SECRETELE ECHILIBRULUI: CUM SĂ AVEM GRIJĂ DE SĂNĂTATEA OCHILOR

14 august 2012

CUM SĂ AVEM GRIJĂ DE SĂNĂTATEA OCHILOR

"Dacă ochii tăi sunt curați, întregul corp ți-e plin de lumină. Dacă ochii tăi sunt răi, și corpul este dominat de întuneric." (Biblia)

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Dacă ochii sunt ferestrele sufletului, atunci irisul este fereastra corpului.

Daca îl examinăm în profunzime, vom avea o viziune cât se poate de exactă asupra stării organismului nostru. Putem descoperi predispozițiile moștenite de la părinții și bunicii noștri ca o slăbiciune a zestrei noastre ereditare. Irisul ne poate arăta energia noastră vitală. În prevenirea bolilor, examinarea irisului are un rol decisiv. Având aceste informații furnizate de ochii noștri, putem să ne protejăm și să menținem sănătatea cât mai mult posibil prin stabilirea unui regim alimentar potrivit, prin consumarea de ceaiuri medicinale, prin masaj, băi, prin renunțarea la obiceiurile nocive și prin mișcare.

Ca știință, iridiologia este cunoscută din jurul anilor 1300 î.Hr. (adică de peste 3000 de ani), așa cum atestă două fragmente de papirus găsite în mormântul faraonului Tutankamon, care au fost scrise de medicul personal al faraonului și în care pot fi văzuți preoți examinând ochii faraonului. În ciuda vechimii acestei științe, abia pe la începutul secolului al XIX-lea au început să apară cărți despre descoperirile în domeniul iridiologiei, care servesc ca bază pentru această știință în continuă dezvoltare și la care și-au adus o contribuție importantă o serie de cercetători și medici cum ar fi: E. Schlegel, M. Madaus, K. Schulte, Bernard Jensen, R. Schnabel, Harry Wolf, și alții.

Persoana care practică iridiologia nu poate să stabilească legal un diagnostic dacă nu are studii medicale, dar poate să caute cauzele problemelor și suferințelor și să indice analizele care trebuie făcute și la ce medic trebuie să se adreseze persoana, ca primă urgență. Diagnosticarea irisului poate fi făcută numai de medici, dar stabilirea stării de sănătate pe baza analizei irisului poate fi făcută de oricine, acest lucru neputând fi în niciun caz denumit diagnosticarea irisului.

Pe parcursul diagnosticării irisului, pot fi identificate aspecte ca:

tipurile de depuneri ale substanțelor nocive,
locurile unde se depun substanțele nocive,
dacă afecțiunile sunt acute sau cronice,
inflamațiile,
epuizările,
predispoziția pentru formarea pietrelor la rinichi,
probleme de metabolism și cauzele acestora,
lipsa de substanțe minerale sau de vitamine,
acumulări de secreții,
cicatricile,
chisturile,
alte modificari ale organelor corpului.

Sarcina și obligația iridologului este ajutarea pacientului în vederea găsirii căii adecvate de vindecare. Stabilirea diagnosticului final, cu luarea în considerație și a rezultatelor altor analize, este sarcina unui medic specialist.

Un iridolog bun trebuie să fie un bun observator și să aibă aptitudini vizuale foarte bune. De asemenea, el trebuie să aibă cunoștințe aprofundate de anatomie, de biologie, anatomo-patologice, iridologice, după care să urmeze timp de 2-4 ani un stagiu de practică, înainte să înceapă să lucreze cu bolnavii.

În evul mediu, oamenii atribuiau puteri magice ochiului: globul ocular era asemănat cu soarele și era reprodus prin diferite metode. În cazul statuilor și portretelor din acea perioadă, se poate remarca accentuarea ochilor, iar în picturile realizate foarte veridic pot fi observate și unele boli ale ochilor. Spre exemplu, în tabloul pictat de Rafael Sanzio,"Portretul lui Baldasare", se poate vedea clar că personajul reprezentat în portret are probleme cu rinichii.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au temut de puterea malefică a "ochiului rău" sau "deochiului". S-a considerat că privirea în cruciș (strabismul) sau privirea prea fixă au efecte negative asupra oamenilor.

Globul ocular are o greutate medie de 7.5 grame, diametrul de 23 mm, constituție elastică și conținut apos relativ ridicat. Este format din: tunica externă sau fibroasă (sclerotică și cornee), tunica mijlocie sau vasculară (coroidă, corp ciliar și iris) și tunica internă sau nervoasă (retina).

EXERCIȚII PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA ACUITĂȚII VIZUALE

Căscatul;

Clipirea;

Exercițiul palmelor. Așezați-vă comod într-un fotoliu, cu genunchii unul lângă altul. Relaxați-vă, închideți ochii, puneți palma dreapta în fața ochiului drept, iar cea stângă în fața ochiului stâng, lăsând liber nasul. Acoperiți ochii cu palmele, fără să apăsați, în așa fel încât degetele să fie încrucișate la nivelul frunții. Lăsați-vă în față cu coatele pe genunchi, cu ochii închiși, fără să vă gândiți la nimic. Cu cât culoarea pe care o vedeți este mai neagră, cu atât starea de relaxare a ochilor este mai bună. Timpul de exercițiu este de 10-30 minute zilnic, de 2 ori.

Legănarea. Stați în fața ferestrei sau în fața unui tablou, în poziție relaxată, cu picioarele depărtate la o distanță de 30 cm, cu brațele lăsate lateral. Ridicându-vă alternativ tălpile, clătinați-vă ușor lateral, dintr-o parte în alta, la fel ca un pendul. La începutul exercițiului, clătinați-vă cu ochii deschiși, după care, cu timpul, puteți face acest lucru cu ochii închiși, imaginându-vă un geam sau un tablou care se mișcă în sens invers. Timpul de exercițiu este de 5-10 minute, cu alternarea ochilor deschiși și închiși, cu clipirea spre dreapta și spre stânga. Practicarea acestui exercițiu este recomandată de 2-3 ori pe zi.

Clipirea accelerată, dacă se poate, cât mai repede, chiar din 10 în 10 secunde.

Lumina solară. Ieșiți în grădină sau la o plimbare în parc ori în pădure, închideți ochii și uitați-vă spre soare. Dacă soarele bate prea tare, puneți pe ochi frunze verzi, proaspete. De câteva ori puneți palmele în fața ochilor, pentru câteva clipe. Timpul recomandat pentru acest exercițiu este de 10 minute, după care clipiți, căscați și întindeți-vă. Se recomandă repetarea acestui exercițiu de 3 ori pe zi.

Apa rece. Închideți ochii, aplecați-vă deasupra chiuvetei sau a unui lighean cu apă rece și udați-vă ochii cu acea apă de aproximativ 20 de ori, după care ștergeți-vă și țineți prosopul pe ochi timp de aproximativ 2 minute. Timpul recomandat pentru acest exercițiu este de 5 minute cu spălare și ștergere, de 3 ori pe zi.

Memorarea. Aruncați-vă privirea asupra unui obiect, observați-i forma, mărimea, detaliile caracteristice. Închideți apoi ochii și imaginați-vă obiectul respectiv cât mai clar, în cele mai mici detalii. Timpul exercițiului este de 5 minute pe zi.

Ocolirea. Așezați-vă comod și alegeți un obiect aflat la o distanță de 3 m, ridicând degetul arătător în față la aproximativ 20 cm. Uitați-vă mai întâi la deget, apoi la obiect, privind pe aceeași direcție dar ignorând degetul. Repetați acest lucru de zece ori și apoi clipiți de câteva ori. Repetați exercițiul de 2-3 ori consecutiv.

Vederea focalizată. Concentrați-vă privirea la un obiect aflat în apropierea voastră 10-20 de secunde, apoi priviți în depărtare, relaxat, alte 10-20 de secunde. Repetați alternativ, de 2-3 ori consecutiv.

Citirea. Deschideți o carte, căutați un cuvânt în mijlocul rândului și uitați-vă bine la el. Închideți ochii și evocați cuvântul ales, încercând să-l distingeți cât mai bine de celelalte cuvinte, văzându-l mai clar, în culori mai negre, în timp ce celelalte cuvinte devin din ce în ce mai palide. Timpul exercițiului este de 5-10 minute zilnic.

Exercițiile de mișcare a mușchilor ciliari, dar și a mușchilor gâtului. Învârtiți capul în sensul circular, în ordinea următoare; apropiați capul, prima dată de umărul drept, după care de partea superioară a spatelui și apoi de umărul stang, după care readuceți capul iîn poziția inițială. Repetați apoi exercițiul, învârtind capul în sens invers. Desenați 12 cercuri întregi cu capul. Gâtul trebuie să fie relaxat. Schimbați în permanență sensul rotirii capului, ca să nu amețiți. Întoarceți capul către stânga, cât mai mult posibil, dar aveți grijă să nu se întoarcă și corpul. După aceea întoarceți capul în poziția inițială, apoi ușor spre dreapta. Repetați acest exercițiu de 10 ori. Prin efectuarea acestor exerciții în fiecare dimineață, se relaxează partea superioară a gâtului și vertebrele superioare. Acest lucru contribuie la ameliorarea alimentării cu sânge a ochilor și a capului.

Exercițiile yoga pentru ochi: întoarcerea ochilor, rotirea ochilor, privirea vârfului nasului.

Masajul și presopunctura: atingeri ușoare, masajul frunții, al capului, pe punctele tâmplei, la baza nasului, prin zona sprâncenelor și pe punctele cefei.

Pentru relaxare și recreere: ridicați-vă în picioare. Ridicați mâna dreaptă în față și piciorul stâng în spate, după care schimbați, ridicând mâna stângă în față și piciorul drept în spate. Dacă aceste mișcări merg bine, uitați-vă în partea stângă sus și rotiți-vă ochii în sensul acelor de ceasornic, după care faceți același lucru plecând de la privirea în dreapta sus. Repetați acest exercițiu timp de 2-3 minute.

Rămâneți în picioare, relaxați-vă, lăsați mâinile lateral. Ridicați umerii cât mai sus posibil, după care lăsați-i în jos și efectuați 25 de rotiri ale umerilor în față și tot atâtea în spate.

Fie în poziție așezată, fie în picioare, relaxați-vă mușchii gâtului, lăsați capul în față, încercând să atingeți pieptul cu bărbia, după care lăsați capul pe spate, cât mai mult posibil. Efectuați acest exercițiu de 12 ori, în ambele sensuri. După aceasta lăsați capul în stânga ușor, încet, apoi înapoi și la dreapta, de 12 ori. Dacă purtați ochelari, după o lună de exerciții regulate, vă recomandăm să mergeți la control pentru a vedea dacă ochelarii dumneavoastră au dioptriile corespunzătoare.

CELE MAI FRECVENTE BOLI APĂRUTE LA NIVELUL OCHILOR

De ce se "înroșesc" ochii?

Ochiul sănătos are o culoarea albă. Orice proces care irită membrana conjunctivă duce la înroșirea sa. Cauzele cele mai frecvente sunt: inflamațiile, dar și alte boli patologice oftalmologice cum ar fi:

Sângerarea membranei conjunctive, care poate fi datorată unor răni exterioare, tensiunii arteriale ridicate sau eforturile fizice prea intense.

Inflamația pleoapelor.

Inflamațiile membranei conjunctive, cauzate de: infecții bacteriale, infecții virale, infecții parazitare, micoze, infecții produse de chlamydia (o ciuperca ce trăiește mai ales în mediu umed), inflamații alergice ale membranei conjunctive, pterigion (afecțiune ce se întinde și la cornee sau în unghiul interior al ochiului).

Inflamațiile irisului, inflamațiile corpului ciliar.

Diagnosticări de natură reumatoidă ale ochiului.

Inflamațiile scleroticii.

Simptome de uscăciune a ochiului.

Diagnosticarea problemelor care se află la baza înroșirii ochilor revine exclusiv în sarcina unui oftalmolog care va indica efectuarea analizelor specifice.

Boala cea mai frecventă a pupilei este cataracta, cauzată de opacizarea cristalinului. Cataracta provoacă slăbirea vederii. Această boală poate fi ereditară sau poate apărea

în cursul vieții, din cauza diabetului, fumatului excesiv, razelor solare intense, bolilor de metabolism, medicamentelor cu conținut de steroizi ori substanțelor chimice, cum ar fi: naftalina, ergotamina, dinitrofenolul, și altele.

O boală care afectează 2% din populația în vârstă de peste 45 de ani este glaucomul. Ochiul devine mat, de culoare verzuie, iar spațiul de vedere se micșorează continuu. În lipsa unui tratament adecvat, se poate ajunge la orbire completă. Apariția bolii este datorată faptului că umoarea apoasă produsă nu poate curge, presiunea ochiului crește continuu și, datorită acestei presiuni, nervii optici se deteriorează ireversibil. Boala are două forme: cu unghi închis și cu unghi deschis.

Îmbolnăvirile inflamatorii pot apărea pe iris, pe corpul ciliar, dar și pe coroidă. Simptomele sunt următoarele: dureri mari ale ochilor, senzație de împunsătură, sensibilitate la lumină, lăcrimare, deteriorarea vederii, deschizătura pupilelor strânsă, iris de culoare verzuie, edemic, cu conturul obliterat.

Un medic oftalmolog, prin analiza venelor din retină, numită și "analiza fundului de ochi", poate identifica diferite boli cum ar fi: hipertensiune arterială, diabet, diferite stadii ale arteriosclerozei. Pe retină se pot identifica numeroase vase capilare, iar din formă, circulația și modificările lor se poate deduce și starea celorlalte vase de sânge din organism.

Cea mai frecventă boală a pleoapelor este "urciorul", cu două tipuri de manifestare: urcior interior (salazion) și urcior exterior (orgelet). Urciorul este un coș sau un abces cauzat de înfundarea canalelor de ieșire a sebumului, care se încheagă și apoi se închistează. În spatele apariției acestei boli, întotdeauna se află o inflamație. Organele de producere a lacrimilor sunt formate de glandele producătoare de lacrimi, cât și de conductele de lacrimi. Lacrima nu este o soluție simplă de apă, ci un complex de lichide cu trei straturi. Sarcina ei este menținerea umezelii globului ocular, prin care se evită atât uscarea ochiului, cât și infecțiile. Ca și în alte părți ale ochiului, și în zona pleoapelor pot apărea inflamații, cauzate mai ales de infecții.

În secolele XVII-lea si al XVIII-lea, terapiile tradiționale cunosc o epocă de înflorire, deoarece existau puțini medici și puține farmacii, oamenii erau săraci și nu prea aveau încredere în doctori. Cunoștințele bazate pe abilitate și o bună putere de observație au permis țăranilor să caute leacuri pentru boli în mediul inconjurator. Aceste cunoștințe s-au transmis pe cale orală, din generație în generație. Cel mai răspândit leac pentru tratarea bolilor oculare era considerat laptele de mamă. Pentru tratarea conjunctivitei și a urciorului, una dintre cele mai frecvente metode de tratament este, și în momentul actual, spălarea cu apa mării, precum și aplicarea unor comprese cu drojdie de bere sau a compreselor cu ceai de gălbenele. Plantele medicinale folosite cu succes în trecut sunt utilizate și în zilele noastre: fierturi de lămâie, fierturi din sămânța fructului de palmier, uleiul de chiparos, fiertura din sămânța de ienupăr, din frunze de salcie, seva de cedru, aloe, de albăstrele, afine roșii, pătlagina, fierturile din semințe de in, și altele.
Alte boli care, spre deosebire de bolile inflamatorii ale ochiului, au manifestări lipsite de dureri, dar provoacă grave probleme de vedere, sunt miopia și prezbitismul. Cauza problemei o constituie un viciu de refracție, adică o distanță necorespunzatoare între pupilă și retină. De multă vreme, în societățile civilizate, orice deficiență de vedere este corectată prin prescrierea ochelarilor.

În concluzie, cauza deficiențelor de vedere poate fi incapacitatea de adaptare a ochiului, care poate fi provocată de o iluminare defectuoasă, de privitul excesiv la televizor, de stări de stres, etc. Tratamentul recomandat este metoda Bates, prin care se relaxează tensiunea din mușchiul ochiului și care constă în exercițiile oculare prezentate anterior și care servesc la îmbunătățirea acuității vizuale.

O cauză a durerilor oculare poate fi și vântul, vremea prea caldă sau prea rece. În acest fel, conform învățămintelor lui Hipocrate, "dacă iarna este uscată, bate vântul și este brumă, după care urmează o primavară umedă și bate vânt din sud în vara respectivă, oamenii vor fi chinuiți de dureri de ochi".

Pentru vitaminizarea organismului astfel încât să nu mai existe carențe care să pună în pericol buna funcționare a ochilor și să ajute păstrarea parametrilor funcționali la cote optime, este indicat să luăm suplimente nutritive care previn apariția diverselor boli și slăbirea ochilor. Acestea sunt recomandate în special atunci când ochii sunt suprasolicitați la munci de precizie, lucrul prelungit la computer, lucrul în medii poluate cu praf, fum, substanțe chimice sau munca în mediul extern unde ochii sunt afectați de temperaturi extreme și vânturi uscate sau puternice.

Dintre cele existente pe piața românească amintim:

SUPLIMENTE CU SILUR

Silurul medicinal (Euphrasia officinalis) – este una din plantele recunoscute și utilizate în medicina naturistă din diferite țări, de multe secole. Denumirea populară este „iarba ochilor”, iar în traducere din limba engleză, denumirea plantei înseamnă „ochi limpezi”, din limba franceză „scapă de ochelari”, iar din limba greacă – „bucuria unei bune vederi”. Denumirea vorbește de la sine despre direcția acțiunii acestei plante.

A fost menționată pentru prima dată ca plantă medicinala în anul 1305. Silurul era atât de cunoscut și eficient, încât îi erau dedicate poezii și poeme. În medicina tibetană, silurul este considerat de multă vreme un remediu bun împotriva conjunctivitelor. În Islanda, seva secretată de silur este utilizată în calitate de analgezic în diverse afecțiuni ale ochilor.

Acțiunea componentelor active:

În compoziția silurului medicinal se regăsește un complex de substanțe active (glicozide, flavonoide, iridoide, antociane, cumarine, vitamina C, caroten, tanine, saponine, uleiuri eterice și grase, microelemente: cupru, mangan, zinc, bor, argint, magneziu, molibden, fier, crom, nichel), care acționează biochimic asupra cauzelor modificărilor inflamatorii și degenerative la nivelul retinei ochiului și al corpului sticlos.

Acțiunea biologică a silurului: antiinflamatoare, antialergică, astringentă (în special pentru mucoasa pleoapelor și conjunctiva), scade tensiunea intraoculară, îmbunătățește funcția vederii, etc.

Iarba de silur este larg utilizată în oftalmologie pentru ameliorarea senzației de usturime și lăcrimare a ochilor, pentru creșterea acuității vizuale, profilaxia afecțiunilor oculare de diversă proveniență, în procese degenerativ-distrofice ale membranei oculare. Chiar și în traumele ochilor, atunci când există riscul de afectare a corneei, silurul poate reduce durerea și inflamația.

Are acțiune favorabilă în stări de oboseală ale ochilor, determinate de iluminatul artificial, în efort intens asupra ochilor, în hipersensibilitate la lumina solară.

Mai mult de atât, silurul are efect hipotensiv, sedativ, spasmolitic, îmbunătățește circulația cerebrală. Silurul este un remediu natural verificat împotriva tusei, însoțite de expectorație abundentă, manifestărilor catarale și durerilor în regiunea sinusurilor frontale. Acțiunea să reduce senzația de nas „înfundat” și calmează inflamarea mucoaselor. Se utilizează, de asemenea, ca adjuvant în tratamentul gastritelor cu aciditate crescută și enterocolitor.

SUPLIMENTE CU LUTEINĂ

Luteina protejează macula și membrana fotoreceptoare. Pe lângă luteină, suplimentele mai pot conține extracte din: coacăze negre, morcovi și afine, care îmbunătățesc vederea nocturnă și previn apariția glaucomului sau a cataractei. Acestea ajută la menținerea sănătății ochilor și pot proteja împotriva oxidării acizilor grași din membrana foto-receptoare.

Beneficiile luteinei:

Beneficiul principal: antioxidant ocular.

Beneficiul secundar: îmbunătățește microcirculația la nivelul ochiului.

Recomandată pentru că: îmbunătățește acuitatea vizuală și ajută vederea nocturnă; protejează împotriva peroxidării acizilor grași din membrana fotoreceptoare; ajută la reducerea eficientă a riscurilor asociate cu expunerea la razele ultraviolete, mai ales în asociere cu lycopenul; previne glaucomul și cataracta.

Nu trebuie să neglijăm ochii!

Să luăm exemplu de la femeile musulmane care au o grija deosebită de ochii lor, pentru că trebuie puși în evidență conform tradițiilor lor.