În trecut, o dietă vegetariană, Hatha Yoga, meditația și sprijinul psihologic au fost considerate doar niște măsuri preventive. Acum s-a ajuns la concluzia că acestea pot chiar stopa sau înfrânge boli grave - bolile de inimă, diabetul, hipertensiunea arterială, cancerul de prostată, obezitatea, colesterolul ridicat și alte boli cronice dau semne promițătoare în această privință.
Un studiu recent a arătat faptul că oamenii care își schimbă semnificativ stilul de viață - mănâncă mai sănătos, fac mai mult sport și practică meditația - au produs schimbări care au afectat poate chiar 500 de gene. Schimbările au susținut noul stil de viață și au început în câteva săptămâni. Chiar și o emoție puternică poate fi suficientă ca să influențeze o genă, pentru că emoțiile produc schimbări în structura chimică a creierului. Când genele le-o spun, celulele creierului secretă elemente chimice diferite pentru tristețe sau fericire, încredere sau timiditate.
Partea care părea cea mai stabilă și fixă în corp se dovedește a fi uimitor de fluidă și flexibilă. Trebuie doar să vorbești genelor tale atunci când faci lucruri simple, de exemplu când te miști sau vorbești.
Gemenii identici se nasc cu același set de gene, dar dacă te uiți la profilul lor genetic de la vârsta de 70 de ani, vei constata că genele lor sunt complet diferite. Diferențele s-ar reflecta în circumvoluțiunile cerebrale diferit. Cortexul motor al fiecăruia e imprimat diferit în funcție de viața pe care au dus-o și de abilitățile pe care le-a dobândit fiecare.
Un alt exemplu: în regnul animal, au existat doar 40 de rase de câini în lume înainte să înceapă nebunia de a da naștere unor rase noi în timpul Angliei Victoriene. Din 1870 până acum, numărul a ajuns la 400.
Terapia genelor s-a dovedit un eșec în tratarea cancerului, de exemplu, dar epigenele ne pot salva. Pentru că terapia genelor încearcă să înlocuiască sau să schimbe genele cu care te-ai născut, corpul se opune, dând naștere multor efecte secundare nedorite. Dar, dacă epigena i-ar putea spune ADN-ului tău să nu îngăduie unei tumori să crească sau să oprească tumoarea după ce s-a format, atunci cancerul ar putea fi învins simplu, cerându-i unei celule să se comporte diferit.
Dar cum putem obține acest control?
Schimbările în ceea ce privește stilul de viață sunt un început și s-ar putea să ajungem treptat să dispunem de un control mai direct, doar că pentru acum butonul rămâne ascuns. Rămânând la cazul cancerului, există mii de cazuri documentate în care o tumoare avansată a dispărut fără tratament. Această dispariție spontană a creat o mitologie întreagă. E de ajuns un zvon că vreo plantă, vreo fiertură, o terapie pe bază de pietre prețioase sau culori, un ritual religios, o rugăciune, o operație miraculoasă a salvat viața unui om, și pacienții de cancer muribunzi vor urma cu disperare calea aceea.
Câștigătorul Premiului Nobel Linus Pauling era convins că vitamina C administrată în doze foarte mari a vindecat un grup mic de pacienți bolnavi de cancer în fază terminală. Transfuzii complete de sânge și așa-numita purificare a sângelui se practică ilegal în Mexic, și după cum se aude, a început să se practice și în Elveția. Întrucât sunt considerate tratamente alternative, există o mulțime de terapii ale căror efecte rămân complet necunoscute sau nedovedite.
Ceea ce se știe e că în cazuri rare un factor X face ca o tumoare să se retragă fără vreun motiv cunoscut. Se poate întâmpla chiar fără absolut niciun fel de tratament: pur și simplu câțiva pacienți sunt convinși că își vor reveni și convingerea lor devine realitate. Aceasta se apropie mai mult de tradiționala vindecare prin credință, care atribuie vindecarea unei puteri superioare invizibile și nu unei persoane fizice. Punctul comun al acestor abordări foarte răspândite (fără a lua în calcul înșelătoriile și zvonurile false) e puterea conștiinței de a acționa asupra unei gene antitumorale.
Iată o listă cu sentimentele tipice pe care le ai când ești deconectat. Citește lista și întreabă-te câte enunțuri ți se aplică.
La urma urmei, de ce nu admitem că stilul de viață modern a devenit stresant, că ne ia frâiele din mână?
Dacă ai fi cu adevărat conectat cu corpul tău, i-ai simți greutățile înainte ca el să ”țipe” după ajutor.
Conectarea se reduce la a deveni un pic mai conștient. Cu cât ești mai conștient, cu atât ești mai atent cu corpul tău și invers.
Simbolic vorbind, toate afecțiunile sunt cazuri în care corpul a devenit un străin, un dușman, un aliat care te-a trădat sau o victimă înfrântă. Ca să nu lași ca aceste metafore să devină realitate, trebuie să-i redai corpului siguranța că știi să asculți când îți vorbește și îi dai atenție prin minime îngrijiri zilnice, ca să nu zic ritualuri.
Conștientizarea se poate obține prin trei metode: contemplare, reflecție și meditație. Odată ce te conectezi conștient, corpul tău are capacitatea imensă de a se conecta spre ce îl orientezi.
Ca să începi acest proces, trebuie să te simți confortabil în corpul tău. Trebuie să fie o legătură reală, care nu e împiedicată de vină, rușine și stânjeneală.
Lista de mai jos conține lucrurile cu care oamenii în general nu se simt în largul lor când e vorba de corp.
Pe lângă asta, trăiește senzațiile plăcerilor fizice pe care le-ai ignorat. Uită-te peste aspectele pe care le-ai notat cu P ”Îmi place” și hrănește-ți trupul cu senzații pozitive.
Reamintește-ți că trupul tău e la confluența dintre două lumi: cea vizibilă și cea invizibilă. Experiențele cele mai plăcute - de dragoste, căldură, frumusețe, liniște și hrană - îmbină cele două lumi. Au în comun ceva pe care îl înțeleg și trupul și mintea ta. Lasă-le să se unească într-unul singur. Atunci e finalizarea procesului conectării.
Schimbarea constă în înțelegerea faptului că genele pot influența numai dacă sunt activate; nu au niciun efect dacă sunt dezactivate. Gemenii sunt identici doar când se nasc; fiecare trece prin alte experiențe de viață și aceste experiențe activează anumite gene, iar pe altele le dezactivează.
Corpul fiecăruia dintre noi e produsul finit al unui proces care durează o viață și care activează și dezactivează genele.
De-a lungul acestui proces pot apărea trei posibilități:
- O genă se poate activa sau dezactiva conform unui program fix.
- O genă se poate activa sau dezactiva în funcție de comportamentul și experiențele fiecăruia.
- O genă se poate activa și dezactiva combinând cele de mai sus.
Cu toate acestea, nu trebuie să ai un frate geamăn ca să te convingi că la 70 de ani ai un profil genetic unic - ni se întâmplă tuturor. Ai aceleași trei posibilități: comportamentul tău nu va afecta anumite gene, asupra altora va avea un efect puternic, și pentru marea majoritate a genelor tale atât natura, cât și alimentația joacă un rol crucial.
Când oamenii se gândesc la gene, le vine adesea în minte exemplul celor născuți cu ochi albaștri. Dacă ai moștenit o anumită genă, ochi tăi vor fi albaștri, dacă ai alta, ochii tăi vor fi căprui, verzi sau negri. Rezultă însă că această excepție este regula. Nu există o genă care determină înălțimea, de exemplu. Studiile cele mai recente arată că peste 20 de gene sunt implicate în înălțimea unui individ (unii experți consideră că numărul acestora se ridică la 100) și, chiar dacă sunt analizate, acele gene nu pot spune dacă un copil va fi scund sau altul înalt când va crește. Se face în general o corelație cu înălțimea mamei, se spune că mama influențează înălțimea băiatului, iar tata, pe a fetei, dar cu toții știm cazuri de copii care sunt cu mult mai înalți sau mai scunzi decât părinții lor.
Când doi părinți scunzi dau naștere unui copil foarte înalt, nimeni nu își explică de fapt de ce. Oamenii de știință nu se pot decide nici măcar dacă genele contează în procent de 90% asupra înălțimii (vechea concluzie) sau mult mai puțin, însemnând 30%.
Nici factorii externi nu sunt factori de predicție siguri. Presupunem că o alimentație mai bună ajută copilul să crească mai înalt, dar generația tânără din Filipine e mai scundă, deși au condiții economice mai bune. Putem presupune că un grup etnic înalt va continua să crească mai înalt, dar indienii de Câmpie (din America de Nord) au fost unii dintre cei mai înalți oameni de pe pământ când europenii au colonizat America și acum nu mai sunt. Americanii erau mai înalți decât europenii de-a lungul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, dar acum i-au întrecut olandezii și câteva popoare scandinave. Schimbarea se poate produce într-un ritm rapid sau lent. Olandezilor le-a luat 150 de ani ca să devină cei mai înalți oameni din lume. Japonezii au început să crească în înălțime doar după al II-lea Război Mondial.
Cu câteva decenii în urmă, medicii au descoperit că diabetul și anemia falciformă se transmite la membri familiei prin gene moștenite și s-au întrebat dacă nu e adevărat acest lucru și în privința altor afecțiuni, precum depresia sau schizofrenia, care și ele par a fi ereditare.
A crescut speranța că într-o zi toate afecțiunile, fizice și psihice, vor putea fi detectate și vindecate la nivel genetic. Teoria unei gene unice a fost abandonată, cu toate că publicul continuă să creadă în ea. De altfel, în ultimii ani, au fost reprezentați genomii a mii de indivizi și, spre suprinderea cercetătorilor, s-au dovedit a exista cel puțin trei milioane de diferențe în alcătuirea genetică a oricăror doi indivizi (un număr uriaș, dacă ținem seama de faptul că avem doar 20 - 30 de mii de gene, mult mai puține decât și-a imaginat cineva).
Genele nu pot determina toți ceilalți factori care te-au format pe tine. Nu o genă ți-a dat pasiunea pentru citit, mania de a colecționa timbre poștale, gustul pentru muzica de Bach sau folclor sau imaginea persoanei de care te-ai îndrăgostit la un moment dat. Ce s-ar întâmpla dacă nu am mai privi ADN-ul din punct de vedere fizic? Haideți să aducem genele în câmpul conștiinței și să vedem cum răspund.
ADN-ul este o bancă de memorie care stochează fiecare experiență din trecut care ne face mai umani. În loc să lași acele amintiri să se folosească de tine, învață cum să le folosești tu pe ele.
ADN-ul tău nu e mai fizic decât alte părți ale corpului; e făcut din energie și poți schimba felul energiei printr-o schimbare a conștiinței. Te-ai născut cu unele predispoziții care vor determina dezvoltarea corpului tău, însă inoculându-i dorințe, obiceiuri și intenții, o caracteristică fizică se va dovedi foarte maleabilă - o simplă dorință e de ajuns ca să îți influențeze ADN-ul. Ce ironie că cele două pe care medicina le-a crezut bătute-n cuie, creierul și ADN-ul, s-au dovedit a fi cheia regenerării corpului.
GERMENELE SCHIMBĂRII
În ultimul timp știința a făcut primii pași spre o explicație genetică a acestor schimbări benefice. S-a descoperit că sute de gene își pot schimba structura în numai câteva luni după ce pacienții își schimbă stilul de viață și adoptă alte obiceiuri bune. Genele asociate cu cancerul, bolile de inimă și inflamațiile au fost reduse sau ”dezactivate”, în timp ce genele protectoare au fost stimulate sau ”activate”.
Chiar în acest moment iei tot felul de hotărâri care îți determină drumurile încâlcite și imprevizibile ale vieții. Oare le pasă genelor tale? După cum se vede, da, foarte mult. Se pare că e de ajuns să ai o dorință și să-i spui corpului tău ce să facă. O fi oare la fel și cu genele? Era considerat ceva imposibil să influențezi o genă, dar iată că situația se schimbă cu pași repezi.
Primul om care s-a hotărât să se ridice în poziție verticală pentru a explora orizontul nu a dobândit o genă nouă, el a dobândit un comportament nou pe care l-a transmis mai departe copiilor fără să aștepte milenii întregi.
S-a demonstrat cu mult înainte că puii de maimuță care nu erau lăsați să stea cu mamele lor și să fie hrăniți de ele erau mai sensibili emoțional când creșteau mari (poate vă amintiți imaginile dureroase cu un pui de Macaca Mulato disperat, îmbrățișând o maimuță de pluș). Ceea ce a adus un nou experiment a fost descoperirea că maimuțele care au fost neglijate sau părăsite de mamele lor le-au aplicat, la rândul lor, același tratament puilor. Nu-și îngrijeau prea mult puii și aveau tendința să-i părăsească. Cu alte cuvinte puii acestor maimuțe nu au dobândit gene noi, ci un comportament nou transmis de mamele lor.
Dar cum se întâmplă acest lucru?
Răspunsul se află la un nivel celular obscur, cunoscut drept epigene. Fiecare fir de ADN e înconjurat de o protecție, un ecran din proteine complexe - epigena - care reușesc activarea sau dezactivarea unei gene. Când epigena e afectată de ceva ce faci sau simți, nu va crea un nou ADN - moștenirea ta genetică va rămâne la fel ca la naștere. Însă comportamentul și-l poate schimba drastic. Așadar, când o mamă rea de maimuță (sau de om) îi deviază puiului dezvoltarea normală, ADN-ul acestuia e activat să înceapă să se comporte urât, transmițându-le în cele din urmă acest comportament generațiilor viitoare. Am dat un exemplu negativ, însă se pot ivi multe situații pozitive dacăînvățăm cum să ne activăm și să ne dezactivăm genele.
S-a demonstrat cu mult înainte că puii de maimuță care nu erau lăsați să stea cu mamele lor și să fie hrăniți de ele erau mai sensibili emoțional când creșteau mari (poate vă amintiți imaginile dureroase cu un pui de Macaca Mulato disperat, îmbrățișând o maimuță de pluș). Ceea ce a adus un nou experiment a fost descoperirea că maimuțele care au fost neglijate sau părăsite de mamele lor le-au aplicat, la rândul lor, același tratament puilor. Nu-și îngrijeau prea mult puii și aveau tendința să-i părăsească. Cu alte cuvinte puii acestor maimuțe nu au dobândit gene noi, ci un comportament nou transmis de mamele lor.
Dar cum se întâmplă acest lucru?
Răspunsul se află la un nivel celular obscur, cunoscut drept epigene. Fiecare fir de ADN e înconjurat de o protecție, un ecran din proteine complexe - epigena - care reușesc activarea sau dezactivarea unei gene. Când epigena e afectată de ceva ce faci sau simți, nu va crea un nou ADN - moștenirea ta genetică va rămâne la fel ca la naștere. Însă comportamentul și-l poate schimba drastic. Așadar, când o mamă rea de maimuță (sau de om) îi deviază puiului dezvoltarea normală, ADN-ul acestuia e activat să înceapă să se comporte urât, transmițându-le în cele din urmă acest comportament generațiilor viitoare. Am dat un exemplu negativ, însă se pot ivi multe situații pozitive dacăînvățăm cum să ne activăm și să ne dezactivăm genele.
Terapia genelor s-a dovedit un eșec în tratarea cancerului, de exemplu, dar epigenele ne pot salva. Pentru că terapia genelor încearcă să înlocuiască sau să schimbe genele cu care te-ai născut, corpul se opune, dând naștere multor efecte secundare nedorite. Dar, dacă epigena i-ar putea spune ADN-ului tău să nu îngăduie unei tumori să crească sau să oprească tumoarea după ce s-a format, atunci cancerul ar putea fi învins simplu, cerându-i unei celule să se comporte diferit.
Dar cum putem obține acest control?
Schimbările în ceea ce privește stilul de viață sunt un început și s-ar putea să ajungem treptat să dispunem de un control mai direct, doar că pentru acum butonul rămâne ascuns. Rămânând la cazul cancerului, există mii de cazuri documentate în care o tumoare avansată a dispărut fără tratament. Această dispariție spontană a creat o mitologie întreagă. E de ajuns un zvon că vreo plantă, vreo fiertură, o terapie pe bază de pietre prețioase sau culori, un ritual religios, o rugăciune, o operație miraculoasă a salvat viața unui om, și pacienții de cancer muribunzi vor urma cu disperare calea aceea.
Câștigătorul Premiului Nobel Linus Pauling era convins că vitamina C administrată în doze foarte mari a vindecat un grup mic de pacienți bolnavi de cancer în fază terminală. Transfuzii complete de sânge și așa-numita purificare a sângelui se practică ilegal în Mexic, și după cum se aude, a început să se practice și în Elveția. Întrucât sunt considerate tratamente alternative, există o mulțime de terapii ale căror efecte rămân complet necunoscute sau nedovedite.
Ceea ce se știe e că în cazuri rare un factor X face ca o tumoare să se retragă fără vreun motiv cunoscut. Se poate întâmpla chiar fără absolut niciun fel de tratament: pur și simplu câțiva pacienți sunt convinși că își vor reveni și convingerea lor devine realitate. Aceasta se apropie mai mult de tradiționala vindecare prin credință, care atribuie vindecarea unei puteri superioare invizibile și nu unei persoane fizice. Punctul comun al acestor abordări foarte răspândite (fără a lua în calcul înșelătoriile și zvonurile false) e puterea conștiinței de a acționa asupra unei gene antitumorale.
Am ajuns acum într-un impas. Speranța care dă rezultate ne poate trăda. Pe de altă parte, ar fi nedrept să reducem toate terapiile alternative la un vânzător de iluzii. Ar putea fi o îmbinare neașteptată de substanță și spirit, în care speranța și credința subiectivă a unui pacient să facă eficientă o anume terapie. Provocarea e simplă: cum preiei concret controlul asupra genelor tale?
CONECTAREA ȘI DECONECTAREA
Fiecare dintre noi determină schimbări în gene, dar îți trebuie o abilitate specială să o faci conștient. Nu atingem nivelul din corpul nostru care activează și dezactivează genele într-un mod activ. Nu cunoaștem butonul. Rezultă însă că acest nivel al conștiinței e accesibil. Nu poți să te duci direct la acel nivel și să țintești direct o genă, dar nici nu e nevoie. Trebuie doar să rămâi în armonie cu el, cu corpul tău.
Fiecare dintre noi determină schimbări în gene, dar îți trebuie o abilitate specială să o faci conștient. Nu atingem nivelul din corpul nostru care activează și dezactivează genele într-un mod activ. Nu cunoaștem butonul. Rezultă însă că acest nivel al conștiinței e accesibil. Nu poți să te duci direct la acel nivel și să țintești direct o genă, dar nici nu e nevoie. Trebuie doar să rămâi în armonie cu el, cu corpul tău.
Dezarmonizarea corpului e singurul mare rău pe care îl poți face. Fără un canal de comunicare clar, nu le poți cere celulelor să răspundă dorințelor și intențiilor tale. ”Dezarmonizarea” înseamnă să-ți neglijezi corpul, să-l judeci prea aspru și să-i ignori semnalele.
La fel cum se întâmplă cu orice altceva, există diferite grade de dezarmonizare. În funcție de cât de mult te-ai deconectat, corpul îți va răspunde prin reacții destul de grave: nu te mai bucuri de nimic, ești lipsit de vitalitate, ai stări de disconfort, simți confuzie și durere.
Trecerea de la o etapă la alta poate dura ani în șir, dar o traumă precum un accident rutier sau o boală gravă poate reduce nivelul energetic al corpului rapid și drastic.
Când moare cineva apropiat și ne întristăm, de exemplu, apare toată gama de stări: mâncarea nu mai are gust bun (lipsa plăcerii), suntem apatici și obosiți (lipsa vitalității), ne simțim corpul greu și nu putem dormi (stare de disconfort), nu simțim senzațiile de căldură sau de frig, iar mediul, familiar până atunci, pare dintr-o dată străin și îndepărtat (confuzie), tot felul de dureri apar și dispar în corp (durere). Întotdeauna apar și consecințe psihice, și adesea oamenii care se simt deprimați, amorțiți și goi pe dinăuntru nu-și dau seama că sunt deconectați serios de corpul lor.
Când moare cineva apropiat și ne întristăm, de exemplu, apare toată gama de stări: mâncarea nu mai are gust bun (lipsa plăcerii), suntem apatici și obosiți (lipsa vitalității), ne simțim corpul greu și nu putem dormi (stare de disconfort), nu simțim senzațiile de căldură sau de frig, iar mediul, familiar până atunci, pare dintr-o dată străin și îndepărtat (confuzie), tot felul de dureri apar și dispar în corp (durere). Întotdeauna apar și consecințe psihice, și adesea oamenii care se simt deprimați, amorțiți și goi pe dinăuntru nu-și dau seama că sunt deconectați serios de corpul lor.
Iată o listă cu sentimentele tipice pe care le ai când ești deconectat. Citește lista și întreabă-te câte enunțuri ți se aplică.
- Te simți detașat de corp și de ce îți spune el.
- Ți-e greu să simți plăcere fizică.
- Îți compari corpul cu cel al altor oameni și al lor ți se pare mai bun sau ți-l compari cu un corp ”perfect”.
- Te simți urât(ă) sau inutil(ă) în pielea ta.
- Te întristezi când îți imaginezi forma corpului.
- Te simți jenat(ă) când cineva te atinge sau te privește atent.
- Ai tendința să interpretezi greșit apropierea fizică a cuiva ca agresivă sau, cel puțin, suprinzătoare.
- Nu consideri că o relație se poate consolida prin apropiere fizică.
- Te simți greoi (greoaie) și stângaci (stângace).
- Singura perioadă când ți-a plăcut corpul tău a fost când erai mai tânăr(ă).
- Nu te consideri fizic suficient de masculin sau suficient de feminină.
- Uneori simți că trupul tău nu îți aparține.
La urma urmei, de ce nu admitem că stilul de viață modern a devenit stresant, că ne ia frâiele din mână?
Dacă ai fi cu adevărat conectat cu corpul tău, i-ai simți greutățile înainte ca el să ”țipe” după ajutor.
Conectarea se reduce la a deveni un pic mai conștient. Cu cât ești mai conștient, cu atât ești mai atent cu corpul tău și invers.
Simbolic vorbind, toate afecțiunile sunt cazuri în care corpul a devenit un străin, un dușman, un aliat care te-a trădat sau o victimă înfrântă. Ca să nu lași ca aceste metafore să devină realitate, trebuie să-i redai corpului siguranța că știi să asculți când îți vorbește și îi dai atenție prin minime îngrijiri zilnice, ca să nu zic ritualuri.
Conștientizarea se poate obține prin trei metode: contemplare, reflecție și meditație. Odată ce te conectezi conștient, corpul tău are capacitatea imensă de a se conecta spre ce îl orientezi.
Ca să începi acest proces, trebuie să te simți confortabil în corpul tău. Trebuie să fie o legătură reală, care nu e împiedicată de vină, rușine și stânjeneală.
Conectarea trebuie să înceapă de la nivelul conștiinței.
Lista de mai jos conține lucrurile cu care oamenii în general nu se simt în largul lor când e vorba de corp.
Notează gradul de confort pentru fiecare aspect în felul următor:
P - îmi place
N - nu mă deranjează
I - mă incomodează
E - evit întotdeauna
La acest test nu există un punctaj. Este doar o listă care te va ajuta să refaci legătura cu corpul tău. Alege unul din aspectele pe care l-ai notat cu I ”Mă incomodează” și scrie un plan de rezolvare. Nu uita, planul tău începe de la nivelul conștiinței. Imaginează-te într-o situație incomodă. Folosește o imagine anume care îți evocă starea de disconfort, astfel încât să o simți emoțional și dacă e posibil chiar și fizic. Suportă acea energie! Prin simpla conectare cu ea faci primul pas spre o nouă conștientizare a corpului. Nu lua un aer glacial și nu te încorda. Respiră ușor și relaxează-ți corpul. Spre exemplu, dacă e vorba de imaginea ta schimbându-te într-un vestiar, încearcă să te vezi stând acolo, dar în loc să simți toți ochii ațintiți asupra ta, fă o schimbare: fă-i pe oameni să întoarcă privirea și să nu fie atenți. Reia acest scenariu de câteva ori. Observă cum te privesc, ce te incomodează, apoi fă-i să se uite în altă parte. Pe măsură ce repeți exercițiul, energia acumulată în jurul acestui aspect va începe să se risipească. Acum treci la secvența următoare, cea în care îți scoți hainele și rămâi gol sau goală. Folosește aceeași metodă ca mai înainte. Imaginează-ți că te afli acolo și te simți stânjenit, apoi schimbă scenariul. De data asta fă-te pe tine indiferent(ă) că ești gol (goală). Poate cineva se apropie de tine în timp ce te dezbraci și îți cere să-l ajuți cu ceva. Ideea e să te simți mai confortabil, mai în largul tău față de acest aspect pe care îl tratăm. Din nou, repetă scenariul, ca și cum ai revedea o scenă dintr-un film de câteva ori.P - îmi place
N - nu mă deranjează
I - mă incomodează
E - evit întotdeauna
- să port un costum de baie care îmi arată prea mult din corp
- să port haine prea strâmte
- să mă uit într-o oglindă mare
- să probez haine într-un magazin
- să dansez
- să practic sporturi de echipă
- să mă îmbrățișeze cineva
- să mă giugiulesc
- să fac dragoste cu lumina aprinsă
- să mă expun privirii altora în public
- să mă descriu fizic
- să flirtez
- să mă gândesc la greutatea mea
- să mă atingă un prieten sau o cunoștință
- să-i aud pe alții vorbind despre aspectul meu
- să stau tăcut(ă) mai ales în public
- să încerc noi provocări sportive (să fac excursii, să alerg, să urc și să cobor scări, etc.)
- să mă vadă dezbrăcat(ă) soția (soțul)
- să mă schimb în vestiar când merg la sală
- să mi se facă poze
- să mă gândesc că o să mă atingă cineva
- să îmi cumpăr un sutien sau o lenjerie intimă.
Scopul acestui exercițiu e să îți ajuți conștiința să se transforme, lăsând loc unui canal de comunicare direct cu corpul. Dacă ești deconectat profund de corpul tău, acest exercițiu ar putea să te intimideze. În cazul acesta, în loc să începi cu un exercițiu notat cu I, începe cu unul notat cu N, ”Nu mă deranjează”.
În cele din urmă, vei putea să treci prin toți pașii conectării:
În cele din urmă, vei putea să treci prin toți pașii conectării:
- Eliberezi prin vizualizare energia blocată.
- Te confrunți cu situația care odată te incomoda. Nu te deranjează că ești în acea situație, ajungi chiar să nu-ți pese.
- Te simți complet în largul tău.
- Îți place și îți dorești să fii în situația pe care înainte o evitai.
Nu vei fi conectat până nu ajungi la finalul procesului. Reamintește-ți mereu că fiecare etapă a vindecării se desfășoară la nivelul conștiinței.
Nu-ți faci niciun bine cumpărându-ți imediat un bikini sau lăsând pe cineva să te atingă dacă nu te simți psihic în largul tău. Continuă să fii atent(ă) la senzațiile pe care ți le dă corpul. Fii cu ele, privește-le! Dacă ajungi din când în când în zona de disconfort, corpul tău va începe să răspundă. Ai încredere în el și nu îl forța.
Pe lângă asta, trăiește senzațiile plăcerilor fizice pe care le-ai ignorat. Uită-te peste aspectele pe care le-ai notat cu P ”Îmi place” și hrănește-ți trupul cu senzații pozitive.
Reamintește-ți că trupul tău e la confluența dintre două lumi: cea vizibilă și cea invizibilă. Experiențele cele mai plăcute - de dragoste, căldură, frumusețe, liniște și hrană - îmbină cele două lumi. Au în comun ceva pe care îl înțeleg și trupul și mintea ta. Lasă-le să se unească într-unul singur. Atunci e finalizarea procesului conectării.
Cu toată dragostea,
S î n z i a n a 💜
Acest articol este inspirat din cartea:
”Recrearea trupului, reînvierea sufletului sau Cum să devii alt om”,
Autor: Deepak Chopra. Ed. Paralela 45, 2009
Max's concept.
© Copyright 2025 MAX'S CONCEPT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici puteți posta mesajele cu impresii și sugestii pentru blogul nostru