Desigur că nu toate popoarele au credinţa noastră în Sfânta Treime, sau măcar în Dumnezeu, Tatăl nostru divin şi e foarte posibil ca, în viitor, toţi aceştia să hălăduiască prin neant, singuri şi neajutoraţi, lăsaţi să se descurce şi să-şi construiască după capul lor o lume din nimic, aşa cum şi-au dorit când l-au ignorat pe Tatăl Ceresc. Planul pentru ei este gata pregătit.
Iată că acele popoare care nu au conexiune cu Dumnezeu şi nici nu o doresc, au cele mai stranii obiceiuri, sau cel puțin așa ni se par nouă, creștinilor. Diferenţe radicale se văd în
primul rând de la mâncarea noastră cea de toate zilele. Şi se spune că eşti ceea ce mănânci. (Aşa şi e!!!).
Ceea ce pentru unele populaţii constituie delicateţe culinare, pentru altele ar fi adevărate otrăvuri.
De exemplu, mexicanii au o delicateţe culinară numită Escamoles, ce constă în ouăle vii ale unei specii de furnici numită gigantul negru Liometopum. În Thailanda, cea mai mare delicatesă sunt gândacii de bucătărie pregătiţi pe grill (cockroaches).
În China cea mai mare delicatesă este vinul de scorpion şi de şarpe. În Sardinia există “casu marzu”, care este o brânză cu larve. În timp ce consumi acea brânză, vezi cum se zbat micile larve în ea.
În Japonia se mănâncă cel mai otrăvitor peşte de pe planetă, Fugu. Japonezii folosesc o tehnică aparte de înlăturare a otrăvurilor din peşte, dar dacă e înlăturată complet, mâncarea nu e considerată bună. Un adevărat maestru bucătar japonez ştie câtă otravă să lase, astfel că atunci când îl mănânci să ai uşoare furnicături pe limbă. Evident, dacă lasă puţin mai multă, poţi muri pe loc.
Dar cea mai stranie cultură este cea în Papua Noua Guinee şi în unele părţi din Africa Centrală. Acolo canibalismul este un cult extins, în sensul că oamenii mănâncă corpurile rudelor lor decedate în ideea că vor aduce înapoi, în comunitatea lor, forţa vieţii pierdută prin decesul acelor rude. Ei nu au înţeles că forţa vieţii vine doar de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Este un adevărat ritual în care bărbatul se înfruptă primul, tăind bucăţelele cele mai bune, partea de carne roşie, iar restul corpului e mâncat de femeie şi copii, inclusiv măruntaiele şi creierul. De aceea, în aceste zone se înregistrează cele mai grave cazuri de boli mintale, aşa-numitul KURU. Kuru se datorează unor proteine răsucite, prionice (prions), care sunt ingerate din acele corpuri de oameni decedaţi, în special din creierul lor. Această maladie este echivalentă cu boala vacii nebune şi la oameni se mai numeşte şi Creutzfeld-Jakobs, dar proteina respectivă poate fi cauza şi a altor boli, cum ari fi: ESB, scrapei, Alzheimer, poate distruge în totalitate neuronii, transformând creierul într-un burete şi afectând grav Sistemul Nervos Central. Kuru este mai frecvent întâlnit la femei şi copii decât la bărbaţi (8 din 9 cazuri).
Până la ora actuală, cea mai sănătoasă dietă, care protejează organismul împotriva foarte multor boli coronariene, digestive şi mintale, este dieta mediteraneană, dezvoltată în ţările din jurul Mării Mediterane, adaptată după specificul fiecăreia: Spania, Italia, Turcia, Grecia, Cipru, Franţa, Egipt, în ţările din Orientul Mijlociu şi partea de nord a Africii, terminând cu Maroc. Dar dintre toate, de departe s-a dovedit că regimul cretan, specific celei mai mari insule a Greciei, Creta, e cel mai benefic organismului uman, din toate punctele de vedere.
Din experienţa mea însă, pot să afirm că cea mai sănătoasă dietă pe care o poţi urma este dieta vegetariană, despre care am scris mai multe lucruri pe blog. În lume există deja mai multe grupuri religioase care practică vegetarianismul ca stil de viaţă, printre care: Jainismul (India), Hinduismul (India), Budhismul, Adventiştii de ziua a şaptea, Mişcarea Ananda Marga, Mişcarea Hare Krishnas şi Rastafarianismul (rastafarienii).
Noi, ca oameni, nu putem schimba lumea dar putem da din noi ce e mai bun şi să căutăm să respectăm regulile pe care ni le-a transmis Tatăl nostru divin în tot ce facem.
El spală zilnic pământul cu energie benefică şi nu ne rămâne decât să o accesăm şi să dorim să o primim în noi, să ne lăsăm pătrunşi de ea.
Aşa cum e scris în Biblie: cereţi lumină şi vi se va da lumină, tot aşa, rămânând centraţi pe Dumnezeu, cereţi energia lui divină şi cu siguranţă vi se va da atât cât trebuie. Şi aşa, încet, încet, se va produce şi ascensiunea voastră spirituală spre panurile celeste înalte, unde nimic din ce e pământesc nu va mai conta. Dar celor mai mulţi dintre voi le e teamă să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu şi nu le place să se supună legilor lui. De câte ori am auzit oameni spunând: "Eu vreau să-mi trăiesc viaţa!" Da, dar ce viaţă? O viaţă prostească sau o viaţă divină? Toţi nu vor decât să-şi trăiască viaţa, adică o viaţă lipsită de sens.
De acum încolo trebuie să vă orientaţi spre un alt scop, trebuie să spuneţi: "Doamne, eu încep să-mi dau seama că fără Tine, fără lumina ta, eu sunt un nimic. Şi acum, mi-e ruşine, eu sunt dezgustat, mi-e scârbă de mine, de aceea sunt gata să te servesc, să fac ceva pentru copiii tăi, pentru întreaga lume şi întreaga ta Creaţie."
Trebuie să repetaţi asta zi şi noapte. Cu timpul veţi constata că ceva în destinul vostru s-a schimbat cu adevărat.
Dragii mei, e evident că în univers există forţe mult mai puternice decât omul. De aceea, omul nu se va putea descurca în acest hăţiş de forţe fără ajutorul celui care l-a creat, fără Dumnezeu. Pe lângă alte legi care ne guvernează, de care presupun că aţi auzit deja, mai există şi legea corespondenţelor, sau legea afinităţii, care este totodată o lege fizică, chimică, magică şi spirituală, ce se poate enunţa astfel: legându-se cu tot ce este perfect, perfect prin inteligenţă, perfect prin putere, perfect prin formă, prin culoare, prin parfum, prin frumuseţe, omul beneficiază de această perfecţiune, pentru că el o introduce în sinea sa.
Este o lege infailibilă şi, din ziua în care o veţi cunoaşte, nu vă veţi mai putea despărţi de această idee de perfecţiune, altfel veţi simţi că distrugeţi ceva în voi. Pe această lege este bazată adevărata religie.
Pentru ce spunem omului să-l iubească pe Dumnezeu?
Pentru că, iubindu-l, meditând asupra lui, el se leagă de perfecţiunea sa, de splendoarea sa. Atunci, această splendoare începe să se instaleze încet-încet şi în om şi astfel omul va creşte, va înflori, va deveni frumos şi puternic.
Nu se mai spune că: ”eşti ceea ce iubeşti”??? Dacă nu respectaţi această lege, nimeni din cer şi de pe pământ nu va veni să vă salveze. Iată, există această lege pe care, de îndată ce o atingem, ea intră în acţiune şi este obligată să vă susţină, să vă încurajeze şi să vă facă să ieşiţi din dificultăţile şi suferinţele voastre.
Dacă religia voastră se bazează numai pe nişte credinţe sau obiceiuri datorate educaţiei, familiei, societăţii, ea nu este solidă, ea nu este durabilă. Adevărata religie se bazează pe cunoaşterea legii afinităţii. În acel moment, înţelegem că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu şi să ne gândim la El, nu pentru că Biserica a ordonat-o, sau că este scris undeva în Biblie, ci pentru că există o lege absolută după care ne conducem, noi suntem cei care beneficiem de această iubire şi apoi, din cauza noastră, lumea întreagă. Dar această cunoaştere nu a pătruns încă în mintea oamenilor, şi asta o dovedeşte faptul că astăzi foarte mulţi creştini părăsesc Biserica. Aşa cum o înţeleg ei, religia nu are nicio bază solidă.
În acest moment, este nevoie de mai multă cunoaştere, de o cunoaştere iniţiatică, nu mai sunt suficient de convingătoare dogmele, liturghiile și predicile. Soluţia constă în primul rând
să vă legaţi de Domnul şi în tot ce faceţi să rămâneţi centrați pe El, pentru că astfel nu aveţi cum să vă dezechilibraţi şi să greşiţi. Prin Eul vostru interior veţi fi sfătuiţi la fiecare decizie
şi fiecare pas, şi astfel veţi ajunge să trăiţi în fericire, în putere, în atotcunoaştere, în veşnicie. Pentru că legându-vă fiinţa voastră de Dumnezeu, veţi reuşi să extrageţi toate particulele, forţele, razele, curenţii, energiile - numiţi-le cum vreţi - care vin din El. Să nu îi ascultaţi pe neştiutori, pe cei descentraţi şi care acţionează în afara ghidării divine. Toate deciziile şi faptele lor au produs, produc şi vor produce multă suferinţă în lume şi multe regresii în evoluţia omenirii.
Toţi cei care se cred atotputernici, cei care cred în supremaţia omului în lume şi în univers şi se pronunţă cu atâta siguranţă asupra Domnului - mai ales pentru a decide că El nu există! - oare ştiu în ce ignoranţă se complac şi despre ce anume se pronunţă cu atâta îndrăzneală? Aceste lucruri sunt verificate de mii de ani, iar eu la rândul meu le-am verificat şi le verific în fiecare clipă. Dumnezeu nu are nevoie nici de iubirea noastră, nici de recunoştinţa noastră, nici de rugăciunile noastre. Noi suntem cei care avem nevoie să-l iubim şi să ne rugăm lui.
Unii, pentru a-l pedepsi, decid că nu vor mai merge la biserică, că nu îi vor mai aprinde lumânări. Înţelegeţi de ce, pentru că Dumnezeu nu a slujit interesele lor, şi de aceea ei vor să-l pedepsească în acest fel. Ooooo, la, la,... vezi bine, Dumnezeu va plânge, se va văicări, îşi va smulge părul din cap pentru că nişte idioţi l-au părăsit.
Iată mentalitatea umană! Realitatea este cu totul alta: omul este cel care are interes să creadă în Dumnezeu, să se roage lui şi să ceară ghidare divină. Dacă îl înlăturaţi pe Dumnezeu, nu veţi scăpa de "alte divinităţi", şi cum ele vor fi departe de Dumnezeu şi perfecţiunea lui, veţi atrage prin ele viciile, slăbiciunile, bolile lor şi multă energie negativă. Puteţi întoarce spatele lui Dumnezeu din momentul ăsta pentru că El nici nu va observa asta. El se află foarte sus şi de mult timp şi-a astupat urechile la tot ce spun idioţii. În fond idioţii sunt cei care vor suferi, pentru că vor fi lipsiţi de tot ceea ce Dumnezeu posedă şi reprezintă splendoarea universală.
Fără să ştie, toate naţiunile, toate societăţile care au decis să-l suprime pe Dumnezeu, sunt pe punctul de a se descompune. Pentru moment, ele îşi imaginează că sunt la adăpost şi şi-au asigurat existenţa generaţiilor viitoare prin tot ceea ce au acumulat şi realizat, şi că astfel ţara lor e protejată, dar într-o zi vor înţelege ce au pierdut. Ele sunt în situaţia acelui om care a făcut un pact cu diavolul pentru a avea bani. Diavolul spune: "De acord, dar de fiecare dată va trebui să-mi dai ceva în schimb. De fiecare când îţi voi aduce bani, tu îmi vei da un fir de păr de-al tău în schimb. Oh, dacă este numai asta, spune omul, este foarte simplu. Iată un fir de păr !" Da, dar în foarte scurt timp, omul deveni chel, ceea ce a provocat numeroase schimbări în viaţa sa. Mai ales dacă ne gândim că părul este prelungirea sistemului nervos şi antena prin care putem accesa din plan astral diferite informaţii, el având rolul de a ne face telepatici şi intuitivi.
Dar iată că numeroşi oameni gândesc la fel ca omul din exemplul dat: "Ce vom pierde dacă îl nesocotim pe Domnul, dacă facem prostii? Nu se întâmplă nimic..." Şi de fiecare dată, o mică particulă de vitalitate, de frumuseţe, de farmec, de sănătate, de energie luminoasă, se desprinde de voi, şi locul acelei particule de lumină va fi ocupat imediat de o particulă de energie neagră, întunecoasă, iar la sfârşit, chiar dacă aţi câştigat pe plan material, veţi pierde tot ce aţi avut mai preţios: energia luminii, energia divină, care numai de la Dumnezeu ne poate veni. Atunci eu vă spun aşa: nu lăsaţi nici măcar o zi să nu vă legaţi de Cer, pentru că datorită acestei legi a afinităţii veţi declanşa nişte procese ce vor avea cu siguranţă urmări importante în evoluţia voastră.
După părerea mea, cea mai mare prostie pe care o putem face este să rupem legătura cu Dumnezeu. Există, desigur, mai multe feluri de prostii, dar este inutil să încep acum să le enumăr. Dar cea mai mare, cea care le depăşeşte pe toate, este aceasta, să te rupi de Dumnezeu, ea fiind cea care le va antrena pe toate celelalte. Bineînţeles, eu nu pot obliga pe nimeni să urmeze aceste sfaturi, sau să devină, aşa cum se spune mai nou, "o ploşniţă de biserică", tot timpul închisă în biserică şi bolborosind nişte rugăciuni... Iar în realitate, acea bisericoasă nu străluceşte chiar deloc, pentru că ea nu a fost sinceră şi nu s-a sincronizat cu Dumnezeu. Ea se va transforma în final, dintr-o ploşniţă, într-un mare fluture, dar nimic mai mult. Aceasta se datorează faptului că religia ei este încă exterioară. Acele rugăciuni bolborosite există numai în cărți, dar nu sunt întipărite în sufletul ei, în care ar trebui să simtă legătura divină cu Dumnezeu, astfel ca la sfârșitul rugăciunilor să se simtă plină de pace, liniște și iubire divină. Ea va rămâne la fel de plină de griji și de sentimente contradictorii ca înainte. 
