi speranţe, pe măsură ce-mi contemplu propria-mi călătorie spre Rai. Amin.

Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar vouă vă este de folos.
(FILIPENI 3:1)

              S î n z i a n a 💜                    

© Copyright 2015 

Max's concept