Iată că e scris şi în Evanghelia după Luca, Cap. 15, prg 8-12:
"Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiţi în neamul lor decât fiii luminii.
Şi eu vă zic vouă: Faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii, ca atunci, când veţi sărăci, să vă primească aceia în corturile veşnice.
Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.
Deci dacă n-aţi fost credincioşi în mamona cel nedrept, cine vă va încredinţa bunul cel adevărat?
Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?"
Ce ne spune nouă Luca aici? Că nu trebuie să ne punem rău nici cu mamona, sau Satan, stăpânul lumii materiale, pentru că el distribuie bunurile materiale şi, dacă ni-l facem duşman, ne va lăsa săraci şi fără ajutor. Trebuie să fim prieteni cu el dar fără să devenim slugile lui, deci fără să ne creăm ataşamente faţă de el şi lucrurile materiale, avere şi bani. Prin urmare, existenţa noastră aici depinde şi de Satan, zis şi mamona.
Iată ce echilibru greu trebuie să menţinem, între Dumnezeu şi Satan, între lumea materială şi cea spirituală!
Nu cred că e prea greu de înţeles: nu trebuie să-l urâm nici pe Satan şi să fugim de el, pentru că şi el are aici misiunea lui încredinţată, dar trebuie în același timp să ne menţinem centraţi pe Dumnezeu din punct de vedere spiritual, pentru că de la El ne vine lumina. El e sursa şi destinaţia finală.
Cine va putea găsi acest echilibru va putea ajunge cu adevărat un zeu şi un locuitor inteligent al Împărăţiei lui Dumnezeu.
A dori ascensiunea nu înseamnă să nu vă doriţi nimic material, pentru că veţi suferi enorm şi nu vă veţi putea ocupa nici de înălţarea voastră spirituală dacă veţi fi lipsiţi de mijloacele primare de existenţă, de acele elemente materiale indispensabile vieţii, însă e important să stabiliţi limita bogăţiilor materiale până la care că doriţi să ajungeţi, astfel încât să rămâneţi liberi din toate punctele de vedere. Nici Diavolul nu-şi pierde timpul cu toate nimicurile, el este interesat de marile bogăţii şi averi. Poate vă vizitează în treacăt, dar dacă vede că sunteţi modest şi nu vă doriţi nimic special de la el, pleacă şi vă lasă în pace. Iată de ce ataşamentele prea puternice faţă de lumea materială şi bogăţiile ei, vor constitui reale obstacole în evoluţia voastră spirituală şi în realizarea transformărilor şi a lucrării pentru care v-aţi (re)încarnat aici. Veţi fi mult prea ocupaţi cu partea materială şi creşterea ei şi vă va rămâne prea puţin timp şi energie pentru cea spirituală și înaltele idealuri. În timp ce vă ocupaţi de partea materială a vieţii, aveţi grijă să vă păstraţi interiorul luminos, pozitiv, în deplină legătură cu energiile înalte, divine.
Iisus, fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns:
"Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru".
Iisus tocmai ne-a spus, cu alte cuvinte, că trebuie să începem să construim Împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul nostru.
Cum putem face asta?
În primul rând trebuie să luaţi aminte la gândurile şi sentimentele murdare pe care le puteţi nutri sau chiar recepţiona de la alţi oameni, deoarece gândurile sunt, la rândul lor, o energie care circulă de la emitent la receptor, fiecare gând fiind o mică quantă ce se poate transmite instantaneu şi poate ajunge oriunde în univers şi în spaţiu, acest lucru ţinând de ceea ce se numeşte radionică.
Din cauza mulţimii de gânduri negative, în lumea spiritelor se propagă deopotrivă nişte miasme ce sunt pe cale să omoare comunităţi, ţări şi chiar întreaga omenire.
Dacă oamenii ar fi cu adevărat sensibili, ar simţi că atmosfera lumii psihice este mai greu de respirat decât cea a lumii fizice. Ne plângem de poluarea aerului şi gazele de eşapament sau de la centralele termice, dar între timp oamenii nu fac altceva decât să otrăvească atmosfera spirituală prin nişte gânduri mai mult decât toxice. Prin gândurile lor necurate, prin sentimentele lor de ură, de gelozie, de furie, de senzualitate extremă, perversă, oamenii nu fac decât să atace lumea spirituală înaltă, lumea pură a Creatorului, şi prin asta ei coboară şi mai mult în mlaştină, vor aluneca singuri în abis şi de acolo în neant, în afara lumii create de Tatăl nostru ceresc, acolo unde o mulţime de spirite malefice de-abia aşteaptă să se joace cu ei şi să-i devoreze.
Mereu acuzăm maşinile, uzinele, chimicalele, E-urile, radiaţiile, etc., dar ce înseamnă toate astea pe lângă cele 7.5 miliarde de oameni, de fiinţe neştiutoare, care nu au învăţat niciodată să-şi controleze viaţa interioară?
Dacă acum există atâtea boli, accidente, tragedii, acestea nu se datorează unor pedepse venite din alte lumi, ci se datorează atmosferei psihice poluate create de oameni, care atrage forţele malefice din univers şi crează ea însăşi scenariile dramatice ale omenirii. Legea dreptăţii universale, numită şi Karma, acţionează implacabil şi nu dă rateuri, ea fiind programată să facă dreptate pe toate planurile, în aşa fel încât toate energiile malefice şi tensiunile create în plan energetic, spiritual, să fie în final neutralizate şi anihilate, pentru păstrarea unui echilibru în univers.
Dacă toate fiinţele ar trăi în armonie, forţele lor interioare cumulate ar putea anihila toate impurităţile din plan spiritual, energetic, şi chiar fizic, ei ar reuşi să se apere şi să se vindece singuri de orice curenţi negativi şi chiar boli şi să creeze scenarii pozitive şi armonioase ale existenţei lor. Ştiinţa nu a înţeles încă aceste lucruri, ea rămânând oarecum în urmă. Ştiinţa a avansat mult în alte direcţii, trimite maşini şi oameni pe alte planete, inventează arme de nimicire în masă supertehnicizate, dar nu reuşeşte să exploreze şi să controleze lumea interioară a oamenilor.
Va trebui să facem un efort, fiecare dintre noi, să introducem puritatea în noi înşine: în gânduri, în sentimente, în dorinţe, în priviri, în cuvinte, în gesturi şi chiar în senzualitate.
În momentul acesta suntem departe de nivelul ideal al purităţii. De aceea, încă există mulţi oameni care vă pot otrăvi prin simplele emanaţii ale aurelor lor energetice. Aceste emanaţii fluidice ale oamenilor sunt capabile să asfixieze micile animale, plantele, copacii şi chiar pietrele. Simpla prezenţă a unui criminal poate îmbolnăvi totul în jur.
Chiar şi spiritele care au părăsit pământul vin să se hrănească - cele impure, malefice, se vor hrăni din emanaţiile celor impuri, malefici, la care niciodată un spirit pur nu va coborî ca să se impregneze şi să se murdărească. Oamenii care au nutrit un gând criminal au ajuns în final să-l pună în practică. Dacă s-ar fi oprit la timp şi şi-ar fi canalizat gândurile spre iertare, toleranţă şi iubire, invocând spiritele pure în ajutorul său, ar fi fost salvat, şi el, şi victima.
Dar cum să-i învăţăm pe aceşti oameni să-şi stăpânească gândurile, dorinţele, pentru a nu mai polua atmosfera şi regiunile eterice? Evident, ei nu sunt suficient de vigilenţi, nici măcar pentru a evita poluarea în planul fizic, cu atât mai mult în planul psihic, pe care nici nu-l bagă în seamă şi nu-l văd. Ei continuă să emită nişte gânduri urâte, nişte sentimente urâte, ce vor pătrunde în toate persoanele întâlnite, care la rândul lor nu sunt vigilente să se protejeze şi să-şi protejeze aura de invazia acestor emanaţii malefice. Poate aceste persoane care s-au molipsit nici nu vor realiza schimbarea şi se vor trezi că acţionează incontrolabil, chiar contrar firii lor, culturii sau educaţiei pe care o aveau. Desigur, aceasta nu este o scuză să scape de pedeapsă pentru faptele lor, dar nu vor scăpa nici cei care le-au trimis acele gânduri negative, cei care le-au creat şi propagat în eter.
Toate aceste lucruri sunt notate în "Cartea mare a naturii": câte locuri ai poluat, câte fiinţe ai murdărit, toate acestea se notează... Natura este un organism viu din care facem şi noi parte, fiecare fiinţă umană fiind ca o celulă situată într-un anumit loc, într-o anumită parte a unui imens organism cosmic ce o suportă, o hrăneşte, o întăreşte. Dacă se comportă ca o fiinţă răufăcătoare, cu alte cuvinte ca o celulă bolnavă, care otrăveşte altele în jur, ea devine un fel de tumoră. Şi cum natura vrea şi ea să fie sănătoasă şi să scape de tumori şi de bolile dobândite, de celulele care constituie pentru ea focare de infecţie, va face într-un fel sau altul curăţenie în propriul său organism, iar celulele rele vor fi expulzate. Orice aţi crede, natura ştie să se apere singură!
Trebuie deci să gândim şi să trăim în armonie cu acest corp universal în care suntem găzduiţi şi hrăniţi.
A trăi în armonie cu natura înseamnă în primul rând a produce mai puţină murdărie, mai puţine resturi, emiţând gânduri curate, purificatoare, ce constituie o binecuvântare pentru omenire.
Dar unde sunt aceste fiinţe de lumină şi care ajută la curăţarea poluării acestei lumi şi înălţarea ei în plan spiritual, uitând de propriile lor plăceri şi interese?
Aceste fiinţe nu sunt multe la număr, ele sunt o binecuvântare pentru omenire şi fac această lucrare în primul rând din iubire pentru Dumnezeu Tatăl şi minunatul univers pe care El l-a creat.
În rest, fiecare om este preocupat de propriile interese, încearcă să reuşească cu orice preţ, cu lovituri de pumn, zgâriind cu unghiile, rănind pe alţii, muşcând cu dinţii, dând cu picioarele. Peste tot se întrebuinţează aceste arme, la propriu sau la figurat, pentru a deschide o cale spre ascensiunea dorită în plan material! Aceştia sunt oameni orbi spiritual, sclavii lumii materiale, prin urmare şi ai stăpânului acesteia, Diavolul. Dar cât de costisitoare este această atitudine a lor, nu numai pentru umanitate, ci pentru întreaga Creaţie în cele din urmă! Când unul dintre cei din această turmă reuşeşte să se trezească (spiritual vorbind), i se face dintr-o dată ruşine de cel ce a fost până atunci, de ceea ce a gândit şi a făcut până în acel moment.
Dacă doriţi o lume mai bună, va trebui ca pe întreg Pământul să se creeze nişte nuclee spirituale, unde oamenii instruiţi în Ştiinţa Iniţiatică, vor învăţa să purifice atmosfera, la început atmosfera interioară, apoi cea exterioară, iar aceasta va duce la venirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe planetă, cu toate binefacerile ei.
<< Oamenii sunt obişnuiţi să se răzbune pentru ce li s-a făcut. Li s-a dat o palmă? Ei găsesc normal să o înapoieze, dacă nu chiar să dea două! O lovitură pe picior? ... Iată două înapoi. Acest instinct de răzbunare le vine din timpuri străvechi când se găseau în starea de animalitate. Şi de altfel nu există nici astăzi o prea mare diferenţă: în exterior am devenit poate un bărbat sau o femeie cumsecade, dar în interiorul nostru!... Încercăm să ne învingem adversarii folosind împotriva lor mijloacele pe care ei înşişi le-au folosit. Dar dacă dorim să studiem problema din punct de vedere al Ştiinţei Iniţiatice, cerându-i părerea în această privinţă, ea vă va oferi un răspuns ce nu seamănă deloc cu tot ceea ce oamenii gândesc şi practică.
Nu îi putem învinge prin răutate pe cei răi, prin calomnie pe calomniatori, prin gelozie pe cei geloşi sau prin furie pe cei furioşi, fiindcă indentificându-ne cu ei înseamnă să ne situăm la nivelul lor. Da, fiindcă proiectaţi unde de aceeaşi natură ca a lor, şi deveniţi deci vulnerabili: ei vă pot atinge prin spaţiu făcându-vă rău. Ca să puteţi să vă protejaţi, să deveniţi invulnerabili, nu trebuie să rămâneţi la acelaşi nivel ca duşmanul vostru, fiindcă el vă va aştepta la colţ de drum. Trebuie să urcaţi, să urcaţi asemenea păsărilor ce zboară mereu spre înălţimi, sau asemenea avioanelor, elicopterelor... Când spun "să urcaţi", eu nu înţeleg să o faceţi în chip fizic, bineînţeles, adică să vă urcaţi într-un copac, pe o scară sau un acoperiş. A urca înseamnă să atingeţi regiuni mai nobile, mai pure, mai luminoase, regiunile divine. De îndată ce aţi urcat prin voinţă, prin meditaţie, prin rugăciune, duşmanul vostru nu vă va mai putea deloc atinge, fiindcă vibraţiile voastre sunt diferite de ale sale iar voi sunteţi la adăpost. Veți uita chiar că el mai există!
În orice caz, este foarte rău să purtaţi continuu în mintea voastră chipul vreunui duşman. Fiindcă procedând aşa, îl veţi întări, îl veţi hrăni, şi într-o bună zi acest chip va deveni atât de puternic încât va secătui totul în voi. Şi chiar vă veţi compromite în faţa celorlalţi: vorbindu-le mereu despre duşmanul vostru, le veţi arăta că sunteţi slabi şi ranchiunoşi. Din punct de vedere iniţiatic, din punct de vedere al înţelepciunii, este o atitudine foarte greșită. Oamenii trebuie luminaţi în privinţa acestui subiect. Eu nu am spus niciodată că nu trebuie să căutăm să ne învingem duşmanii, dar există şi alte mijloace ce le putem găsi.
Când oamenii vă calomniază, vă persecută, urcaţi cu ajutorul gândului în regiunile celeste, acolo unde domneşte lumina: în acel moment, odată ce sunteţi bine protejaţi, bine baricadaţi cu lumină, cu iubire, cu puterea celestă, nu numai că gândurile rele nu vă pot atinge, dar ele se reîntorc spre adversarii voştri. Iată cum Iniţiaţii, Înţelepţii, marii Maeştri, ajung să-şi învingă duşmanii: prin viaţa lor pură, nobilă, cinstită, luminoasă... Fiindcă există o lege a reculului. Da, dar acest recul nu se poate produce dacă voi sunteţi exact ca şi duşmanii voştri, adică slabi, impuri, plini de ură; în acel moment, primiţi toate lucrurile rele pe care ei vi le trimit. Dar dacă duceţi o viaţă pură, nu numai că ea va fi o protecţie pentru voi, dar va arunca tot ceea ce este rău şi negativ asupra acelora care vi le-au trimis. >>
Omraam Mikhaël Aïvanhov - Spiritual Master
<< Ceea ce îi împiedică pe oameni să evolueze este faptul că ei cred că greutăţile sau nenorocirile ce le vin sunt rezultatul unei nedreptăţi. Ei îşi spun: "Destinul este nedrept şi chiar şi Domnul este nedrept,aş fi meritat mai mult." Dar cum pot ei să ştie dacă ar fi meritat mai mult? Ei nu se cunosc, nu-şi cunosc nici trecutul, nici prezentul, nici cu atât mai mult viitorul, şi cum pot ei oare atunci să se pronunţe? Chiar dacă într-un proces judecătorul condamnă un nevinovat - şi de câte ori nu am văzut în istorie erori judiciare! - în spatele acestei nedreptăţi stă în realitate o justiţie. Aceasta se poate întâmpla chiar Sfinţilor, Iniţiaţilor, marilor Maeştri: mulţi au fost spânzuraţi, arşi pe rug, crucificaţi; în aparenţă a fost nedrept, dar în realitate nu. Cei Douăzeci şi patru de Bătrâni (vezi tabloul de mai jos unde sunt reprezentaţi simbolic) sau Domnii Destinelor sunt foarte drepţi - iar aceste încercări le-au fost trimise ca să-şi poată plăti o datorie, sau ca să îi ajute să înţeleagă anumite adevăruri pe care nu le-ar fi înţeles altfel, sau chiar ca să îi incite să devină zdraveni, puternici, invincibili.
Unii se gândesc să scape de greutăţi luându-şi viaţa. În realitate, este mult mai rău după aceea, de îndată ce ajung în lumea de dincolo, fiindcă noi nu avem dreptul să plecăm înainte de vreme, altminteri aceasta constituie o dezertare şi va trebui să plătim de două, de trei ori mai scump. Nu există un loc în lumea de sus pentru acela care a dorit să dezerteze de pe pământ, şi el nu este dorit acolo: atât timp cât i-a rămas să trăiască pe pământ, tot atât trebuie să şi sufere.
Atitudinea aceluia care îşi ia viaţa este foarte reprobabilă. La început el este atotştiutor, fiindcă nu cunoaşte motivul încercărilor pe care trebuie să le îndure. Apoi el este orgolios fiindcă îşi închipuie că ştie mai mult ce merită decât cei Douăzeci şi patru de Bătrâni. În sfârşit, el este slab, fiindcă nu poate suporta greutăţile. Iată deci: ignoranţa, orgoliul şi slăbiciunea. Iar lumea invizibilă este nemulţumită de această fiinţă fiindcă ea şi-a părăsit postul.
Veţi replica: dar unii s-au sinucis pentru că aveau un ideal extraordinar pe care nu au ajuns să îl atingă. Văzând toate acestea, au fost atât de dezamăgiţi de ei înşişi încât şi-au luat viaţa." Ei bine, nici acest lucru nu este permis. Când ai un mare ideal, este esenţial să lucrezi cu adevărat ca să îl împlineşti fără să îţi fi fixat o dată prealabilă de realizare. Dacă nu ai reuşit, înseamnă că nu ai deţinut încă elementele succesului; constituie un orgoliu să nu vrei să admiţi acest lucru şi să îţi iei viaţa. Trebuia să fi perseverat!
Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că au venit pe pământ ca să trăiască în fericire şi să-şi realizeze ambiţiile. Nu, ei au venit pe pământ ca să-şi plătească datoriile, să se educe şi să se întărească. De aceea Cerul nu îl poate stima pe acela care a luat hotărârea să se sinucidă, fiindcă el se situează atunci deasupra Domnilor tuturor Destinelor (cei Douăzeci şi patru), iar suferinţele pe care va trebui să le îndure apoi vor fi de nedescris. Iată, eu vă prezint încă unul din adevărurile Ştiinţei Iniţiatice.
Evident, se pot oferi tot felul de explicaţii în cazul sinuciderii. Dar oricare ar fi fost motivele pentru care un bărbat sau o femeie s-a sinucis, se poate spune că adevăratul motiv este acesta: avem de a face cu o creatură care nu ştie că Domnul a pus în ea posibilităţi nemaiauzite ca să poată învinge în orice încercare a vieţii: posibilităţi de comunicare cu fiinţele lumii invizibile, posibilităţi de a crea cu ajutorul gândului şi de a lansa aceste creaţii în spaţiu...
